Scriu acest text cu o reală emoție, pentru că e fabulos să te uiți în urmă și să vezi că proiecte, idei la care ai participat cândva își continuă misiunea și fără tine. E interesant sentimentul, pentru că de obicei tindem să avem o gândire de genul „fără mine nu se poate”. Ba se poate. Și e frumos să vezi că se poate, că ceva la care ai contribuit și tu încă există. În textul următor am scris despre acest sentiment și despre ce înseamnă, pentru mine, campania „Dar din dar de... Mărțișor”, care în acest an se află la a V-a ediție. 

Am fost parte din proiect încă de la prima organizare, în 2018. Îmi aduc aminte cum, pe holul de la „Mircea Eliade”, lângă cancelarie, doamna profesoară Doina Pătrunjel mi-a spus pentru prima dată ideea: să oferim mărțișoare femeilor din oraș în perioada 1-8 martie. 

Habar nu aveam eu ce presupune concret asta, dar era, cu siguranță, o idee care suna bine și în capul meu. Ei bine, am avut ocazia, mai târziu, să aflu cu „ce se mănâncă” o astfel de acțiune, pentru că doamna Doina Pătrunjel a avut încredere să ne lase pe noi, elevii, să ne ocupăm în mare parte de tot ce presupunea (și încă presupune) această campanie. Dânsa era acolo, pregătită să răspundă la orice întrebare, dar voia, cred eu acum, să ne lase și pe noi, liceenii, să experimentăm acel sentiment de reușită după o campanie ce cu siguranță are impact în comunitate. 

Bine a făcut și, iată, încă face!

Anul acesta organizatorii sunt Cristina Sima și David Ușurelu, cu care, recunosc, sunt prieten. Dar nu cred că are neapărat legătură. Ei sunt elevi în clasa a XI-a, la „Eliade”. 

Eu, redactor la Observatorul de Covasna – CovasnaMedia.ro, am vrut să scriu despre organizarea celei de-a V-a ediții. 

Le-am cerut lor să îmi spună câteva cuvinte despre ediția din acest an, dar nu am putut să nu îi scriu și doamnei Doina Pătrunjel. E ciudat, să știți, acel sentiment. Îi scrii mentorului tău în ale voluntariatului, acum în calitate de ziarist, să ceri detalii despre un proiect pe care l-ați început împreună, nu cu foarte mult timp înainte. Îi spun un sentiment ciudat pentru că nu știu cum să-i spun, e diferit, dar cu siguranță e unul bun. 

Am scris deja articolul în care relatez despre organizarea celei de-a V-a ediții a campaniei „Dar din dar de... Mărțișor”, îl găsiți în ziarul Observatorul de Covasna și online, pe CovasnaMedia.ro. 

În timp ce scriam, aveam zâmbetul pe buze, pentru că, atunci mi-a dat seama că da!, se poate și acasă. Poți să începi proiecte care să devină o tradiție, poți influența (în sensul cel mai bun al cuvântului) tinerii să facă lucruri pentru comunitate, să aibă impact. 

Ne uităm probabil mulți dintre noi la filme și vedem cum liceeni de acolo vând brioșe, organizează baluri, fac fel și fel de lucruri pentru comunitatea lor, își pun energia și priceperea în lucruri bune, nu au timp să spună „mă plictisesc”. Și iată că se poate ca scene din filme să devină realitate la Întorsura Buzăului! Nu doar cu ocazia acestui proiect, ci și cu ocazia altora. Dar cred că acesta este cel mai bun exemplu. 

„Dar din dar de... Mărțișor” devine deja o tradiție și sper, din tot sufletul, să nu fie întreruptă. Anul trecut, foștii mei colegi au reușit să organizeze campania, chiar dacă eram în plină pandemie. Așa că, nu există scuze. 

Iată cât de important este ca la școală, pe lângă parcurgerea programei impusă de oamenii de prin diferitele Guverne, să existe profesori în adevăratul sens al cuvântului – care să îi inspire pe copiii din fața lor. Sigur, nu toți se vor implica (tot de la educație vine și asta, dar e o altă discuție), dar dintr-o 100 de elevi dacă se implică 10, tot e ceva! Acești oameni, care se implică acum, o vor face și în viitor, atunci când poate implicarea va face diferența între o societate fără țeluri, fără speranțe și o societate care încă face eforturi pentru „mai bine”, pentru a schimba ceva în comunități. Dacă nu cumva acest lucru se întâmplă deja. 

Le mulțumesc doamnei profesoare Doina Pătrunjel, Centrului de Tineret din Întorsura Buzăului și prietenilor mei, Cristina și David, că mi-au oferit ocazia să am acest sentiment „de milioane” și să mă conving că lucrurile frumoase continuă să răzbească și acasă, la Întorsura Buzăului. 

Mă bucur că pot împărtăși aceste sentimente cu voi, cititorii noștri. Vă mulțumesc că ne citiți articolele, că ne apreciați și criticați constructiv, atunci când este cazul. Spunea Iulia Drăghici – Taraș într-un articol de-ale ei, referindu-se la voi, cititorii: „Sunteți oxigen. Fără voi ne-am sufoca și am muri. Și nu sunt vorbe mari, sunt adevăruri. Degeaba vrei să vorbești și să transmiți informații dacă nu ai cui sau dacă nu ai cu cine vorbi”. Are dreptate. Mulțumim!

Dacă aveți sugestii de articole pentru blog-ul nostru sau chiar subiecte pentru ziar, nu ezitați să ne scrieți mie și Iuliei, pe adresele de mail: bularcadavidleonard@gmail.com și iulia.draghici@comparty.org.