Interviu cu medicul cardiolog Demjén Zoltán de la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe 

Inima este acel organ fără de care nimic nu ar fi posibil. Știai că, într-o zi, aceasta se contractă de peste 100 de mii de ori și pompează aproximativ șapte mii de litri de sânge fără să obosească? E o parte esențială și fascinantă a fiecăruia dintre noi și trebuie să avem mare grijă de ea. Dar cum facem acest lucru? Ne-a dat toate răspunsurile medicul cardiolog Demjén Zoltán, de la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe. Citește-le în interviul următor! 

- Începem cu rugămintea să ne spuneți câte ceva despre dumneavoastră: vârstă, de câți ani sunteți angajat al spitalului județean?

Sunt medic specialist la Spitalul Județean de Urgență din Sfântu Gheorghe de cinci ani. Am terminat facultatea și rezidențiatul la Târgu Mureș. Am doi copii, un băiețel de 9 ani și o fetiță de 7 ani. Eu am 35 de ani. 

- De ce ați ales medicina? 

Am fost foarte norocos, și la școala gimnazială și în liceu, fiindcă am avut profesori foarte buni de biologie. În liceu, am avut un profesor tânăr și ambițios, cu o metodă excelentă de a ne motiva să învățăm. La clasa de științe ale naturii în care eram, aveam biologie de patru sau cinci ore pe săptămână. La fiecare oră, deschidea catalogul și la nimereală alegea un elev care răspundea din ultima lecție. Dacă știa, foarte bine! Însă ne prindea și nepregătiți. Dar în loc să ne dea 4 pe loc, aveam o altă opțiune. Aici lucrurile deveneau interesante. Ne dădea la dispoziție cam o săptămână să învățăm toată materia. Când venea momentul, ne dădea 10 întrebări. Fiecare valora un punct și răspunsurile corecte reprezentau nota finală. Practic, dintr-o notă de 4 puteam să luăm chiar și nota 10 dacă puteam să învățăm. Așa a ajuns să îmi placă biologia, pentru că știam tot mai mult din materie. Cel mai important e că tot timpul aveam o a doua șansă. Iar profesorul și-a atins obiectivul, pentru că așa învățam. Și încă un lucru: desena pe tablă. Jumătate de lecție o învățam de aici. Asta m-a făcut să aleg medicina. 

- De ce cardiologia și nu orice altă specializare? 

Încă din primii ani la facultatea de medicină, am fost foarte impresionat de felul cum funcționează inima. E fascinant. Nu știu dacă știți, dar, într-o zi, inima se contractă de peste 100 de mii de ori, fie că noi suntem conștienți de asta sau nu. Și, tot într-o zi, inima pompează aproximativ șapte mii de litri de sânge, șapte metri cubi de sânge, fără să obosească. Asta face zi de zi. Un alt lucru foarte interesant este că are un sistem electric propriu care coordonează funcționarea inimii. De exemplu, dacă scoatem inima dintr-un organism și îi asigurăm condițiile necesare, ea continuă să se contracte și să funcționeze. Și mai sunt și alte aspecte practice. Cardiologia are și ramură invazivă și non-invazivă. Invaziv înseamnă partea de implantare de stimulatoare cardiace sau coronarografii sau alte proceduri. Apoi e latura de medicină internă, care e spre prevenție, tratament, diagnostice. Sunt tehnici non-invazive. Plus că este și adrenalina, pentru că în cinci minute multe se pot schimba cu inima, și asta îmi place. 

- De aceea tot spunem cât este de important să cunoaștem tehnici de acordare a primului ajutor, pentru acele câteva minute care pot face diferența dintre viață și moarte. 

Exact. Dacă inima s-ar opri trei, patru secunde, practic ne-am pierde conștiența, am sincopa. 

- Auzeam de o dezbatere interesantă: care organ e mai important, creierul sau inima? Dumneavoastră ce ziceți? 

Depinde unde e problema mai mare. Dacă nu funcționează inima, atunci nici creierul nu primește sânge. Iar dacă la creier nu ajunge sânge câteva secunde, cum am spus, ne pierdem conștiența. În schimb, resuscitarea cardiacă e foarte important să fie făcută corect, pentru că trebuie să ajungă destul sânge la creier. Celelalte organe nu vor primi, dar creierul măcar. Dacă nu ajunge sânge la creier timp de două-trei minute, poate fi fatal. 

- Deci să zicem că este un echilibru?

Da, sunt la egalitate. 

- Care sunt primele semne că poți avea probleme cardiologice și că ar trebui să vezi un medic specialist? 

Aș enumera câteva simptome foarte frecvente. De exemplu: lipsa de aer. Am diagnosticat un pacient cu embolie pulmonară, care știa că poate să înoate bazinul de nu știu câte ori, dar dintr-o dată și-a dat seama că după 100 de metri deja obosește și simte că nu mai are aer. De aici ne-am dat seama că ceva nu e în regulă. Un alt simptom este durerea în piept. Dar nu e vorba despre o durere care înțeapă și ține câteva secunde, doar într-un punct, care se accentuează cu respirația, ci durerile care sunt pe un teritoriu relativ mai mare, care apasă, care strâng. Uneori pot iradia și în membrul superior stâng. Palpitațiile pot fi semne ale unor tulburări de ritm cardiac. Și un semn destul de frecvent sunt edemele gambiere, deci când se umflă picioarele. Nu este cazul femeilor cărora li se întâmplă acest lucru uneori din cauza ciclului menstrual, ci e vorba de persoanele care simt că de câteva luni picioarele le sunt din ce în ce mai umflate.

- Ce presupune un control de rutină? 

Foarte importantă este anamneza, să vorbim cu pacientul, să ne spună cel îl supără. Apoi fiecare pacient trebuie să aibă cel puțin un EKG. Îl facem înainte de consult, aici. Plus examenul clinic, cu stetoscopul. Apoi ne orientăm, dacă necesită investigații suplimentare, test de efort, ecografie cardiacă, internare și altele. 

- Există o frecvență cu care trebuie să venim la cardiolog? Pentru că știm că la ginecolog e regula de cel puțin o dată pe an. La fel și la urolog, după vârsta de 45 de ani. Chiar și fără simptome. Aici, cum procedăm corect? 

Eu la fiecare om, la 18 ani, aș face un EKG. La toată lumea, măcar o dată. De foarte multe ori avem pacienți, de exemplu de 40 de ani, care vin cu anumite modificări pe EKG, dar nu știm de când le are. Oare de acum sau din naștere? Deci un EKG ar fi util. Dar așa, de rutină, o persoană sănătoasă nu prea are de ce să vină. Numai dacă simte ceva. Desigur, sunt pacienții cronici, pe care îi chemăm periodic, din trei în trei luni, din șase în șase luni, la o lună, poate și la săptămână. În funcție de severitatea cazului, în funcție de simptome. 

- Există predispoziție genetică pentru bolile cardiovasculare?

Da. Sunt și anumite sindroame care apar chiar la copii și la vârstă tânără, tulburări de ritm, valvulopatii sau malformații congenitale care se transmit genetic. Dar și hipertensiunea, la persoanele mai în vârstă. Dacă știm că părinții noștri au avut hipertensiune, atunci probabil că o să avem și noi. Dacă părinții noștri au avut infarct miocardic sau atac vascular cerebral la vârstă relativ tânără, iar asta înseamnă la femei sub 65 de ani și la bărbați sub 55 de ani, atunci există risc destul de mare ca și noi să facem. De aceea este importantă prevenția. 

- Ce înseamnă, mai exact, prevenția din perspectiva unui medic cardiolog?

Să nu fumăm, să încercăm să trăim cât mai sănătos posibil. Este foarte important ca la vârstă tânără, copiii să învețe să facă exerciții fizice, să facă efort. Noi suntem norocoși în orașul acesta pentru că există programul de „Inițiere în sport”, unde în fiecare săptămână cei mici merg la patinaj sau înot. Dacă ar fi după mine, eu aș pune copiii în fiecare zi să facă sport. Pe termen lung e foarte important. La copii, pe lângă mișcare, e important ce, când și cât mănâncă. Din păcate, copiii de astăzi mănâncă prea multe dulciuri și se mișcă prea puțin. Vedem foarte mulți copii obezi. Legat de dietă, pentru noi cea mai potrivită ar fi cea mediteraneeană. La noi se mănâncă multă carne și slănină, multă grăsime. Ar trebui să introducem în alimentație mai multe fructe, legume și pește. 

- Care sunt semnele infarctului miocardic? 

De obicei, apare cu durere intensă în piept. Uneori insuportabilă, care apasă, strânge, pe un teritoriu relativ mai mare, cum am pus – nu e punctiformă, și care durează câteva minute bune, este 10 – 20 de minute.

- Ce trebuie să facem atunci? 

Dacă se asociază și cu transpirații, dispnee, frica de moarte, trebuie chemată de urgență ambulanța. Să nu ne urcăm la volan, ci să sunăm la 112. 

- Problemele cardiologice țin de vârstă? Sau tinerețea nu e o protecție în sine? 

Sunt anumite boli și malformații congenitale care apar la vârstă tânără. Însă cu cât suntem mai bătrâni, cu atât riscul cardiovascular e mai crescut. Îmbătrânesc și inima, și vasele. Plus, un alt factor este și estrogenul. La femei, problemele încep mai târziu datorită acestuia, dar scade cu vârsta. Deși acum, și nu știu dacă are legătură COVID-ul sau nu, dar am vreo trei sau patru paciente de 40 și un pic de ani care au făcut infarct miocardic acut. Iar înainte de pandemie nu prea am văzut. Erau cazuri foarte rare. Citeam doar în cărți că există. 

- Acum că ați amintit, ne puteți spune ce impact a avut COVID-19 asupra pacienților cu boli cardiovasculare? Că știm că ei au fost și în grupa de risc. 

Impactul a fost foarte, foarte negativ. Vorbim și direct, și indirect. Când spun direct mă refer că foarte mulți pacienți care deja aveau boli cardiovasculare, atât le-a mai lipsit, un COVID și cam asta a fost. Pe de altă parte, cum spuneam, sunt pacienții relativ tineri care au făcut infarct miocardic, embolii pulmonare sau tromboze venoase profunde. Pe de altă parte, indirect au suferit și pacienții ceilalți, care ar fi trebuit să ajungă la un control de rutină, dar l-au amânat de frica de a veni la spital. Avem acum pacienți care vin la control după trei ani. Plus, pacienții au devenit foarte reticenți. Citesc mult pe rețelele de socializare și asta are un efect foarte, foarte negativ. 

- Care sunt patologiile spre care înclină pacienții care ajung la Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe? 

Avem tot felul de cazuri, de la insuficiență cardiacă, aritmii cardiace, valvulopatii, infarct miocardic, embolii pulmonare, tromboze venoase, blocuri atrioventriculare. Cazurile care necesită tratament invaziv, le trimitem, de obicei, la Brașov, Târgu Mureș sau București. 

- Sistemul de sănătate din România este deseori ținta criticilor și de multe ori pe bună dreptate. Dar în ultima vreme, din cauza cazurilor deosebit de grave dezvăluite de poliție și presă (mă refer la medicul ce refolosea stimulatoare cardiace extrase din cadavre), cardiologia a fost „în bătaia puștii”, cum s-ar zice. Așa că v-aș întreba: cum ne alegem un cardiolog bun? Ce sfat ați avea pentru covăsneni? 

În primul rând, nu știu cum a fost posibil acel lucru într-un spital. Din proprie experiență spun, că am lucrat și la Târgu Mureș și la București și la Budapesta, și în toate locurile a fost la fel: când se desfăcea un aparat, avea un cod de bare cu autocolant – unul era lipit într-un registru cu pacienții implantați, al doilea era lipit în foaia de observație și al treilea într-un carnet al pacientului. Fiecare are o serie, un cod unic. Se ține cont strict de acest aspect. Cel puțin așa e în orice centru în care am fost eu. Acum nu e cazul să discut eu, dar ceea ce vă pot spune cu mâna pe inimă este că la noi la spital, la Sfântu Gheorghe, medicii cardiologi și asistentele lucrează cu dăruire maximă și cu devotament. Chiar se implică. Pacienții pot alege oricare cardiolog de aici fiindcă vor fi în siguranță. 

- Care este regula nescrisă de la care nu vă abateți niciodată în actul medical?

Să ajut pacienții indiferent de vârstă, de naționalitate, de etnie. Pentru mine asta e important: să ajut cum pot, cât pot. 

- Ce faceți când nu cunoașteți un răspuns? La cine sau la ce surse apelați?

Se întâmplă uneori să am nevoie de confirmare și alte opinii. Atunci, din fericire, pentru că suntem patru medici, ne ajutăm între noi. De regulă, măcar unul e pe secție sau în urgență. Avem o relație foarte bună. Avem o relație foarte bună și cu colegii din Brașov, din Spitalul Județean de Urgență, unde mai trimitem EKG să cerem păreri, uneori apelăm la Târgu Mureș sau la București, la Fundeni, sau chiar la colegii din Budapesta. 

- În final, care este mesajul pe care îl transmiteți acum cititorilor noștri? 

Cred că acum e foarte important să le spunem pacienților să nu le fie frică de spital sau de medici, asistente și infirmiere. Noi suntem aici să încercăm să îi ajutăm. 

***

Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe are patru medici cardiologi. Alături de ei lucrează 14 asistenți medicali. În total, pe secție sunt angajate 27 de persoane. 

Statisticile oficiale arată că a crescut considerabil numărul pacienților internați pe secție în 2022 față de 2021, de la 466 la 823. Totodată, creșteri s-au înregistrat și în ceea ce privește numărul consultațiilor în policlinică, de la 5.097 în 2021, la 5.900 în 2022.  

Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu ziarul Observatorul de Covasna. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din aceeași serie au mai fost publicate interviuri cu medicul ginecolog Spanyol Ádám, medicul neonatolog György-Burián Emőke, medicul specialist în medicină internă dr. Gál Tünde, medicul pediatru Gál Ramona-Éva și doctorii urologi Mihnea Mureșan și Bíró András. Și articolul „5 sfaturi de la femeile care văd zilnic limita între viață și moarte” face parte din același demers.

Foto: Zsigmond István