În urmă cu 27 de ani, Szebeni Magdolna intra pentru prima dată la muncă în farmacia Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe. A prins vremurile în care multe dintre preparatele de care aveau nevoie pacienții se făceau chiar acolo și a văzut, de-a lungul anilor, cât de mult s-au schimbat tratamentele și felul în care se lucrează într-un spital. Dar a observat și o altă schimbare. Relația noastră cu medicamentele. Astăzi, când pentru aproape orice disconfort pare să existe o pastilă, iar în multe case s-au adunat adevărate „mini-farmacii”, Magdolna crede că ne grăbim uneori să tratăm simptomul înainte să ne întrebăm de unde vine. Experiența din spital a învățat-o că medicamentele își au locul lor, dar nu orice disconfort trebuie să ne trimită direct la sertarul cu pastile.

Magdolna avea puțin peste 20 de ani când a intrat pentru prima dată într-o farmacie de spital. Nu lucra încă acolo și nici nu avea studiile de specialitate. Venise pentru o rețetă.

A ajuns însă dincolo de locul până unde ajungeau, de obicei, pacienții și a văzut partea de receptură, unde se preparau medicamentele. Își amintește spațiul ca fiind imens și senzația aproape ca pe una din copilărie.

„Era, știi, ca la copil când intră într-o fabrică de ciocolată. Doar că un pic mai altfel”, povestește ea.

Experiența aceea a contat suficient încât să aleagă apoi școala postliceală de specialitate și să-și dorească să se întoarcă exact acolo. A reușit. Farmacia spitalului a devenit primul ei loc de muncă și a rămas același timp de 27 de ani.

Când medicamentele se făceau de la zero

Farmacia în care a intrat Magdolna în urmă cu aproape trei decenii arăta foarte diferit de cea de astăzi.

Soluțiile perfuzabile nu veneau gata pregătite. Se făceau acolo. La fel și o parte dintre siropuri, supozitoare, dezinfectante sau alte preparate de care aveau nevoie secțiile.

Flacoanele erau spălate, sterilizate și refolosite. Aproape nimic nu se arunca. Era multă muncă, dar și ceva ce astăzi se întâlnește mai rar – prepararea medicamentului de la materia primă până la produsul care pleca spre pacient.

Pentru Magdolna, procesul avea ceva fascinant.

„Era ca un fel de bucătărie, o alchimie așa”, spune ea.

Astăzi, multe dintre produsele care necesitau ore de muncă vin gata preparate. Există tratamente mai moderne, forme mai ușor de administrat și combinații care îi scutesc pe pacienți de multe dintre dificultățile de altădată.

Magdolna nu privește schimbarea cu nostalgie oarbă. Spune clar că medicina a evoluat. Dar cei 27 de ani petrecuți printre medicamente au făcut-o să privească altfel felul în care le folosim.

Nu orice disconfort cere un medicament

În casa multora dintre noi există un sertar al medicamentelor. Uneori două. Cutii cumpărate pentru o durere care a trecut, suplimente începute și abandonate, pastile păstrate „să fie”, în caz că va fi nevoie cândva.

„Cred că totuși pentru orice fleac mic prea se apelează la medicamente. Înțeleg că iei câteodată un antitermic să ai, pentru orice eventualitate, dar la foarte mulți constat că au o mini-farmacie acasă. Totuși trebuie să recunoaștem că medicamentele au și efecte adverse. Mai ales folosite timp îndelungat”, spune ea.

Aceeași prudență o recomandă și în cazul suplimentelor, pe care spune că unii oameni ajung să le ia „cu pumnul”. Înaintea lor ar pune lucrurile mai puțin spectaculoase, adică alimentația, analizele atunci când sunt necesare și discuția cu medicul.

Reclamele care ne spun că pentru orice există o pastilă

Există un lucru pe care Magdolna îl spune fără prea multe ezitări. Dacă ar putea, ar interzice reclamele la medicamente.

Nu pentru că medicamentele nu sunt necesare. După 27 de ani într-o farmacie de spital, știe cât de importante pot fi. Problema apare atunci când ajungem să credem că avem nevoie de ele înainte să știm dacă, într-adevăr, avem.

„E foarte bine să ții un analgezic, un dezinfectant în casă”, spune Magdolna. Dar de aici până la dulapurile pline cu medicamente e o distanță pe care, crede ea, am parcurs-o prea ușor.

Înainte de pastilă, întrebarea „de ce?”

După aproape trei decenii petrecute în spital, sfatul ei pentru pacienți nu este despre un anumit medicament. Este despre medic.

„Oamenii ar trebui să meargă din timp la medici și să-și caute un medic în care au încredere. Fiecare trebuie să-și găsească o persoană cu care să aibă o colaborare bună și de acolo poți preveni foarte multe lucruri”, recomandă ea.

În timpul liber, Magdolna încearcă să lase farmacia și spitalul în urmă. Îi plac drumețiile, mai ales cele făcute împreună cu familia, și încearcă să-și organizeze timpul astfel încât măcar o zi să rămână liberă.

Poate că nu e întâmplător că, după 27 de ani petrecuți într-un loc în care vede zilnic cât de important devine un medicament atunci când omul chiar are nevoie de el, vorbește atât de mult despre viața dinaintea lui, despre ce mâncăm, despre a ne asculta corpul, despre a merge la medic la timp și despre a nu transforma fiecare disconfort într-un motiv pentru încă o pastilă.

***

Articolul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu Observatorul de Covasna - covasnamedia.ro. Scopul este acela de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din seria „Povești din spital” mai poţi citi:

• Szakács Csilla, femeia care conduce una dintre cele mai „invizibile” echipe de la SJU Sfântu Gheorghe
• Dr. Kelemen Orsolya despre skincare, TikTok și capcana produselor „vedetă”
• Dr. Andrei Florescu, medic anatomopatolog: „În spatele fiecărei lame se află o persoană”
• Szász Csaba, asistentul de la Cardiologie care și-a urmat propriul sfat
• Köntés Tímea: „Nu trebuie să fii perfect, ajunge să fii om”
• Dr. Sebesi Noémi-Kinga: „În neurologie, timpul înseamnă creier”
• Maria Nicoleta Goagă, asistentă la Ginecologie: „Femeile nu au timp să fie fragile”
• Andrea Német : „După ce am devenit mamă, nu mai văd paciente, ci femei”
• Mărioara Neagu, asistentă la Psihiatrie: ce nu se vede dincolo de ușile secției
• „O infirmieră trebuie să aibă mâini harnice, dar și inimă caldă” – Laura Covaci, infirmieră la Hematologie
• „De multe ori, o vorbă bună face mai mult decât o injecție” – interviu cu Ramona Sicoe, asistentă la Reumatologie
• Ilyés Mónika – prezența caldă dintre incubatoarele de la Neonatologie