INTERVIU 15 martie 2024

Doina Stroie: „30 de ani am fost contracronometru”

de Iulia Drăghici - Taraș | 1359 vizualizări

Campania „Femei care fac diferența” continuă cu un nou interviu de colecție. Astăzi, aflăm povestea de viață a Doinei Stroie, o doamnă cu funcție de conducere într-o instituție importantă din județ de peste trei decenii. Este, totodată, una dintre femeile care a primit cele mai multe nominalizări la demersul redacției OCV/CovasnaMedia. Haideți să o cunoaștem pe doamna Stroie și altfel! 

– Pentru început, pentru cei care nu vă cunosc, spuneți-ne câte ceva despre dvs. Vârstă, pasiuni...

Am venit în judeţ din 1984. Am terminat Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti, Facultatea Forajul Sondelor. Am venit prin repartiţie guvernamentală în judeţul Covasna şi am lucrat în Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice Sfântu Gheorghe. Din 1992, de la înfiinţarea Prefecturii, ulterior Instituţia Prefectului, sunt în această instituţie de prestigiu a judeţului. Am început în 1992 ca personal de execuţie, am deci 32 de ani în această instituţie, din care 30 în funcţie de conducere. Am parcurs toată structura ierarhică de la şef birou, şef serviciu, director executiv, iar, după ultima Hotărâre de Guvern, act normativ în vigoare care a stabilit structura tuturor instituţiilor prefectului, sunt şef serviciu. Am coordonat o activitate foarte vastă în instituție, pornind de la strategii guvernamentale, situaţii de urgenţă, monitorizarea serviciilor publice deconcentrate şi, o perioadă de câţiva ani de zile, întrucât am terminat între timp şi o altă facultate economică, finanțe-contabilitate, am coordonat şi activitatea financiar-contabilitate-administrativ şi achiziţii. Deci o altă parte a activităţii Instituţiei Prefectului, alta decât cea juridică. 

– Ce pasiuni aveţi în timpul liber? 

Pasiunile mele sunt realizate din punct de vedere familial. Am două fete care au urmat cibernetica, cu doctorat în cibernetică, deci sunt realizate fiecare la locul lor. Am și o nepoţică. Printre hobby-urile mele este studiul permanent, pentru că vă daţi seama că după treizeci şi ceva de ani nu se putea realiza absolut nimic fără o muncă permanentă, atât în plan profesional, cât şi personal. Am casă la Vâlcele unde îmi consum tot timpul liber de care dispun, prin grădinărit, prin treburile gospodăreşti, prin multe alte ocupaţii. Am încercat să-mi exercit funcţia de conducere în această instituţie, dar şi ca funcţionar public, dar nu numai în cele 8 ore, pentru că funcţionarul public nu-şi exercită activitatea în cele 8 ore, ci şi în weekend, şi în (zilele de) sărbători legale. De foarte multe ori am venit din concediu... Au fost unele activități, în special cea de situaţii de urgenţă, care au presupus prezenţa mea ca şi urgenţă în instituţie, alături de conducerea instituţiei.

– Am remarcat că foarte multă lume v-a nominalizat în cadrul campaniei noastre „Femei care fac diferenţa” şi nu doar pentru că aveţi multă experienţă acumulată aici, ci şi pentru felul cum lucrați cu oamenii.

Vreau să mulţumesc celor care m-au nominalizat. Nu-i cunosc, nu ştiu cine a făcut nominalizarea, dar mă simt onorată, pentru că reprezintă o încununare a muncii depuse de 32 de ani în această instituţie. Am încercat să-mi exercit atribuţiile funcţiei nu din poziţie superioară pentru ceilalţi, ci de la egal la egal, fie că au fost autorităţi judeţene, fie că au fost autorităţi locale. Am coordonat activitatea serviciilor publice deconcentrate de 30 de ani şi niciodată nu am reacţionat cu superioritate faţă de directorii de deconcentrate sau faţă de orice persoană dintr-un serviciu public deconcentrat. Nu am reacţionat cu superioritate faţă de primari, faţă de personalul primăriilor, faţă de cetăţeanul de rând. Întotdeauna am încercat să-l înţeleg, să-l ajut în funcţie de competenţele legale pe care le-am avut, să-l înţeleg în toate problemele care au fost puse, dacă nu, atunci să-l trimitem în altă parte unde putea rezolva problema pentru care a venit.

– Spuneaţi că în 1984 aţi fost repartizată în judeţul Covasna. Din ce zonă aţi venit?

Sunt venită din Ploieşti. Mi-a plăcut aici, aşa că am rămas în judeţul Covasna. În primul rând mi-au plăcut oamenii, am avut înţelegerea cuvenită. Pe urmă şi eu am înţeles, la rândul meu, când a trebuit să-i înţeleg şi să-i ajut pe ceilalţi. Deci mi-a plăcut şi am rămas... Poate că la început mă gândeam să plec după perioada de stagiatură, dar n-a fost cazul. 

– Ce v-a determinat atunci în 1992 să intraţi în administraţie?

Imediat după Revoluţie au început să se desfiinţeze anumite instituţii, printre care şi Societatea de Prospecţiuni. Forajul a dispărut în totalitate din judeţul Covasna, motiv pentru care am încercat să mă reorientez. De aceea am făcut şi a doua facultate. Am zis: „Bun, cu forajul poate nu mai realizez ce am realizat până acum, dar hai să fac o a doua facultate, ştiinţe economice, poate aşa mă reorientez”. Deci încă din 1992 am încercat să fac o reorientare a activităţii mele. Fiind atunci înfiinţată Prefectura, ulterior Instituţia Prefectului, am zis: „Hai să încercăm să vedem ce reprezintă”. Au fost scoase la concurs diverse posturi, printre care inspector de specialitate în relaţia cu sindicatele, la care am participat şi am obţinut postul. Normal că am învăţat toată legislaţia specifică, după care am început să mă obişnuiesc şi să fiu prezentă la toate mitingurile, la toate desfiinţările de întreprinderi. Mi-aduc aminte acum de Târgu Secuiesc, mi-aduc aminte de IMASA... Deci am încercat să negociez cu oamenii, am avut tactul şi disponibilitatea să-i ascult, am avut capacitatea de negociere.

– Se uitau altfel la dumneavoastră oamenii? Spuneau uite că „vine o femeie să discute cu noi”?

Să ştiţi că nu. În momentul în care am ajuns în mijlocul oamenilor, am fost privită ca un om care încearcă să îi ajute. Au observat că încerc să le rezolv problemele cât se poate şi nu au avut niciodată reticenţa de a-mi spune care erau doleanţele lor, să le transmit mai departe. Niciodată.

– Eu aş mai fi curioasă să vă întreb cum s-a împăcat viaţa personală cu viaţa de serviciu? 

Viaţa personală a fost îmbinată foarte bine cu viaţa profesională. Am fost susţinută de familie. A doua facultate am făcut-o în timpul serviciului, cu copiii care terminau clasa a XII-a, cu admiterea la facultate, dar cu înţelegere. Lucrând şi el în sistem militar, soțul a înţeles ce înseamnă să fii la ordin tot timpul.  

– Credeţi că e mai greu pentru o femeie să rămână într-o funcţie ca aceasta? 

Este. Este greu, dar cu multă determinare poţi să faci față. 

– Mai multă decât un bărbat?

Mult mai multă. Depinde şi de înţelegerea familială pe care o ai, depinde şi de sprijinul familial... Sunt foarte mulţi factori de care depinde activitatea unei femei, pentru că trebuie să fii prezentă atât acasă, cât şi la serviciu. Dar se poate rezolva. Atâta timp cât 32 de ani am încercat să rezolv, şi am şi reuşit, sper eu, toate problemele care mi-au fost solicitate, aşa am fost şi acasă. Am încercat să le rezolv pe toate, indiferent că a fost familia apropiată sau mai îndepărtată, părinţi, copii şi așa mai departe. 

– Care sunt planurile dumneavoastră pe termen mediu?

Pe termen mediu, deja sunt în al doilea an de prelungire după pensionare, probabil voi mai merge un an, conform prevederilor legale, care permit până la trei ani. Nu ştiu, trebuie să mă gândesc. După care, probabil că o să-mi văd de nepoţi, dacă o să îl mai am şi pe al doilea, că deocamdată am doar o nepoată. Și să ne liniştim un pic... Nu ştiu cum va fi, pentru că am fost foarte activă în toată perioada asta, dar trebuie să ne adaptăm şi noilor condiţii. Ăsta-i cursul vieţii. Poate că atunci nu o să mai fac totul în grabă, pentru că tot timpul, 30 de ani, am fost contracronometru, ba acasă, ba la serviciu.

– Totuşi, pare că e sustenabil stilul acesta de viaţă.

Este. Chiar mă întreb oare ce aş face după ce voi ieşi la pensie şi voi face cu calm şi cu răbdare şi în timp toate treburile. Nu ştiu. Pentru că într-adevăr am fost o fire foarte energică, motiv pentru care s-a şi demonstrat că pot fi activă în toate domeniile.

– Ţine şi de generaţie? Credeţi că tinerii de astăzi ar putea să ducă un stil din ăsta de viaţă atât de antrenant?

Depinde de fiecare om în parte, depinde de personalitatea fiecărui om. Eu zic că se poate. Eu zic că acum tinerii sunt mult mai agitaţi. De ce spun asta? Pentru că văd activitatea fetelor mele, văd activitatea familiei mele. Lucrează în IT toţi, plus că trebuie să se ocupe şi de copil şi de tot... Cred că, totuşi, e ceva genetic. Dacă poţi să te descurci pe mai multe domenii, se poate face. N-aş spune că e de generaţie, depinde de personalitatea fiecăruia.

– Şi aţi găsit pe cineva care să vă înlocuiască, să predaţi ştafeta, când va fi cazul, cu încredere?

Încă din 1997, când au fost angajaţi pe rând colegi, nu mi-a fost teamă că cineva îmi va lua locul, am încercat să explic absolut tot ce am ştiut eu. Pentru că administraţia nu se învaţă într-o zi, se învaţă în ani, este în continuă schimbare, în fiecare zi intervin modificări, nu poţi avea câteva zile la fel, cu aceleaşi teme. Activitatea de aici fiind foarte diversă, niciodată nu am avut două zile în care să spun că am avut aceleaşi teme de rezolvat. Am încercat să-i învăţ să se obişnuiască cu toată activitatea şi pot spune că sunt mulţumită că, dacă eu mâine plec, are pe cine să rămână activitatea şi se poate baza foarte bine şi conducerea instituţiei pe persoana pe care o las. Este persoană din serviciu, a rămas aici din 1997 şi ea, deci are experienţă şi vechime. Chiar sunt mândră că am reuşit să încerc să predau ştafeta unei persoane de încredere. Pentru că trebuie să îţi placă ceea ce faci. Dacă nu îmi plăcea administraţia, poate că nu rămâneam. Am rămas, am încercat să mă perfecţionez în toate domeniile în care s-a putut. Fiind atât de vastă activitatea mea, plecând de la deconcentrate, situaţii de urgenţă, financiar-contabilitate, mastere în administraţie, master în finanţe-bănci, am încercat să acumulez cât se poate de mult ca să pot răspunde celor din jurul meu şi, mai mult, să pot face faţă tuturor cerinţelor... Pentru că asta este administraţia. De la o zi la alta ai alte solicitări, ai alte obiective, ai alte scopuri, dar ţelul ăsta a fost: să facem faţă, să ne perfecţionăm şi să investim constant pentru a fi mai buni.

– Credeţi că femeile sunt lideri sau şefi mai buni decât bărbaţii? 

Părerea mea e că da, pentru că sunt mai bine organizate, sunt mult mai bine structurate în tot ceea ce fac. Îmbinând viaţa de familie cu cea profesională, reuşesc mult mai mult, că sunt mult mai ambiţioase, sunt serioase. Chiar ar fi foarte bine dacă ar fi mai multe femei. Ar fi indicat ca mai multe femei să parcurgă etape şi cariere în viaţă unde se pot evidenţia.

– Deci să nu se lase impresionate sau influenţate de bărbaţii care le spun că e o lume a bărbaţilor.

Nu. Eu zic că nu, dovadă că am şi rămas aici. Nu pot să spun că a fost o lume a bărbaţilor, cu atât mai mult cu cât administraţia este mai mult o lume a femeilor, pentru că predomină femeile în administraţie. Eu am făcut Facultatea de Foraj, unde predominau bărbaţii. Am fost la foraj-minerit unde erau numai bărbaţi. Dacă am făcut faţă într-un domeniu ca ăla, nu se poate să nu faci faţă într-un alt domeniu şi nu se poate ca o femeie să nu facă faţă fiind ambiţioasă şi cu voinţă, cu responsabilitate şi devotament.

– Dacă ar fi să dați un singur sfat, foarte important, femeilor care citesc acest interviu și care vor să facă diferența în comunitățile în care trăiesc și lucrează, care ar fi acesta?

Sfatul meu ar fi chiar să se implice cât se poate de mult. Din punct de vedere profesional, o femeie cu multă ambiţie şi voinţă poate să facă orice. Munca este primul etalon al activităţii unei femei. Şi se poate. Chiar le îndrum să fie în frunte, pentru că se poate. Nu există o separare între atribuţiile bărbaților, atribuţiile femeilor, între o lume a bărbaţilor, o lume a femeilor.

– Deci să nu-şi mai pună ele însele limite şi să lupte.

Viaţa este o luptă şi atunci trebuie să luptăm pentru orice. Există o muncă, există un tact, există o diplomaţie. Ca să rezişti atâţia ani contează tactul şi diplomaţia fiecăruia.

– Ce sfat v-aţi da dacă aţi fi iarăşi în 1992, la început de carieră? Cu experienţa pe care o aveţi acum, ce i-aţi spune Doinei de atunci?

Acelaşi lucru: luptă, muncă, pregătire, performanţă, că succesul e asigurat.

***

Interviul face parte din campania „Femei care fac diferența”, ediția a II-a, o inițiativă a redacției OCV/CovasnaMedia.ro. 

Până acum, au mai fost publicate astfel de interviuri cu: 

Distribuie articolul:  
|

INTERVIU

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.