„Omul a fost creat desculț, nu cu ghete; copiii trebuie lăsați să umble desculți”
Interviu cu medicul specialist ortopedie-traumatologie de la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, dr. Szász Dezső
Cum avem grijă de oasele noastre? La o primă vedere, pare o întrebare ciudată, dar cu siguranță nu este și are nevoie de un răspuns serios, având în vedere că foarte mare parte din calitatea vieții noastre este influențată de această parte din noi. Și, ca să ne lămurim, am mers direct la sursă și am stat de vorbă cu medicul specialist în ortopedie-traumatologie de la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf”, dr. Szász Dezső. Citește în continuare interviul în care vorbim despre sănătate și prevenție, atât din perspectiva adulților, cât și a copiilor.
- Aș vrea să începem interviul cu o introducere, pentru acei cititori care încă nu vă cunosc. Ce vârstă aveți, ce studii ați absolvit, de unde sunteți, dar și de cât timp sunteți angajat al spitalului județean?
Sunt din Sfântu Gheorghe, aici m-am născut. Aici am terminat și liceul, la Mikes Kelemen. Am 39 de ani. Facultatea am terminat-o la Târgu Mureș în 2009, când am dat și examenul de rezidențiat la București. Am terminat cu rezidențiatul de Ortopedie și Traumatologie la Târgu Mureș în 2015 și din 2016, februarie, sunt angajat la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe. În 2021, am dat și primariatul. Iar din 2018 sunt din nou rezident, la Ortopedie Pediatrică, la Spitalul de Copii Brașov.
- Deci sunteți dublu specializat?
Sunt medic primar specialist în ortopedie și traumatologie și acum sunt rezident la ortopedie pediatrică. După ce o să dau examenul, atunci o să am două specialități.
- Cum și de ce ați ales medicina?
A fost destul de simplu. La 14 ani, când eram în clasa a VIII-a, deja știam că o să fac medicină, ceva de profil chirurgical. A fost destul de clar, nu am ezitat foarte mult. Mi se pare că e o profesie frumoasă, mai ales că putem ajuta oamenii care au nevoie de ajutor.
- Aș vrea să vorbim despre cum s-a făcut alegerea spre domeniul Ortopediei. De ce aceasta și nu orice altă specializare?
Trebuie să ai cunoștințe de fizică, mecanică, de biomecanică. Construiești, trebuie să ai gândire tridimensională, în plus că, orice facem, cu operație sau fără operație, scopul este să îmbunătățim calitatea vieții pacientului. Bolile ortopedice nu prezintă neapărat risc vital, ci mai mult e vorba de calitatea vieții.
- Ce înseamnă de fapt ortopedia pediatrică și cum diferă ea de cea pentru adulți?
Sunt mai multe diferențe. Bineînțeles, în primul rând vârsta. La copii, organismul este în dezvoltare. Are o capacitate de regenerare extraordinar de mare. De exemplu, dacă vorbim de traumatisme, o fractură se vindecă mult mai ușor și mai repede decât la un adult. Mai e o diferență foarte mare: la fel, dacă vorbim de fractură, și fractura are o poziție vicioasă, organismul copilului are o capacitate – așa se zice – de remodelare. Se corectează dacă e o problemă cu axul. Dacă nu e drept osul, organismul îl remodelează ca să fie drept. Diferență e și când vine vorba de comunicare. Trebuie să ai mai multă răbdare, să explici la nivelul copilului, să îi zici ce faci, ce nu faci.
- Cum ajung pacienții la dumneavoastră? Prin Urgențe? Programare directă? Prin medicul de familie? Prin alți medici specialiști?
Sunt mai multe căi. Dacă e vorba de traumatism, entorsă, întindere de ligament sau, Doamne ferește, o fractură sau poli-traumatism, ajunge la Urgențe și acolo începe asistența medicală. Dacă e o problemă cronică, non-urgentă, în mod normal, prima dată trebuie să meargă la medicul de familie. La nivelul cabinetului medical de familie, se pot rezolva niște lucruri și, atunci când îi depășește competența, trimite la medic specialist. Urgențele merg la UPU, iar ce e cronic, în condiții normale, la Policlinică. Acolo se fac consultații pe baza programărilor.
- La ce simptome sau detalii trebuie să fie părinții atenți atunci când vine vorba de sănătatea copiilor, din perspectiva unui medic ortoped?
La copii cea mai importantă de urmărit este configurația piciorului. Destul de frecvent apare picior plat. Dar, în general, trebuie urmărit tot corpul: cum stă copilul, dacă e cocoșat, dacă are orice tip de deviație a coloanei. În principiu asta este.
- Și pe adulți ce îi aduce cel mai des în fața dumneavoastră, dacă nu vorbim de traumatisme?
O patologie foarte, foarte mare o reprezintă artrozele, deci problemele articulare – la coloană, genunchi, la șold, la gleznă. Mai e și patologia de tumori. Dar la adulți, tumorile osoase primare nu sunt așa de frecvente. Sunt mai degrabă la adolescenți și adulți tineri.
- Sunt niște simptome anume care anunță această boală?
Poate să apară o tumefacție locală, dureri sau fractură fără să fie traumatism.
- Și artrozele de ce apar?
Sunt mai multe cauze. Poate să fie genetica, pot fi diformități de ax – de exemplu la genunchi, dacă e în x sau în o, atunci încărcarea genunchiului nu e dispersată pe o suprafață mai mare. Aici contează și greutatea corpului foarte, foarte mult. Contează și stilul de viață, activități sportive, ce intensitate, ce tip. De exemplu, handbalul și baschetul, din punct de vedere ortopedic, pentru articulații, nu sunt activități sportive ideale. Eu vorbesc, pur și simplu, din punct de vedere ortopedic.
- Care a fost cel mai mic pacient pe care l-ați avut și, dacă vorbim de adulți, cel mai vârstnic?
Sunt copii care au probleme intrauterin și se văd la naștere, deci am tratat și nou-născuți, de câteva zile. Am avut și o pacientă, pe care nu o să o uit niciodată, de 95 de ani, cu fractură de col femural. Am făcut operația și a venit înapoi la controale periodice și a fost foarte ok. Deci intervalul este de la naștere până la 100.
- Dacă ne întoarcem la sănătatea copiilor, aș vrea să vă întreb: cum alegem papucii ideali pentru copiii noștri?
E o temă foarte, foarte largă. După părerea mea, cel mai bine este... nimic. Omul a fost creat desculț, nu cu ghete. Așa a fost construit și piciorul și cel mai sănătos este fără, în limitele posibilităților. Dacă mergem pe logica asta, trebuie să alegem papuci cu talpa foarte, foarte subțire. Copilașul trebuie să simtă neregularitățile de sol. Atunci se antrenează și musculatura piciorului și a gambei, care sunt importante în dezvoltarea piciorului, ca să nu apară piciorul plat. Și echilibrul se dezvoltă bine dacă solul nu este neted și prezintă rugozități.
- Și la adulți, mai contează după o anumită vârstă ce papuci poartă?
Bineînțeles. Dar depinde ce facem. De exemplu, dacă alergăm, atunci avem nevoie de papuci care amortizează foarte bine șocul. Pentru că se transmite prin picior la șold și coloană. Traumatismele repetate, când alergăm, pot să producă artroză, la coloană mai ales. Și pentru o activitate zilnică e important să fie comode ghetele, din material de calitate bună, dacă e posibil din piele, ca să se aerisească.
- Putem să vorbim de prevenție când vorbim despre specializarea dumneavoastră? Dacă da, ce sfaturi ați da pacienților?
Ca și la alte specialități, și la ortopedie prevenția e importantă. Trebuie să ținem cont de protecția muncii la serviciu. De exemplu, dacă lucrăm în construcții, să purtăm casca de protecție, cotiere, genunchere, ghete speciale care au metal în vârf. Iar la activitățile sportive, la fel, să respectăm toate recomandările. Și aparatele de fitness să le folosim așa cum scrie în instrucțiuni. Dacă vrem să lucrăm cu circularul sau cu flexul, să folosim ochelarii de protecție. Avem cazuri dese cu amputații de degete, de mâini, fracturi deschise, leziuni tendinoase. Asta pe partea de traumatologie. Pe de altă parte, la artroză, cine este supraponderal să ajungă la o greutate corporală spre ideală. E important. Osteoporoza e, de asemenea, o boală frecventă. Și la vârstnici, la o căzătură de la același nivel apar ușor fracturi la nivelul șoldurilor, încheieturii mâinii sau la coloană. E important să începem prevenția încă din copilărie. Trebuie activitate fizică, activitate fizică, activitate fizică. Așa, masa osoasă crește și o fie mai mare și mai rezistentă la fracturi la vârsta a treia. Așa am crescut și noi: am stat toată ziua afară, la aer, la soare, nu la calculator.
- Mâncarea e importantă?
Da. Întâlnesc destul de des întrebarea: „Copilul meu și-a rupt mâna. Să îi dau calciu, să îi dau vitamine?”. Nu. Copilul e sănătos, dar are un traumatism. Sigur, vorbim de cazurile generale. Pentru mine, vitaminele înseamnă statul afară, mișcare și expunerea la soare. Așa se activează vitamina D, care influențează calitatea osului.
- Noi cei care stăm mult pe scaun la birou, putem face ceva să prevenim problemele și durerile de spate?
Trebuie controlată ținuta, spatele să fie drept. Mingile de pilates sunt foarte bune de folosit drept scaun. Când eram în școală, printre primele lucruri pe care le învățam ăsta era: cum să stăm corect în bancă. Nu știu dacă acum se mai învață. Dar e important să ținem spatele drept în mod activ.
- Care este concluzia/mesajul cu care ați vrea să rămână cei care citesc interviul?
Prevenția este cea mai importantă, trebuie să fim foarte atenți la activitatea fizică și greutatea corpului.
***
Secția de Ortopedie-Traumatologie a avut anul trecut 1.220 de pacienți externați, mai mulți decât în 2021, când au fost 977. Și în ceea ce privește consultațiile în policlinică s-au înregistrat creșteri în 2022. Atunci au fost 8.848 de pacienți văzuți de medicii de la ortopedie. În 2021, au fost 7.591 de consultații. Pe această secție lucrează 5 medici.
Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu ziarul Observatorul de Covasna. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.
Din aceeași serie au mai fost publicate interviuri cu medicul ginecolog Spanyol Ádám, medicul neonatolog György-Burián Emőke, medicul specialist în medicină internă dr. Gál Tünde, medicul pediatru Gál Ramona-Éva, doctorii urologi Mihnea Mureșan și Bíró András și medicul cardiolog Demjén Zoltán și cu șeful secției de Chirurgie, dr. György-Szakács Csaba. Și articolul „5 sfaturi de la femeile care văd zilnic limita între viață și moarte” face parte din același demers.
Foto: Zsigmond István.