Prima dată a fost un joc. Un set de doctor, primit în copilărie, cu stetoscop de plastic și promisiunea că poți „repara” oameni. Pentru Dr. Sebesi Noémi-Kinga nu a rămas doar un joc. La 35 de ani, neurolog la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, mamă a doi copii și medic într-un oraș în care s-a născut și la care s-a întors, își petrece zilele făcând exact asta: reparând, cât se poate, ceea ce nu se vede. În neurologie, nu există răspunsuri rapide. Există urme, simptome, fragmente și o muncă de a pune cap la cap indicii până când lucrurile încep să aibă sens. „E o muncă de tip Sherlock Holmes”, spune ea. Doar că aici miza nu e finalul poveștii, ci timpul. Uneori, câteva minute pot însemna diferența dintre recuperare și pierdere. Iar între urgențe, decizii grele și viața de familie, Noémi-Kinga încearcă să păstreze un echilibru între rigoare și empatie, între medic și om. Vă invităm să o cunoașteți, dincolo de halat, dincolo de gardă, și să descoperiți cum arată neurologia văzută prin ochii unui medic care a știut, încă din copilărie, că acesta va fi drumul ei.

- Ce v-a atras inițial către neurologie și cum s-a confirmat această alegere în practică?

Neurologia este ramura medicinei care se ocupă cu studiul, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor sistemului nervos care cuprinde creierul, măduva spinării și rețeaua de nervi din întregul organism. Are un rol esențial în explicarea modului în care corpul reacționează, se mișcă și procesează informațiile. Complexitatea specialității și analogia cu științe reale precum matematica, logica, respectiv geografia m-au atras către neurologie.

Este o muncă tip Sherlock Holmes în care rolul nostru este dezlegarea misterului (prin etape de diagnostic: diagnostic topografic, adică unde este leziunea, diagnostic fiziopatologic, adică ce s-a întâmplat, diagnostic etiologic, adică de ce s-a întâmplat sau care a fost cauza, ajungem în final la un diagnostic pozitiv/final și putem iniția tratamentul adecvat).

- Neurologia este o specialitate complexă și în continuă evoluție. Ce vă motivează zi de zi în activitatea cu pacienții?

Mă motivează în primul rând dorința de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților mei, chiar și în situațiile în care o vindecare completă nu este posibilă. În neurologie, fiecare mic progres contează. Ne bucurăm când vedem pacienți care își recapătă treptat autonomia sau își gestionează mai bine simptomele. De asemenea, complexitatea cazurilor neurologice reprezintă o provocare intelectuală constantă, care mă motivează să învăț și să mă perfecționez continuu. Domeniul este într-o permanentă evoluție.

- Care sunt cele mai frecvente afecțiuni neurologice pe care le întâlniți în spital și ce ar trebui să știe pacienții despre ele?

Spitalul „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe este un spital județean de urgență. Cele mai frecvente afecțiuni neurologice pe care le întâlnim sunt cele cerebrovasculare (infarct cerebral, hemoragie cerebrală). Atacul vascular cerebral este o afecțiune acută a sistemului nervos central, este o urgență majoră. Pacienții trebuie să recunoască rapid semnele: slăbiciune pe o parte a corpului, dificultăți de vorbire, asimetrie facială, tulburări de echilibru, tulburări de vedere. Prezentarea de urgență la spital este esențială, fiindcă timpul înseamnă creier.

Tromboliza intravenoasă este un tratament de urgență utilizat în cazul accidentului vascular cerebral ischemic, atunci când există un cheag de sânge care blochează circulația la nivelul creierului. Acest tratament, care este o perfuzie, are scopul de a dizolva cheagul de sânge. Există însă criterii stricte de eligibilitate și contraindicații (cea mai importantă fiind hemoragia cerebrală), respectiv riscurile asociate.

Beneficiile trombolizei includ reducerea severității deficitului neurologic, creșterea șanselor de recuperare funcțională și scăderea riscului de dizabilitate pe termen lung. Așadar, tromboliza intravenoasă reprezintă o intervenție esențială în managementul AVC-ului ischemic, iar prezentarea rapidă la spital poate face diferența dintre recuperare și dizabilitate severă.

- Cum reușiți să îmbinați rigoarea științifică a neurologiei cu empatia necesară în relația cu pacientul?

Îmbinarea rigorii științifice cu empatia este esențială în practica de zi cu zi în neurologie. Încerc să păstrez un echilibru între analiza obiectivă a cazului și înțelegerea nevoilor pacientului, nu doar din punct de vedere medical, ci și emoțional. Deseori vorbim de pacienți imobilizați la pat din cauza deficitelor neurologice, paralizați, cu tulburări de exprimare și înțelegere verbală, din acest motiv încercăm să construim o colaborare strânsă și cu familiile pacienților.

Un aspect important este comunicarea. Mă străduiesc să explic diagnosticul și opțiunile de tratament într-un limbaj clar și accesibil, astfel încât pacientul și familia să se simtă informați și implicați în procesul decizional. În același timp, acord atenție ascultării active, ofer șansa pacientului de a-și exprima temerile și întrebările. Consider că fiecare pacient este diferit, de aceea abordarea trebuie să fie personalizată.

- Sunteți parte din echipa spitalului de peste 2 ani. Cum a fost integrarea și ce apreciați cel mai mult la colectivul de aici?

Integrarea în echipă a fost foarte pozitivă încă de la început. În tot acest timp, am avut ocazia să mă adaptez, am beneficiat de sprijinul colegilor, ceea ce a făcut procesul mult mai ușor.

Apreciez în mod deosebit deschiderea și colaborarea din cadrul colectivului. Este un mediu în care comunicarea este încurajată, iar schimbul de experiență între colegi contribuie constant la dezvoltarea profesională. De asemenea, spiritul de echipă și disponibilitatea de a oferi ajutor în situații dificile sunt aspecte care fac diferența în activitatea de zi cu zi.

Pentru mine, acest colectiv înseamnă nu doar un loc de muncă, ci un mediu în care pot evolua și în care există un echilibru între profesionalism și susținere umană.

- Proveniți din Sfântu Gheorghe și v-ați format la Târgu Mureș. În ce fel v-au influențat aceste etape parcursul profesional?

M-am născut aici, am învățat la Liceul Teoretic Mikes Kelemen, după bacalaureat am continuat studiile la UMF Târgu Mureș (devenit ulterior UMFST George Emil Palade), un centru universitar cu tradiție și exigență ridicată. Rezidențiatul efectuat la Secția Clinică Neurologie II din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș a fost etapa în care am învățat cel mai mult din punct de vedere practic, prin gestionarea cazurilor complexe și lucrul într-o echipă multidisciplinară.

Anii petrecuți acolo m-au ajutat să-mi dezvolt gândirea clinică, să capăt încredere în deciziile medicale și să înțeleg mai bine responsabilitatea față de pacient.

- Cum arată o zi obișnuită din viața unui medic neurolog în spitalul nostru?

Fiecare zi este diferită, deoarece în neurologie patologia este foarte variată și adesea imprevizibilă. Programul începe dimineața la ora 8:00 cu raportul de gardă, unde se discută cazurile critice și evoluția pacienților din noaptea precedentă respectiv pacienții noi internați. Urmează vizita medicală pe secție, în cadrul căreia se evaluează pacienții internați și se ajustează planurile de tratament, întocmim planul de investigații. Avem ambulator integrat pentru pacienții care se prezintă în regim de programare unde se desfășoară consultațiile pacienților programați, cu patologii neurologice diverse. Acoperim linia de gardă în specialitatea noastră care implică gestionarea urgențelor neurologice, inclusiv AVC, crize epileptice sau alte situații acute.

Efectuăm consulturi interclinice pentru pacienții internați în alte secții ale spitalului. În paralel, există și componenta de documentare (redactare foaie de observație, tratament și evoluție, bilet de ieșire, concediu medical, rețete).

- Aveți o familie în care ambii parteneri sunt medici. Cum reușiți să mențineți echilibrul între carieră și viața de familie, mai ales având doi copii mici?

Echilibrul între carieră și viața de familie se bazează în primul rând pe organizare, comunicare și sprijin reciproc. Programul este adesea imprevizibil, cu gărzi, urgențe și activitate clinică, ceea ce face necesară o planificare atentă a timpului și o mare flexibilitate.

Sunt recunoscătoare părinților mei și familiei pentru sprijinul acordat. Faptul că sunt mereu prezenți, disponibili și implicați oferă nu doar ajutor practic, ci și liniște și stabilitate pentru întreaga familie. Le mulțumesc!

- Care considerați că sunt cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă un medic neurolog bun?

Profesionalismul este fundamentul practicii medicale. Simțul responsabilității este esențial în neurologie, unde multe decizii sunt critice și au impact direct asupra vieții și funcționalității pacientului.

Capacitatea de comunicare este extrem de importantă, având în vedere specificul specialității, unde relația medic-pacient-familie este adesea una de durată. Explicarea clară și adaptată a diagnosticului și a opțiunilor de tratament contribuie la înțelegerea bolii și la implicarea activă a pacientului și a familiei în procesul terapeutic.

- Ce mesaj ați transmite pacienților care se confruntă cu simptome neurologice, dar amână consultul de specialitate?

Pacienților care se confruntă cu simptome neurologice le-aș transmite în primul rând să nu amâne consultul de specialitate. În neurologie, timpul este adesea un factor esențial, iar multe afecțiuni pot fi tratate mult mai eficient atunci când sunt diagnosticate precoce.

Este important să încerce să depășească teama de diagnostic, deoarece frica sau speranța că simptomele vor trece de la sine pot duce la întârzieri care, uneori, agravează evoluția bolii. Consultul neurologic nu înseamnă automat un diagnostic sever, ci reprezintă, de fapt, primul pas spre clarificare și spre găsirea unei soluții adecvate. Este un parteneriat.

În anumite situații, cum este cazul unui accident vascular cerebral, intervenția rapidă poate face diferența între o recuperare bună și apariția unui handicap permanent. De aceea, prezentarea precoce la medic este importantă. În același timp, aș încuraja pacienții să acorde atenție prevenției și să își monitorizeze factorii de risc, deoarece o atitudine proactivă față de sănătate este la fel de importantă ca tratamentul.

***

Articolul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu Observatorul de Covasna - covasnamedia.ro. Scopul este acela de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din seria „Povești din spital” mai poţi citi:

• Maria Nicoleta Goagă, asistentă la Ginecologie: „Femeile nu au timp să fie fragile”

• Andrea Német : „După ce am devenit mamă, nu mai văd paciente, ci femei”
• Mărioara Neagu, asistentă la Psihiatrie: ce nu se vede dincolo de ușile secției
• „O infirmieră trebuie să aibă mâini harnice, dar și inimă caldă” – Laura Covaci, infirmieră la Hematologie

• „De multe ori, o vorbă bună face mai mult decât o injecție” – interviu cu Ramona Sicoe, asistentă la Reumatologie; 
• Ilyés Mónika – prezența caldă dintre incubatoarele de la Neonatologie;
• „Pielea noastră reflectă excesele stilului de viață” - Dr. Orsolya Kelemen, medic specialist dermatologie;
• De la tâmplărie, la Neonatologie – Maricica Jugănaru, asistenta care ocrotește începuturile; 
• „Dacă pacientul nu știe ce-l așteaptă, frica îl poate doborî înaintea bolii” – Kiss Ildikó, asistentă la Spitalul Județean.