Interviu cu medicul primar ortoped-traumatolog al Spitalului Județean „Dr. Fogolyán Kristóf”, Incze-Bartha Zsuzsánna

Mișcarea, de cel puțin 30 de minute în fiecare zi, făcută conștient, prin plimbări, joacă, dans sau sport, este calea spre sănătate! Ne-o spune chiar medicul Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” Incze-Bartha Zsuzsánna, specialist în ortopedie-traumatologie. Este un om pe care putem să îl credem pe cuvânt, mai ales că experiența din CV este uimitoare: este, printre altele, asistent universitar la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș, și la filiala din Hamburg (Germania). Adică un adevărat profesionist în meserie, cu o mulțime de informații prețioase de împărtășit despre sănătate, dar și medicină, în general. Citește interviul următor ca să le afli și tu!

- Aș vrea să începem interviul cu o introducere, pentru acei cititori care încă nu vă cunosc. Ce studii ați absolvit, dar și de cât timp sunteți angajat al spitalului județean?

Sunt angajată la Spitatul Județean de Urgență Sfântu Gheorghe din 2021. Am absolvit facultatea de medicină, după care doctoratul în medicină, masterele în Relații Internaționale și Managementul Sanitar la Târgu Mureș. Cursuri post-universitare de specializare am efectuat în țară și în străinătate, în mai multe locuri. Am început rezidențiatul de ortopedie-traumatologie în 2005, după care specializarea de șase ani și primariatul tot la Târgu Mureș. După aceea am venit la Sfântu Gheorghe.

- Cum și de ce ați ales medicina? 

Toți din familia mea sunt medici. Cumva, toată viața mi-am petrecut-o în medicină. De la chemările de noapte ale părinților, până la pacienții apăruți la poarta casei, medicina a făcut mereu parte din viața mea.

- Așa că știați foarte clar ce presupune, de la început până la sfârșit. Dar specializarea cum ați ales-o? 

Ortopedia a fost dragoste la prima vedere - la prima intrare în sala de operație. Eram în anul IV de medicină când am avut stagiile de ortopedie-traumatologie. În prima zi am avut șansa să intru în sala de operație. Cumva m-a prins atmosfera, eficiența operațiilor de ortopedie, care sunt frumoase și extrem de curate, cu sterilitate extraordinară, plus forța și frumusețea care înconjoară aceste operații.

- Din ce am învățat de la colegii dvs., Ortopedia este ramura care ajută la îmbunătățirea calității vieții pacienților, nu e vorba neapărat de situații între viață și moarte.

Așa este. Ortopedia în sine este specializarea care se ocupă de bolile sistemului musculo-scheletar. Sigur că o artroză a genunchiului nu amenință viața, dar e invalidantă. Dar din anii `60 încoace, endoprotetizarea a schimbat radical calitatea vieții pacienților în vârstă. Ortopedia se ocupă și cu diformitățile de ax scheletal, patologiile musculare și ligamentotendionase. Dar la vârstnici, marea majoritate a tratamentelor chirurgicale efectuate este de artroplastie.

- Înțeleg că sunteți singura femeie doctor de pe secția de Ortopedie. Cum este această meserie pentru o femeie? 

E ca orice altă meserie, numai că aici trebuie un pic mai multă forță. Ca să reduc o articulație de șold sau să repun o fractură e nevoie de forță. Dar învățând și știind tehnicile, profesăm exact ca bărbații. În generația tânără sunt deja mai multe femei în specialitatea ortopedie și traumatologie. E un lucru foarte frumos.

- Sunteți și asistent universitar. Cum vi se par noile generații de medici? 

Și așa, și așa. Sunt studenți foarte devotați, conștiincioși, care vor să facă ceva diferit, ceva mai bun, ceva mai frumos. Își dedică viața pentru specialitate. Dar sunt și mulți studenți care aleg această meserie din cauza strălucirii, pentru o poziție socială. Ei nu au același dedicare, conștiinciozitate, ambiție cum ar trebui. Sunt mai superficiali, nu sunt așa de rezistenți, nu pot să ajute la fel de mult pacienții cum au ajutat generațiile precedente. Devotamentul lor lasă de dorit. Și dacă nu e devotament, nu mai e știință, nu mai e certitudine, nu mai e aceeași eficiență.

- Dar care ar fi procentul, raportul între cei care înțeleg care e de fapt scopul meseriei și cei care vor doar faimă și bani?

Nu aș putea să apreciez, pentru că întotdeauna studenții străluciți cumva îi ascund pe cei care stau mai în spate. Iar noi, ca profesori, ne bucurăm întotdeauna pentru studenții care vor ceva mai bine, mai frumos, care vor ca medicina și tratamentele pacienților să evolueze.

- Ce predați?

Anatomia umană.

- Și cu ce vârste de studenți vă întâlniți, în ce an se predă?

Anatomia se predă în primul și al doilea an de medicină. Mă întâlnesc cu cei mai tineri, generația de 19- 20 de ani.

- Din ce am înțeles, predați chiar și în Germania, la Facultatea de Medicină din Hamburg. Cum diferă materia sau sistemul nemțesc față de cel din România? 

Dacă ne uităm la structura de educare, de predare, de an universitar, de curiculă, nu este diferență. Diferența este în oportunitățile pe care le au. În Germania e mult mai ușor. Ei sunt la un standard foarte ridicat. Noi, în România, mai avem lipsuri de resurse: umane, materiale. Ăsta este dezavantajul nostru foarte mare.

- Adică acolo se pune accent mai mare pe practică?

Practică, dar și a obține aceste cunoștințe. Studenții au acces la sălile de disecție fără nicio restricție. În țară, e mai rar. Au acces la sălile de operație, să ajute în timpul operațiilor mult mai facil decât în România. În plus, au și alte avantaje, proiecte, care îi atrag pe studenți să muncească, să facă practică, să vadă cum este medicina.

- Și acolo ce fel de studenți aveți? Cum îi simțiți pe tinerii străini?

Am un grup de studenți foarte internațional, începând din Brazilia, Cuba, Statele Unite, Germania, până în Taiwan, Japonia. Sunt la fel ca ai noștri. Cine e dornic să învețe învață și acolo, învață și aici, acasă. Cine e om e și aici și acolo.

- Care credeți că este lucrul pe care trebuie să îl știe orice tânăr care vrea să studieze medicina? 

Că este o meserie grea, necesită devotament, sacrificii destul de multe, chiar dacă nu sesizează în primii ani de activitate sau în timpul facultății. Burnout-ul la medici e un lucru frecvent. Dar omul este o ființă extraordinară. Iar noi suntem meniți să ajutăm oamenii în starea lor cea mai grea și cea mai neputincioasă. Rolul nostru este să-i susținem și să îi vindecăm dacă este posibil.

- Câți ani de practică sunt necesari unui medic pentru a deveni profesionist în domeniul său?

Sunt necesari câțiva ani. Dar mă reîntorc la devotament, ambiție și știință. Chiar dacă un medic e foarte tânăr, dar e devotat și are în spate cunoștințe anatomice, fiziologice de specialitate, cum ar trebui să fie, chiar dacă nu face față unei situații, poate să ceară ajutorul colegilor. Deci nu e necesar să fii bătrân ca să fii profesionist. Poți să fii profesionist și performant și la o vârstă fragedă din punct de vedere medical.

- Mi se pare interesant faptul că puteți face comparația între Târgu Mureș și Hamburg. Dar aș vrea să vă întreb, cum vi se pare Spitalul din Sfântu Gheorghe, raportat la spitalele în care ați mai fost?

E un spital foarte frumos, cu o activitate foarte bună. Cred că încetul cu încetul se ridică la un nivel european. E la nivelul spitalelor universitare din jur. Avem o paletă de tratamente foarte vastă, actualizată. Deci ce se întâmplă în Europa de Vest facem și aici – aceeași schemă de tratament, aceleași indicații, aceleași operații le avem și aici. Și încercăm să menținem aceste standarde, ca dezvoltările de ultimă oră să fie și aici.

- Care sunt resursele la care apelați pentru a vă dezvolta profesional?

Resursele sunt în toate locurile. Chiar și când vorbesc cu dumneavoastră. E un feedback pozitiv care îmi spune că da, merită să îmi fac meseria, merită să fac sacrificii și să merg mai departe. Dar importante sunt recitirea și reînvățarea anatomiei, ortopediei, plus cursurile de perfecționare, expozițiile de industrie. Anual mergem undeva. Ortopedia este o specialitate foarte dinamică. Apar, de la o zi la alta, materiale noi, instrumente, posibilități noi de tratament, începând de la șuruburile bio rezolvabile, până la tijele de 70 de centimetri. Avem de toate. Deci puteți să vă imaginați cât de vastă e posibilitatea. Noi trebuie doar să avem ambiția de a merge, de a învăța, de a aduce acasă aceste lucruri.

- Ce sfaturi ați da pacienților dumneavoastră din perspectiva prevenției  în domeniul ortopediei?

Prevenția este foarte importantă. Trăim în era în care obezitatea și sedentarismul pacienților sunt chiar un pericol. Atunci mișcarea este modalitatea de a preveni foarte multe boli ale sistemului musculo-scheletar. Adică plimbări, joacă, dans, orice vă puteți imagina. Numai să fim în mobilitate.  

- Regula de 30 de minute pe zi e suficientă în cazul unui om care nu e obez?

Măcar 30 de minute. Ideea e să știm că vorba de cel puțin 30 de minute. O pacientă care stă la calculator opt ore pe zi, după ce merge acasă are muncă în casă. Cele 30 de minute sunt de aur. Sigur, nu ajunge, trebuie mai mult. Dar e important ca măcar 30 de minute să ne ridicăm, să ne plimbăm, să dansăm, să ne mișcăm.

- Ce realizare v-ar plăcea să bifați în următorii 5 ani?

Încercăm să facem totul cât mai bine și cât mai frumos. Ideea e să nu pierdem acest nivel, să nu ne pierdem elanul și ambiția cu care am început această carieră. Să rămânem oameni.

- Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat în cariera de medic și se aplică în viață, în general? 

Cum am zis: să fim oameni. Cu bun simț, cu bunătate, toleranți, înțelegători. Atunci lucrurile se dezvoltă și merg bine.

***

Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu ziarul Observatorul de Covasna. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din aceeași serie au mai fost publicate interviuri cu medicul ginecolog Spanyol Ádám, medicul neonatolog György-Burián Emőke, medicul specialist în medicină internă dr. Gál Tünde, medicul pediatru Gál Ramona-Éva, doctorii urologi Mihnea Mureșan și Bíró András și medicul cardiolog Demjén Zoltán, cu șeful secției de Chirurgie, dr. György-Szakács Csaba, dr. Szász Dezső, medicul specialist ortopedie-traumatologie, dr. Nagy Réka, medic specialist în boli infecțioase, cu medicul dermatolog dr. Dénes László, dar și cu directorul de îngrijiri al spitalului, Molnár Enikő. Și articolul „5 sfaturi de la femeile care văd zilnic limita între viață și moarte” face parte din același demers.

Foto: Zsigmond István