Interviu cu dr. Radu-Lukács Zsuzsanna, medic specialist psihiatrie la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe

Știi unde trebuie să mergi când te doare inima. Sau când te dor ochii. Ori când te supără picioarele. Dar știi unde să cauți vindecarea când te doare rău de tot sufletul? Când nu mai vezi nicio speranță, când te îneci în alcool sau abuzezi de substanțe? Când nu mai știi cine ești? Răspunsul este, cel mai probabil: la psihiatru. Află de pe acum că stigma asupra acestei discipline și a oamenilor care beneficiază de pe urma ei face foarte mult rău comunității și societății noastre. Deci până să judeci, stai față în față cu un specialist în psihiatrie și vezi dacă nu cumva ai chiar și tu de învățat de la el. Poți să începi cu acest interviu, unde vorbim cu dr. Radu-Lukács Zsuzsanna, medic specialist psihiatrie la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe.

• Ce v-a inspirat să deveniți medic psihiatru și cum ați ales această specializare?

Am ales să devin medic psihiatru încă din anul 6, când eram studentă la Medicină și am participat la primul curs de Psihiatrie. Acest curs m-a făcut să simt o atracție față de această specializare frumoasă a medicinei. Atunci a fost momentul în care am știut și am simțit că,  dintre toate specializările medicale, mie îmi place psihiatria. 

• Dar ce ați făcut în prima oră de v-a impresionat?

Am fost fascinată de cazurile reale de boli psihice, pe care ni le-a prezentat domnul profesor. Pur și simplu m-a fermecat. Am zis că asta este specialitatea potrivită pentru mine și anii petrecuți ca medic și experiența câștigată pe parcursul acestora mi-a confirmat acest lucru.

• De cât timp sunteți medic al Spitalului Județean de Urgență din Sfântu Gheorghe?

Lucrez ca medic specialist psihiatru în cadrul secției de Psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” începând din 3 iulie 2023. Înainte am lucrat la Spitalul de Psihiatrie Tulgheș, județul Harghita.

• Și cum s-a făcut schimbarea aceasta? Ce v-a convins să veniți la Sfântu?

Locuiesc în Brașov cu familia mea și a fost momentul să fac o mică schimbare pe plan profesional, să învăț lucruri noi și câștig alte experiențe. Iar Sfântu Gheorghe mi s-a părut cea mai bună opțiune. Îmi pare bine că am ales opțiunea asta.

• Care sunt aspectele din psihiatrie care vă fascinează cel mai mult?

Patologiile depresive și psihotice mă fascinează cel mai mult, mai exact rezultatul tratamentelor și diferența care se observă pe pacientul depresiv, atunci când vine și atunci când se externează. Pacientul care exprimă tristețe la internare se schimbă după tratamentul medicamentos, devine o persoană veselă, fericită, astfel toate simptomele depresive dispar ușor, ușor. Numai că avem nevoie de răbdare, timp și de ajutor atât din partea medicului specialist, cât și din partea pacientului. Și patologiile psihotice sunt interesante: pacientul vine cu halucinații vizuale, auditive, are comportament bizar, spune că este urmărit, este suspicios, interpretativ, iar după tratamentul medicamentos tot tabloul clinic se schimbă. Sunt niște aspecte în cadrul psihiatriei pe care numai lucrând în domeniu le putem vedea și putem să ne dăm seama cum arată un pacient depresiv, psihotic și ce schimbări  apar după tratamentul medicamentos. Sunt momente când și aparținătorii ne zic că rudele lor au redevenit persoanele care au fost înainte. Așa că, pe lângă bucuria că ai ajutat pacientul să-și recapete viața socială anterioară, ai și împlinirea sufletească de a fi făcut un bine și ai și un zâmbet din partea aparținătorilor.

• Dar bolile acestea se vindecă? Sau doar se îmbunătățește starea după tratament?

Depinde foarte mult de patologie, de debut și de severitatea acestora. De exemplu, în cazul  depresiei, dacă pacienții își dau seama din timp de semnele de tristețe, tendința la izolare socială, apar și  simptome anxioase cu tulburări de somn, și se prezintă cât mai repede la medic și cer ajutor specializat, atunci da, rata de vindecare este mult mai mare. Dar în unele cazuri, cum este și demența, unde poți să ajuți doar tratând simptomatologia, boala în sine este nevindecabilă.

• Am intrat direct în subiect și v-aș întreba în continuare care sunt principalele tipuri de cazuri cu care vă ocupați în practica de zi cu zi?

În cadrul  secției de Psihiatrie avem tot felul de cazuri care vin prin regim de programare sau prin regim de urgență. Cazurile cele mai frecvente sunt patologiile depresive, tulburările anxioase, atacurile de panică, tulburările psihotice acute, tulburările delirante persistente, intoxicațiile acute cu alcool, sindrom de sevraj la etanol, tulburările de personalitate, tulburările disociative, tulburările afective bipolare, tulburările obsesivo-compulsive, tulburările neurocognitive, demențele și altele. 

• Citeam statistici și am și scris în anii trecuți, că județul Covasna este printre primele la nivel național la rata de suicid.

Da. Din păcate, majoritatea pacienților nu conștientizează sau nu acordă importanță maximă   simptomelor depresive și nu cer din timp ajutor specializat, astfel încât trec de ideații autolitice și ajung să comită tentativa autolitică (sinuciderea). Dacă am acționa în timp, atunci am avea șanse să o evităm. Majoritatea oamenilor nu vin la psihiatrie și nu caută ajutor specializat - tratament medicamentos de la medicul psihiatru și psihoterapie de la psiholog, din cauza stigmatizării, din cauza fricii, lăsând simptomatologia depresivă să se agraveze, crescând astfel și rata de suicid. Din nefericire, acum în perioada sărbătorilor, rata de suicid este mult mai mare față de o altă perioadă a anului. Afectează mult mai mult persoanele care stau singure, persoane fără familii.

• Ce putem face să combatem stigmatizarea și să îi ajutăm pe cei care în această perioadă au probleme de acest tip? Ce trebuie să știe cei care citesc acest interviu?

Eu tot timpul am rămas la ideea că mersul la psihiatru este același lucru ca mersul la cardiolog sau la neurolog. Toată lumea ar trebui să conștientizeze că dacă are nevoie de ajutor, trebuie să meargă la medicul specialist. Important este să descoperi din timp că ai nevoie de ajutorul psihiatrului și că nu e nicio rușine să apelezi la acesta. Și cum putem ajuta? E important să îi sfătuim să meargă la un consult de specialitate.

• Care sunt cele mai semnificative experiențe profesionale pe care le-ați avut în cariera dvs. în psihiatrie?

Cele mai semnificative experiențe profesionale le-am avut cu pacienții depresivi, psihotici, pacienții intoxicați cu alcool, sindroame de sevraj complicat cu delirium tremens, tulburările de personalitate, tulburările obsesivo-compulsive, tulburările afective bipolare, chiar și tulburările neurocognitive - demențele, unde, cu tratament psihiatric potrivit, observăm ameliorări și rata vindecării pacienților crește semnificativ.

• Aș reveni puțin la ideea că pacienții cu depresie și sevraj, respectiv alcoolism se vindecă. Sunt curioasă cât ține de voi, medicii și cât ține de pacienți să „reziste” vindecarea?

Noi ne dăm toată silința să vindecăm pacientul, ceea ce și reușim în majoritatea cazurilor (depinde și de fiecare caz anume), dar trebuie să știți că pacientul psihiatric are nevoie de o echipă complexă, de psihiatru, psiholog și pshioterapeut. Eu, personal, tot timpul recomand fiecărui pacient, în afară de tratament medicamentos, și psihoterapie, pentru că, în unele cazuri, medicamentele nu tot timpul rezolvă problemele personale pe care le are pacientul. Poate persoana respectivă vrea să vorbească cu cineva, să-și deschidă sufletul cuiva și atunci psihoterapia, combinată cu medicamentele, are un succes nemaipomenit. Mie îmi place să cer ajutor psihologilor, pentru că mă ajută în munca mea de psihiatru. În același timp, și dorința și dispoziția pacientului de a se vindeca trebuie să fie aproape în egală măsură, deoarece degeaba vrea psihologul să vindece prin psihoterapii, psihiatrul să vindece prin tratament medicamentos, dacă persoana respectivă nu vrea să iasă din starea depresivă sau din starea în care se află.Trebuie să existe o colaborare între cele trei persoane: psihiatrul, care oferă tratament medicamentos, psihologul, care oferă psihoterapie și consiliere psihologică și a treia persoană ar trebuie să fie pacientul, cu dorința de a se face bine, de a se vindeca.

• Cred că ar fi util pentru cititorii noștri să le spunem, din perspectiva dumneavoastră de specialist, care e diferența dintre psihiatru și psiholog.

Din păcate, există confuzii între termenii de psihiatru și psiholog. Diferența este că psihologul termină facultatea de psihologie și poate să se specializeze să facă psihoterapii, și ajută pacientul prin consiliere psihologică, iar psihiatrul termină facultatea de medicină, șase ani, plus patru-cinci ani de rezidențiat, și are dreptul să prescrie tratament medicamentos.

• De ce credeți că încă trăim cu ideea că depresia sau alcoolismul sunt niște mofturi, la modă, nu boli reale?

Din păcate nu toată lumea recunoaște dacă are depresie sau un început de episod depresiv. Sau lumea confundă consumul de alcool cu alcoolismul. La unele patologii, nu au conștiința bolii. Ceea ce am observat și eu este că numărul persoanelor anxioase și numărul persoanelor diagnosticate cu depresie au crescut semnificativ în ultimii doi, trei ani. Iar dintre cei care ajung la noi cu intoxicație acută cu etanol, mulți relatează faptul că au fost la o petrecere și au băut trei, patru pahare, și asta „nu înseamnă că sunt alcoolic”. Nu înseamnă, într-adevăr, dar sunt persoane care confundă consumul zilnic de etanol cu expresia „mă duc la o petrecere și beau un pahar”.

• E o chestiune de educație sau de unde vine această problemă?

Ține și educație, dar și de istoricul familial, dacă cineva a avut în familie un membru, mamă, tată, care a consumat abuziv alcool. Am văzut că primul lucru pe care îl fac persoanele care nu reușesc să clarifice și să rezolve problemele personale, certurile, conflictele familiale, este să se „refugieze în alcool”. Oamenii cred că așa se rezolvă problemele. Dar din păcate  nu se rezolvă nimic. Problema rămâne tot acolo. Doar că omul uită pe moment.

• Ați spus că e necesară o colaborare cu psihologi. Dar există inițiative de colaborare între psihiatrie și alte departamente medicale din spital?

Da, avem o colaborare amicală cu cei din alte specialități. De exemplu, colaborăm mai des cu medici cardiologi, pentru că avem pacienți cu probleme cardiace, colaborăm cu neurologia, cu secția de medicină internă, cu secția de ATI. Și noi suntem chemați pe anumite secții, când pacienții nu se mobilizează și au nevoie de consult de specialitate psihiatrică. 

• Cum gestionați și contracarați stigmatizarea asociată bolilor mintale în comunitate?

Consecințele stigmatizării bolnavului psihic sunt numeroase și dramatice. Ascunderea suferințelor de teama de a nu fi ironizat, respins de societate duce la amânarea și uneori la evitarea consultului psihiatric. Scăderea stimei de sine, sentimentele de jenă, de eșec, de anxietate și depresie sunt doar câteva dintre stările pe care le trăiește pacientul. Stigma duce la privarea pacientului de anumite resurse și diferite oportunități, cum ar fi un loc de muncă. Din păcate, stigma generează discriminare și abuz, iar dacă cineva știe că o persoană s-a dus la psihiatrie sau are un bilet de ieșire din spital, deja e stigmatizată. Dacă nu ar fi stigmatizarea, oamenii ar fi mai binevoitori să meargă la psihiatru și să ceară ajutor din timp.

• Cred că e și mai importantă în comunitățile mici, când toată lumea știe pe toată lumea.

Da, cu cât e orașul mai mic, cu atât veștile circulă mai repede. Dar să știți că doar la noi în România e mai accentuată stigmatizarea, pentru că, de exemplu, în străinătate, dacă cineva are problemă cu alcoolul sau cu drogurile, merge la o clinică privată sau la un spital de psihiatrie și atunci altfel este văzută această ramură a medicinei. În România mai avem de lucrat până înțelegem că și psihiatria este o ramură frumoasă a medicinei, care „vindecă sufletul”.

• Dar care e politica de confidențialitate? Că spuneați că se află că oamenii merg la psihiatru și apoi sunt judecați în comunitate.

La  terminarea facultății de medicină, am rostit Jurământul lui Hippocrate, care ne obligă la confidențialitate, adică ce ne relatează pacientul rămâne secret între medic și pacient.

• Ce sfaturi aveți pentru cei care doresc să își mențină sănătatea mintală și să prevină afecțiunile psihiatrice?

Invit pe toată lumea să nu aibă rușine și frică să caute medicul psihiatru când are probleme. Nu e rușine să cauți medicul psihiatru, chiar din contră, este necesar când vezi că ai probleme pe care nu le poți rezolva singur, că ai nevoie de ajutor specializat. Cu cât descoperim mai devreme boala, cu atât avem mai mare succes în a stopa evoluția acesteia. A cere ajutor specializat din timp previne tratarea bolilor psihice.

• Cum puteți încuraja comunitatea să își exprime mai des nevoile și să caute ajutor atunci când este necesar?

Cred că ar trebui să promovăm mai mult această ramură a medicinei. Cu pliante, evenimente în care să explicăm care sunt bolile psihiatrice și nu e o rușine dacă ești consumator de etanol sau dacă ai tulburări anxioase sau atacuri de panică. Oamenii trebuie să știe despre ce e vorba. De exemplu, la patologii mai ușoare, la un atac de panică sau tulburări anxioase, nu sunt necesare zeci de pastile și internări de lungă durată. Nu. De aceea e important să clarificăm ce înseamnă patologia psihiatrică, ce înseamnă o depresie, ce înseamnă o demență, ce înseamnă tulburările de personalitate, fiecare patologie pe rând, ca oamenii să știe să facă o diferență.

• Există provocări sau oportunități viitoare pe care le anticipați în domeniul sănătății mintale?

Din punctul meu de vedere ar fi utile niște grupuri de alcoolici anonimi, să ajutăm pacienții cu probleme cu dependența de etanol. Și la droguri, și la substanțe psihoactive ar fi nemaipomenit, pentru că în viitor o să avem probleme și o să avem nevoie de centre de recuperări. Și cred că ar trebui să fie organizate niște evenimente prin care să le spunem oamenilor despre adevărata semnificație a psihiatriei. Și la televizor ar trebui să fie mai multe emisiuni despre ce este anxietatea, ce este depresia, ce înseamnă o boală psihică gravă. Oamenii au nevoie de claritate. Importante sunt și echipele multidisciplinare, între medici, să ne ajutăm reciproc.Trebuie să existe o colaborare între medici pentru promovarea sănătății mintale.

***

Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu ziarul Observatorul de Covasna. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din aceeași serie au mai fost publicate interviuri cu medicul ginecolog Spanyol Ádám, medicul neonatolog György-Burián Emőke, medicul specialist în medicină internă dr. Gál Tünde, medicul pediatru Gál Ramona-Éva, doctorii urologi Mihnea Mureșan și Bíró András și medicul cardiolog Demjén Zoltán, cu șeful secției de Chirurgie, dr. György-Szakács Csaba, dr. Szász Dezső, medicul specialist ortopedie-traumatologie, dr. Nagy Réka, medic specialist în boli infecțioase, cu medicul dermatolog dr. Dénes László, cu directorul de îngrijiri al spitalului, Molnár Enikő, cu medicul primar ortoped-traumatolog Incze-Bartha Zsuzsánna, cu dr. Cristina Puiac, medic primar cardiolog, șefa secției de Cardiologie, cu reprezentanții Laboratorului Medical, cu medicul primar ATI, dr. Cătălin Costache, cu medicul specialist reumatolog dr. Simona Jâjâie, cu medicul primar medicină internă dr. Váradi Beáta-Éva, dar și cu dr. Barabás Márta-Andrea, medic primar O.R.L. Și articolul „5 sfaturi de la femeile care văd zilnic limita între viață și moarte” face parte din același demers.

Foto: Zsigmond István