Președintele Asociației pentru Protecția Animalelor Benji din Târgu Secuiesc, Forró Béla,  demontează, cu luciditate și empatie, proiectul de interzicere a ținerii câinilor în lanț, arătând cum o idee corectă moral poate deveni dezastruoasă dacă este aplicată fără infrastructură, educație și responsabilizare reală. Bazându-se pe bogata sa experiență în teren, Béla avertizează că proiectul de lege, inițiat de deputata Codruța-Maria Corcheș din partea Partidului Oamenilor Tineri, nu trebuie să treacă de Senat pentru că va declanșa un val de abandonuri, înmulțiri necontrolate și eutanasieri forțate, care va anula tot efortul și toate progresele făcute până în prezent în direcția gestionării câinilor fără stăpân. 

Ideea e bună, dar efectul poate fi devastator

Interzicerea ținerii câinilor în lanț este o corecție necesară într-o țară unde suferința animalelor a fost prea mult timp „normalizată”. Totuși, o schimbare morală are nevoie de un suport material: curți sigure, țarcuri construite, resurse pentru sterilizare și microcipare, informare repetată, controale periodice. Altfel, entuziasmul legislativ devine o capcană: oamenii aud interdicția, dar ignoră obligațiile; câinii scapă, intră prin gospodării, se înmulțesc necontrolat, iar strada devine terenul lor de supraviețuire. În cuvintele lui Forró Béla: „Noi, în România, nu suntem pregătiți încă pentru o astfel de schimbare. Ar fi frumos, ar fi ideal, dar este aproape imposibil și nerecomandat în prezent”. 

România reală are curți cu garduri rupte, nu țarcuri conforme

De ani de zile se vorbește despre satele românești în care oamenii nu au canalizări și apă curentă, iar WC-urile încă mai sunt sub forma unor gropi săpate în curte și adăpostite precar. Ne place sau nu, țara noastră abundă de gospodării sărace, cu garduri improvizate și porți șubrede. Să ceri țarcuri de 8 m², cu acoperiș și izolație, de la oameni care nu își pot asigura pentru ei un confort minim, fără un program național de sprijin și fără timpi de conformare, înseamnă să împingi proprietarii către singura soluție la îndemână: să lase câinele liber. Acolo unde nu există garduri pentru oameni, nu vor exista mâine garduri pentru câini. „Undeva la 95% din gospodării… nu sunt sigure, pentru că acele animale, scoase de pe lanțuri, pot să plece. Sunt curți cu garduri rupte, cu porți într-o parte… și așa mai departe”, explică realist Forró Béla.

Efectul direct al legii: explozia înmulțirii și reapariția haitelor periculoase

Odată eliberați din lanț și lăsați în voie prin curți, este de părere Béla, câinii vor găsi o cale de a evada, vor migra, vor întâlni femele în călduri și ne vom întoarce la numărul mare de câini care vor ataca oamenii pe străzi în haite, la puii aruncați în pungi la gunoi sau la marginea vreunei păduri etc. Din momentul în care se vor obișnui cu libertatea, mulți câini vor reveni acasă doar pentru mâncare. „Cu această schimbare de lege, dăm în cap la tot ce înseamnă combaterea înmulțirii. Oamenii aud „e interzis lanțul”, dar nu mai aud și „ești obligat să sterilizezi, să vaccinezi, să construiești țarcuri”. La noi, dacă spui „interzis lanțul”, românul imediat dă drumul la câini. Dar la obligații — cușcă, boxă, izolație — zice: „nu mă interesează!” Și atunci, câinele pleacă din domiciliu, intră în altă gospodărie, unde sunt femele… și nu se știe la ce nivel o să ajungă înmulțirea câinilor de pe străzi. Dacă acei câini ajung în stradă, or să pună în pericol siguranța copiilor. Să nu mai vorbim de transmiterea bolilor… O să ajungem la o situație dezastruoasă”, semnalează Forró Béla.

Adăposturile nu pot absorbi valul: după plin urmează… golire prin eutanasie

Este deja cunoscut faptul că orice adăpost are o capacitate limitată - atât din punctul de vedere al numărului de locuri, cât și din punctul de vedere al hranei și al posibilităților de tratament și îngrijire corespunzătoare. Se înțelege de la sine că, după un anumit plafon, în adăposturi se produce un blocaj. Altfel spus, dacă strada „livrează” sute de câini în câteva săptămâni, soluția logistică pe care o impune sistemul este una cinică: eutanasiere pentru eliberarea locurilor – mai ales că numărul oamenilor dispuși să ia câini în adopție este destul de mic. Forró Béla refuză deschis și ferm acest compromis, spunând că nu are de gând să omoare animalele din cauza unei legi făcute fără să se țină cont de realitatea lumii în care trăim. „Toată lumea crede că rezolvarea câinilor comunitari se face la adăposturi. Nu este așa. Rezolvarea se face pe teren. (...) Noi, de exemplu, putem să adăpostim 125 de câini. Dacă avem 120 în adăpost și încă 200 pe străzi, n-avem încotro: trebuie să golim adăpostul. Și cum? Omorând, nu? Ar trebui să devenim și noi un lagăr de exterminare cum este celebrul adăpost de la Șuraia. Eu refuz categoric să fac așa ceva. Noi, aici, am eutanasiat câini doar dacă au fost foarte bolnavi sau nu au mai avut nicio șansă de salvare, dar în ultimii șapte ani, nu a fost eutanasiat niciun câine la noi. Am gestionat adăpostul responsabil și am dispus de resurse financiare chiar și pentru a trata câinii bolnavi. De multe ori, la adăpostrui, câinii bolnavi sunt eutanasiați și pentru că nu sunt bani de tratament. Dar la noi nu a fost cazul.”, spune el, precizând totodată că, în condițiile legislative actuale, în adăpostul lui mai sunt doar 39 de câini, iar pe străzile din Târgu Secuiesc și câteva sate din împrejurime, ce intră în sfera sa de acțiune, astăzi nu mai există câini fără stăpân. 

Soluția propusă: acțiunea pe etape

În locul unei legi care ar da totul peste cap, Forró Béla propune lucrul pe termen lung și pe etape, ceea ce se traduce prin informare serioasă, sterilizări subvenționate, cabinete mobile, apoi obligativitatea oamenilor de a construi țarcuri cu un calendar realist, raportare publică pe fiecare UAT, controale și amenzi progresive etc. Abia după ce rețeaua devine funcțională, interdicția generală are șanse reale de a produce bine fără victime. „Un an de zile – cel puțin! – ar trebui crescute amenzile, făcute controale repetate, aplicate sancțiuni, organizate campanii de informare și sesiuni de sterilizare… abia pe urmă putem începe să vorbim despre interzicerea totală a lanțului. Deocamdată, putem doar să cerem să fie mai lung, ca să avem garanția că animalul are destul spațiu să se miște”, spune Béla.

Compasiunea e importantă, dar măsurile trebuie luate cu cap

Solicitarea de a nu lăsa acest proiect de lege să treacă, în forma sa actuală, nu înseamnă nici pe departe a accepta lanțul. Înseamnă mai degrabă a judeca situația realist și a-i cere statului să trateze cu maturitate o problemă complexă. Acesta ar trebui să acționeze mai întâi în direcția conștientizării și educării oamenilor, care încă au nevoie să înțeleagă necesitatea sterilizării și a microcipării, și abia apoi să treacă la garduri și țarcuri reale, cu sprijin pentru gospodării vulnerabile, controale și sancțiuni care chiar dor. Când toate aceste aspecte vor fi atinse, se va putea trece și la o interdicție totală a lanțului. 

Forró Béla este fără îndoială un profesionist. Pe lângă poziția de președinte al Asociației pentru Protecția Animalelor Benji, el este și administratorul Adăpostului de Animale din Târgu Secuiesc. De-a lungul indelungatei sale activități în domeniu, Béla a demonstrat o foarte bună cunoaștere a literei legii și o deosebită determinare de a demonstra că, atunci când ești organizat și știi ce faci, ajuți și oamenii să scape de frica animalelor fără stăpâni care rătăcesc pe străzi, dar respecți și dreptul la viață al necuvântătoarelor. Pe scurt, între activitățile lui curente se numără dresajul câinilor pentru terapie, supervizarea adopțiilor, monitorizarea standardelor de viață oferite animalelor de către adoptatori și educarea stăpânilor de câini acolo unde este cazul. Secretul reușitei lui este acela că aplică legea cu răbdare și consecvență, arătând prin ceea ce face zi de zi că drumul corect pentru a ajunge la o viață mai bună pentru animale este compasiunea inteligentă, nu excesul de zel sau propuneri legislative pornite din emoție și necunoaștere a realității din teren.