Interviu cu dr. Gál Tünde, medic specialist în medicină internă la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe 

Dacă nici ție nu îți este foarte clar când și de ce trebuie să mergi la cabinetul de Medicină Internă, ce face un astfel de medic și ce reprezintă specializarea, atunci interviul următor îți va fi de folos. Mai cu seamă că afli și ce fel de analize trebuie neapărat să îți faci și când anumite simptome trebuie să te trimită la doctor. Am stat de vorbă cu dr. Gál Tünde, medic specialist în medicină internă la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe. Intră în rândurile următoare dacă vrei să găsești dezvăluirile din culisele acestei specialități despre care auzim des, dar știm atât de puține. 

Cred că cel mai util mod de a începe această conversație este prin a ne lămuri, cu ce se ocupă, mai exact, Medicina Internă? 

Medicina internă este ramura medicinei care cuprinde aproape totul. Este specialitatea care vede pacientul întreg, deci nu numai inima, nu numai rinichii, nu numai diabetul acestuia, ci vedem pacientul întreg. Nu tratăm problemele neurologice, ginecologice sau partea chirurgicală, ci tot ce este medical, de la respirație, până la circulație, digestie chiar, problemele hematologice, anemiile, investigațiile să vedem etiologia anemiei, întotdeauna aparțin de noi. 

De cât timp sunteți angajat al Spitalului Județean?

Angajată a spitalului sunt din 2012, dar practic lucrez aici din 2019. Pe timpul rezidențiatului am fost deja angajată a spitalului. Făceam rezidențiatul pe post și eram în centre universitare. 

Cum ați ales această ramură a medicinei? 

Au fost mai mulți factori. În primul rând, știam din timpul facultății că vreau să lucrez în spital, deci nu într-un cabinet, ci în spital, în urgență. În prima linie, să zicem așa. După aceea, am avut profesori care au avut efect asupra alegerii din timpul facultății. Și chiar lucrarea de licență am făcut-o din medicina internă. Și prin anul VI a venit momentul când am ales între pediatrie și interne. Pediatria este o medicină internă, numai că la copii, la minori. Și atunci am ales medicina internă, pentru adulți.

Ce calități sau abilități trebuie să aibă un medic de medicină internă comparativ cu medicii de pe alte specializări?

Răbdare trebuie să avem toți, indiferent de specializare. Empatia pentru pacientul suferind este foarte importantă. Trebuie să avem rezistență, perseverență, să ducem totul până la capăt. Întotdeauna apar lucruri care trebuie citite, recitite, investigate, deci întotdeauna trebuie să ne împrospătăm cunoștințele. Colaborare și simț al diplomației. Cei care se pregătesc pentru medicină trebuie să simtă o menire, o chemare, pentru altfel n-o să poată să facă față vieții profesionale. 

Cu ce specializări colaborați cel mai des? 

Avem nevoie de colaborare din mai multe cazuri, etiologii, să zicem așa. În cazul pacienților cu insuficiență respiratorie cronică este nevoie de oxigenoterapie acasă. Dar legislația din România nu ne lasă, deși noi tratăm pacientul, să recomandăm un dispozitiv medical la domiciliu, de exemplu. Așa că trebuie să cerem ajutorul colegilor de la Cardiologie să ne dea formularul tipizat pentru ca pacientul să poată avea oxigenoterapie acasă. Mai colaborăm cu Gastroenterologia, când avem pacienți care au nevoie de investigații, de exemplu endoscopii. Când găsim o tumoră care trebuie și se poate opera, atunci intervine Chirurgia. La pacientele la care găsim tumori în zona ginecologică desigur colaborăm cu Ginecologia. Colaborăm și cu psihiatria. De exemplu, pacienții vârstnici au probleme psihiatrice și, când avem nevoie de consulturi, de recomandări de tratament din partea psihiatriei, că n-avem voie să administrăm noi, îi contactăm. Depinde de caz, dar mai mult cu Gastroenterologia, Diabetologia. 

Care sunt cele mai frecvente provocări în profesia dumneavoastră? 

Cea mai mare provocare e complianța pacienților. Din păcate, unii au un resentiment față de medici. Foarte puțini au încredere. Sau alții foarte rar au curajul să ne întrebe „De ce?”. Acceptă tot ca niște păpuși. Partea cea mai rea e că pleacă de aici cu recomandări și nu se țin și iarăși ajung în spital. Asta e o problemă reală. Foarte rar găsim pacienți care au o educație medicală ca să pună întrebări. 

Înțeleg că de la dumneavoastră pacienții nu pleacă vindecați, ci doar ameliorați.

Da. Foarte rar avem pacienți care se vindecă. Avem mai mult de lucrat cu boli cronice, care se acutizează. Le tratăm, își revin și îi externăm. 

Deci de aceea e o problemă mare că nu pun întrebări, că trebuie să ducă toată viața boala și e important să știe cum. Asta înseamnă că e o problemă de „educație medicală”? De ce nu întrebăm? Nu punem la îndoială autoritatea medicului? 

Din păcate, în viața de zi cu zi observăm că educația medicală e precară. Ar trebui să începem de la grădiniță. Asta e părerea mea. Ar trebui să se pună accent în școli, dar și adulții trebuie să învețe. Avem probleme elementare. Sunt pacienți care nu cunosc o anatomie de bază. O altă problemă este că nu cunosc factorii de risc pentru anumite boli. 

Și atunci ce le-ați recomanda celor care citesc acest material să facă? Știm că nici internetul nu are toate răspunsurile sau poate nu sunt toate corecte. 

Problema cu internetul este că majoritatea pacienților introduc în Google un simptom. Și Google-ul fiind o bază de date, imediat dă o listă lungă cu diagnostice. Medicina nu funcționează așa. Pe lângă simptom vezi un tablou. Simptomul e doar o linie din tablou. Analizele te ajută să te orientezi în ce direcție să cauți mai departe. Dar Google nu știe. Medicina este o ramură a științelor umane, este nevoie de contact fizic, de anamneză, medicul știe ce întrebare să pună să scoată nuca din coajă, să zicem așa. Deci să vină la medic. 

Perioada pandemiei a acutizat această problemă? 

Da. Suntem în perioadă de revenire spre normalitatea dinaintea covidului. Dar urmele făcute de covid nu o să dispară. 

Povestiți-ne despre un caz medical care v-a impresionat/v-a rămas în memorie de-a lungul carierei de până acum. 

Sunt foarte multe. Nici nu știu pe care l-aș alege. Fiecare pacient lasă o urmă. Cazurile pe care le considerăm eșec lasă cicatrici. Sau reușitele ne sunt ca o lumină la capătul tunelului, să mergem mai departe. În fiecare zi rămânem cu ceva, învățăm ceva. 

Cum vă detașați de muncă?

Eu în practica mea de patru ani și cea din timpul rezidențiatului încă nu am învățat să mă detașez. Chiar dacă mă dezleg pentru câteva ore, cât mă ocup de copil, învățăm, am altă treabă, după aceea, când mă liniștesc și îmi pun ordine în idei, întotdeauna recapitulez ce am de făcut mâine, ce să nu uit. Poate în concediu, dar nici atunci total. 

Cum arată o zi din viața dumneavoastră profesională?

Într-o zi normală, fără gardă, ajung înainte de 8 la serviciu. De la ora 8 avem raportul de gardă, când preluăm pacienții internați în cursul gărzii de la medicul de gardă, aflăm dacă au fost probleme cu pacienții deja internați înainte, dacă au avut probleme, febră, ceva simptome în plus, și după aia mergem la vizită. Dacă avem policlinică în ziua respectivă, vizita decurge mai repede, pe scurt, alergăm la policlinică și când am terminat cu policlinica, ne întoarcem și iar facem vizita amănunțită, scriem tratamentul, dacă trebuie completate investigațiile sau tratamentul, facem recomandări pentru ziua următoare și pregătim ieșirile, dacă sunt. Mai avem și consulturi inter-clinice, dacă ne solicită pe alte secții sau la Urgențe, dacă, în afară de gardă, apare o urgență și internăm dacă este nevoie. Când suntem de gardă, atunci de la ora 15:00 până a doua zi dimineață la ora 8:00, noi răspundem de pacienții internați pe nouă secții și mai facem consulturi, inclusiv internări de la Urgență. 

Care ar fi primele trei sfaturi pe care le-ați oferi oricărui pacient interesat de prevenție? 

Sănătatea are mai multe componente. Nu numai de sănătate fizică avem nevoie, ci și de o sănătate mentală, sufletească. Dacă una dintre acestea nu este completă, suferă cealaltă parte. Pentru prevenție avem nevoie de un regim de viață sănătoasă, o alimentație corectă, cu cât mai puține toxine – adică fără fumat, alcool, droguri. Din păcate, sunt o prezență în viața de zi cu zi. Apoi sportul este esențial. Nu numai la tineri, ci și la vârstnici. Important este și screening-ul, pentru femei. De la o anumită vârstă e obligatoriu. Până la 35, 40 de ani, este binevenit pentru toată lumea un set anual de analize de bază. 

Când spuneți screening, la ce vă referiți? 

La femeile de peste 35 de ani este recomandată o ecografie mamară anual, un examen ginecologic înainte de începerea vieții sexuale și după aceea anual obligatoriu. Iar la bărbații de peste 45 de ani, este important ca anual să fie realizat examenul de prostată. Merită și o verificare a tubului digestiv, mai ales dacă sunt și simptome. 

Știm că la medicul ginecolog ne este recomandat să ne programăm un control măcar o dată pe an, indiferent dacă avem sau nu simptome sau probleme de sănătate. La medicină internă este o astfel de regulă? 

La Medicină Internă îi putem ajuta pe pacienți cu o evaluare biologică și imagistică. Dacă sunt trimiși de medicul de familie către noi, putem face un set de analize și o ecografie abdominală. Foarte multe cazuri am avut că am găsit paciente cu litiază biliară (n.red. „pietre” la fiere), cu acuze minore. Pe termen lung nu ar fi dispărut și ar fi cauzat numai probleme. 

Ce simptome ar trebui să ne aducă neapărat la medic? 

Orice este nou sau agravat. Deci simptom nou, care deranjează viața de zi cu zi, sau un simptom care se duce spre mai rău, atunci neapărat. Sau astenia, fatigabilitatea, inapetența, orice. Noi putem analiza orice simptom, în afară de cele neurologice. 

Și la medicină internă tot 15 minute este întâlnirea cu pacientul programat? 

Da, atât avem. La unii e suficient, dar sunt pacienți la care avem nevoie chiar și de 30 de minute. Depinde de patologie și de motivul prezentării la policlinică. Avem și pacienți cunoscuți care vin pentru scrisoare medicală. Dacă e stabil, îl consultăm repede și îi eliberăm. Dar sunt și cazuri noi care trebuie desfăcute pe amănunte. Sunt cazuri în care decidem internarea, ca să vedem mai clar situația. 

Care sunt afecțiunile pe care le tratați cel mai des? 

La Interne cel mai mult avem pacienți cu probleme respiratorii, din ce în ce mai mult avem pacienți care ajung la noi cu multiple disfuncții organice, patologii mixte, cardiac, pulmonar, probleme hematologice. 

Cum vede un medic de medicină internă medicina naturistă? 

Folosim și noi suplimente alimentare cu extracte din plante. Ajută organismul în vindecare sau pentru a preveni anumite carențe. Dar nu sunt niciodată o soluție pentru vindecare. 

Care este, în final, mesajul care ați vrea să rămână în mintea cititorilor noștri când se vor gândi de acum înainte la Medicina Internă?

Este important să aibă încredere în medici și să li se adreseze din timp. Ca să putem ajuta în anumite patologii, putem mai mult dacă vin precoce. De multe ori ne găsim în situația că pacientul amână, neglijează, nu se ține de tratament, de controale, nu se lasă de fumat, nu se lasă de vicii și ne găsim în situația că nu avem ce face. Deci, e importantă încrederea și să respecte recomandările. 

***

Specialitatea de Medicină Internă a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe are în total 47 de angajați în prezent, dintre care 14 medici. 

În anul 2021, în policlinică au fost înregistrate 1.421 de consultații, mai puține decât în 2022, când numărul a crescut la 1.660. Este important de precizat totodată că anul trecut, la cabinetul de Diabetologie din policlinică, s-au prezentat 10.160 de pacienți, la cel de Endocrinologie 5.514 și la Gastroenterologie 3.228. 

Cât despre numărul pacienților care au fost pe secție, în 2021 s-au înregistrat 880 de externări, iar anul trecut 1.146. 

Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu ziarul Observatorul de Covasna. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști. Din aceeași serie au mai fost publicate interviuri cu medicul ginecolog Spanyol Ádám și medicul neonatolog György-Burián Emőke. 

Sursa foto: Zsigmond István