Interviu cu dr. Ráduly Enikő, medic primar pneumolog, șefa secției de Pneumologie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe

Anual, în 31 mai, marcăm Ziua Mondială de Luptă Împotriva Fumatului, un obicei despre care, teoretic, știm că e nesănătos. Și, totuși, îl vedem peste tot în jurul nostru. De ce? Știm suficient de multe despre efectele tutunului? Avem cunoștințe despre pârghiile care ne pot ajuta să renunțăm la dependență? Cum comunicăm cu adolescenții care fumează? Vrem să aflăm răspunsurile la aceste întrebări, așa că am profitat de ocazie și am vorbit pe subiect cu un specialist cu peste două decenii de experiență: medicul primar pneumolog dr. Ráduly Enikő, șefa secției de Pneumologie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe. Rezultatul discuției este interviul următor: 

Aș vrea să începem cu o scurtă introducere și să vă întreb: care a fost momentul în care ați decis că vreți să deveniți medic? 

Lucrurile, undeva, s-au dezvoltat în timp și automat. Provin din familie de medici – tatăl, medic ginecolog, mama, medic medicină de familie. Cred că exemplul lor de viață, stilul lor, modul lor de viață a fost cel care, fără să-mi dau seama, m-a adus în direcția aceasta. Nu a fost un impuls din partea lor. Ei mi-au respectat dorința și același lucru am încercat și eu să fac cu copiii mei, care n-au devenit medici. E o profesie pe care nu o impui, dar o respecți, dacă e alegerea persoanei respective, pentru că e un drum și greu și lung, dar și cu multe satisfacții. 

La Pneumologie cum v-ați oprit? De ce specializarea asta și nu alta?

În momentul în care m-am decis să mă specializez, deja eram mama a trei copii. Primordial era să aleg o specializare cu care să știu sigur că voi rămâne în oraș, deci că va fi nevoie de mine în cadrul Spitalului Județean. Și a fost momentul în care s-a scos la concurs postul pentru această specialitate, printre altele. Și am ales-o pe aceasta, pentru că era și modul prin care puteam să-mi ajut și unul din copii, care suferea de o boală respiratorie curabilă. Și a fost impulsul în plus care m-a determinat să aleg pneumologia.

Pare cumva o alegere a destinului, până la urmă.

Destinul noi ni-l facem. Și atunci când ești la o cotitură, trebuie să cântărești și să gândești direcția pe care continui. Privind în urmă, a fost o alegere pe care și acum aș face-o din nou. Sunt mulțumită atât de profesie, cât și de specializarea pe care mi-am ales-o. Pacienții sunt mulți și pneumologia este o specialitate în care, de fapt, ca și în restul specializărilor, prevenția, stilul de viață, modul de viață influențează foarte mult lucrurile. 

De cât timp sunteți aici, la Spitalul Județean?

Ca  medic angajat al Spitalului Județean din 2000, din momentul în care am optat pentru rezidențiatul de pneumologie. Mă consider unul din seniorii spitalului, încet-încet.

Spuneți-mi care sunt principalele afecțiuni pe care le tratați aici, la Pneumologia din Sfântu Gheorghe?

E o paletă foarte largă, începând de la bolile infecțioase, pneumonii, care necesită o terapie de  durată mai scurtă – vorbim, deci, de boli acute, până la bolile cronice care se dezvoltă în timp și necesită tratament în timp și monitorizare a pacientului. Vorbim de boli pe care, în momentul când le diagnosticăm, pacientul, dacă are încredere și vine în continuare la noi, va fi monitorizat de la an la an. Deci am pacienți care sunt în evidență pneumologică de 10, 15 ani. Pierdem dintre ei, pentru că aici tratăm și cancerul pulmonar, o boală respiratorie gravă, determinată în primul rând de tutun. Deci tratăm tot ce înseamnă afectare respiratorie sau afectare concomitent respiratorie, pentru că acești pacienți, în timp dezvoltă și alte boli, cum ar fi de exemplu diabetul sau bolile cardiovasculare. Deci trebuie să existe o comunicare bună, pentru a vedea în ansamblu pacientul și cu celelalte boli concomitente ale sale. 

Ce simptome trebuie să-i aducă pe oameni la medicul pneumolog?

Din punct de vedere al patologiei respiratorii, simptomele sunt generale, sunt nespecifice pentru o anumită boală, dar trebuie să fie un semnal de alarmă că trebuie să consulte medicul. Și aici vorbim de tuse. Deci când tușește, omul simte că nu e ceva normal. Mai puțin cei care au tusea tabagică, de dimineață, a fumătorului, cu care se obișnuiesc. Dar și dacă se schimbă caracterul acesteia, e un semn de exclamare cu care trebuie să vină la medic. În afară de tuse, oboseala, senzația de lipsă de aer, durerea, scăderea în greutate. Deci sunt simptome care, în general, ridică semne de exclamare. Un medic de familie care își cunoaște pacientul știe când a intervenit ceva și trebuie o revizuire a lui din punct de vedere al specialistului. Sunt multe simptome care se interferează, pentru că omul obosește și dacă are probleme cardiace și dacă are probleme de natură pulmonară. Omul slăbește și dacă are alte afecțiuni oncologice. Acestea au o umbrelă comună din punct de vedere al acuzelor. Deci scăderea în greutate, oboseala, durerile difuze de spate, de oase, de multe ori, mergând pe filiera investigațiilor, pot duce în final la cancer pulmonar, dar și al altor organe, sau pot să indice o tuberculoză. Există și acuze alarmante, cum este hemoptizia, deci expectorația cu sânge. Tusea cu sânge poate să ducă diagnosticul spre o tuberculoză, poate să ducă diagnosticul spre un cancer pulmonar, deci nu e ceva specific pentru o boală. Sunt simptome care mai mult indică aparatul care are probleme, deci aparatul respirator în sine, plămânul. Respirația șuierătoare, iarăși, la un pacient care fumează de mult timp, duce spre o boală cronică specifică - BPOC-ul, bronhopneumopatia obstructivă cronică. În sine, și numele spune că este boală cronică, formată în timp, după ani lungi de fumat sau de poluare domestică ori profesională. Deci, afectarea plămânului poate veni din tot ce inspirăm, tot ce trimitem plămânului. Voit sau nevoit, influențează la un moment dat  funcționarea lui.

O să discutăm mai pe larg despre fumat, dar acum aș vrea să vă întreb: autoritățile de la noi spun că aici, în zonă, aerul e foarte curat, nu e poluare așa de mare ca în alte zone. Din perspectiva specializării dvs. susțineți afirmațiile?

Clar. Și eu, dacă merg într-un oraș mai mare și mă întorc acasă, spun că nici nu știm cât de iubiți de soartă suntem din punct de vedere al aerului, al apelor, al anotimpurilor. Problema e mai degrabă dacă omul lucrează neprotejat într-un mediu cu noxe inhalatorii profesionale. Deci vorbesc de industria textilă, industria morăritului, lucrul în mină, într-o turnătorie. Lucruri care, în mare, se știu. Deci noi, atunci când luăm anamneza unui pacient cu acuze respiratorii, îl întrebăm, în primul rând, nu unde locuiește, pentru că aici n-avem problemă în zona geografică, adică nu locuiește într-o zonă prea poluată, ci dacă fumează și unde lucrează. Deci, din punct de vedere al problemelor de inhalare, acestea sunt întrebările pe care ni le punem.

Știm că pe 31 mai marcăm Ziua Mondială de Luptă Împotriva Fumatului. Ce efecte ați văzut dumneavoastră, ca specialist în pneumologie, la Spitalul Județean, la pacienții de aici? 

Nu știu dacă există vreun organ în organismul nostru care să nu fie afectat de fumat, dar primul impact este inhalarea fumului de țigară. Deci pot să zic că sfera ORL, cavitatea bucală, faringe, este prima poartă și după aceea unde trimitem fumul, deci plămânul. Dar apoi se elimină prin rinichi, ajunge și în stomac. De sarcină nu mai trebuie să spun, că are riscurile ei la o mamă fumătoare. Mai avem cataracta la ochi de la fumul de țigară și multe alte afectări. Nu mai vorbim de aspectul estetic, pe piele și așa mai departe. Dar aparatul respirator este primordial afectat de fumat. Pot să spun că sunt două mari categorii de boli care au directă legătură cu fumatul, deci cu un risc major dacă pacientul este fumător. Una este o boală cronică, este îngustarea și inflamarea bronhiilor - a țevilor prin care trimitem aer plămânului, a conductelor respiratorii. Aceasta este bronhopneumopatia cronică obstructivă. Se caracterizează prin inflamarea căilor aeriene, prin îngustarea acestora. Progresiv, pacientul ajunge să nu mai poată să respire singur și devine oxigeno-dependent, deci trebuie să-i suplimentăm oxigenul prin concentratoare de oxigen în fazele terminale ale bolii. Există tratament inhalator prin care încercăm să deschidem mai bine bronhiile. Dar, practic, primul lucru ar fi ca pacienții să nu fie fumători, deci prevenția ar fi cea care ne-ar ajuta. Și în momentul în care diagnosticăm BPOC-ul, primul sfat pe care îl dăm pe lângă tratamentul medicamentos, este să se lase de fumat. Lucru care nu e ușor pentru un pacient, pentru că e un stil de viață, un mod de viață, o dependență. E drogul cel mai ușor accesibil. Deci, practic, se creează atât o dependență fizică prin nicotină, cât și una psiho-comportamentală, prin tabietul de a fuma, prin obiceiul de a fuma pe care îl avem.

Iar cealaltă mare belea, pacoste, a noastră este cancerul pulmonar.  Peste 80 la sută din pacienții cu tumoră pulmonară diagnosticată sunt fumători. Bineînțeles că fumătorul se va lega de partea de rest din statistică, de faptul că sunt oameni care fac cancer și fără să fumeze. Așa este, dar sunt mult mai puțini. Există și o predilecție genetică pentru cancerul pulmonar, pentru boala canceroasă în sine. Dar, de departe, fumatul este un factor de risc care amplifică și suprapune condiția genetică din punct de vedere al cancerului pulmonar, care este o problemă pe care nu trebuie eu să o detaliez acum – este boala secolului. Și ne întoarcem iarăși la fumat, la problema țigării și a consumului ei zilnic. Pentru că riscul de a dezvolta o boală și concret, o boală respiratorie, depinde de anii de fumat și de număr, deci cantitatea țigărilor fumate zilnic. Practic, din acest punct de vedere, când întrebăm pacientul, pe aceste două întrebări ne concentrăm: de câți ani și cât fumează zilnic? Există o formulă prin care noi stabilim pachetele-an. Așa se numește. De exemplu, peste 20 pachete-an ar însemna un pachet zilnic timp de 20 de ani fumat, care crește riscul atât al cancerului, cât și al dezvoltării BPOC-ului. Un pacient care se lasă de fumat în momentul acesta, devine ex-fumător. Deci fost fumător, pentru că trebuie să treacă ani până când riscul de a crea o boală legată de fumat să scadă și să ajungă la același risc cum e populația nefumătoare. 

Dar aici ține argumentul ăla că „știu eu pe cineva care a fumat toată viața lui și oricum a murit sănătos la 90 de ani”?

A avut gene bune, dar nu e sigur că avem toți la fel. Deci da, există exemplele acestea de care se leagă fumătorul, dar ar trebui să vadă, dacă vorbim de statistică, faptul că acestea sunt raritățile, excepțiile. Și ar trebui să vadă nu un exemplu din toată pădurea, ci pădurea în ansamblu. Deci restul copacilor care cad retezați de fumat.

Există exemple concrete că fumatul face rău. Nu mai e un dubiu, e un adevăr dovedit.

Medicina se bazează pe dovezi. Dacă dăm un medicament, îl dăm pentru că, statistic, studiile arată că e bun. Dacă vorbim despre un stil de viață, că face bine, avem statistici în spate și tot așa și despre fumat. Deci e clar: statisticile arată o corelație directă între dezvoltarea anumitor boli care se numesc boli dependente de fumat. Și infarctul, accidentul vascular cerebral, cancerul gastric, cancerul renal – toate, toate au, printre altele, un risc major fumatul.

Și fumatul pasiv are același impact, aceleași efecte? 

Nu are, deci nu putem vorbi de același efect dăunător. Nu putem trage o egalitate între fumat pasiv și fumat activ. Dar la fumatul pasiv vorbim de inhalarea fumului de terță persoană și acesta influențează negativ condiția respiratorie a persoanei respective. Cei mai susceptibili sunt copiii, nou-născuții, adolescenții care trăiesc într-o familie în care mama, tata fumează și aerul este poluat, practic, cu fumul de țigară.

Despre țigările mai „sănătoase”, alternativele din ziua de azi, ce părere aveți?

Având în vedere că fumatul e clar dovedit dăunător și în lupta antitutun s-au făcut progrese remarcabile, eu zic că este o rearanjare a atitudinii producătorilor din industria tabacco asupra consumatorului care să cumpere produsele. Și aici vorbim de, practic, două mari tipuri: țigară electronică și dispozitivele de tutun cu tutun încălzit. Acum, dacă luăm țigara electronică, de exemplu, ea conține, de asemenea, nicotină asociată cu diferite arome și e un tabiet, dar nicotina în sine este cea care dezvoltă dependența fizică. Deci din cauza nicotinei cumpărăm și următorul pachet de țigări, fie electronică sau clasică. Ea este cea care creează dependența. Prin faptul că avem un tabiet, o obișnuință, se întreține și partea psihocomportamentală a obiceiului de a fuma. Acum, aceste alternative vizează în primul rând tineretul. Se încearcă să se spună că este o variantă mai puțin agresivă și mai puțin dăunătoare. Bineînțeles, a trebuit să treacă o perioadă pentru a demonstra că țigara, trabucul, tutunul clasic este dăunător. Gândiți-vă la anii 50, când și în filmele mari era la modă. Era în vogă. Apoi au început să apară primele procese cu relaționarea fumatului cu cazuri de deces, cu procese câștigate și cu reglementarea în prezent a condițiilor de comercializare a tutunului. Deci există un decalaj între a folosi un lucru și a demonstra că acel lucru este ok sau nu este ok. 

Din acest punct de vedere, și țigara electronică deja are studii că acele sisteme de vapat, că vaporii care sunt folosiți, determină probleme respiratorii serioase. Vin în urgență pacienți care, din cauza excesului de folosire a țigării electronice, au un plămân afectat cu pneumopatie interstițială, cum spunem noi. Deci au un plămân alb, cum vedeam și în covid. Accentuez asta pentru o comparare de afectare pulmonară. Studiile arată că, pe lângă faptul că întrețin atât tabietul, obiceiul, și avem și dependența nicotinică păstrată, afectarea respiratorie există. Există! Cel mai bine ar fi ca eu să nu depind să fiu acceptat într-un anturaj și să fiu în vogă doar dacă fumez ceva, dacă prizez ceva, ci să fiu la modă dacă alerg dimineața, dacă socializez fără să am o dependență de acest fel. Mesajul principal ar trebui să fie să avem un mod de viață cât mai sănătos. Acum acest lucru nu se referă numai la partea de fumat. Asta e partea cu care eu mă întâlnesc cel mai des. Dar pentru mine pacientul ideal ar trebui să alerge dimineața, să nu aibă greutate în plus, să mănânce sănătos, să bea lichide suficiente, să aibă un ficat sănătos, să nu fie dependent de alcool sau tutun. Bineînțeles că ne-ar plăcea să lucrăm doar muncă preventivă. Dar, din păcate, încă o bună perioadă de timp o să avem de lucru în continuare, pentru că așa este condiția umană. 

Dar dacă cei care citesc interviul acesta încep să-și pună niște semne de întrebare și să dorească să-și schimbe atitudinea față de fumat, cum, unde să înceapă? Că spuneați și dumneavoastră că e greu. Nu e un lucru simplu să te lași de fumat.

De multe ori, încep și prin a întreba pacientul care e fumător dacă are copii. Un motiv în plus ca să se lase de fumat este exemplul personal. Nu o să-ți poți permite moral să-i spui copilului să nu fumeze dacă tu fumezi. Deci, trebuie să crească o generație nouă, care să privească altfel lucrurile și care, așa cum spuneam, să nu considere că maturizarea e neapărat legată și inclusiv de a încerca să fumezi, de a socializa prin fumat. Ideal ar fi să începem din școli. Aici, nici profesorul n-ar trebui să iasă în pauză la locurile de fumat. Progrese sunt foarte multe. Restaurantele cândva erau speriate că n-o să aibă clientelă când s-a interzis fumatul. Nu s-a întâmplat nimic catastrofal din acest punct de vedere. Chiar mai mult, m-am simțit eu mai bine, ca nefumător. Eu respect fumătorul, dar spun că e de datoria mea și a celor care suntem în sistemul de sănătate, cu exemplul nostru personal, pentru că și printre noi sunt fumători, și prin atenționări și explicații, să motivez și să informez despre riscuri. După aceea, decizia e în mâinile fiecăruia. Omul are libera alegere, dar când alege, trebuie să știe asupra a ce se hotărăște să continue. Mediatizarea, informarea asupra riscului fumatului sunt foarte importante. Dar și modul de viață. Deci noi ne cumpărăm boala, nu sănătatea. Prin cumpărarea țigărilor, dăm bani pe boală și pe dreptul nostru de a ne îmbolnăvi. 

Plasturii antifumat sunt buni? Au vreun efect?

Sunt o alternativă bună, o alternativă viabilă, cu condiția să întrerupem fumatul, pentru că, practic, prin plasturii de nicotină încercăm să omitem sevrajul nicotinic. Prin plasturii de nicotină, efectele secundare ale sevrajului, ale lipsei de nicotină prin abandonarea fumatului, sunt mai mici. Și atunci trebuie să avem grijă și la partea psihocomportamentală, deci la obiceiuri, să ronțăim ceva în loc, să bem lichide suficiente ca să detoxificăm. Seara plasturele pus dimineața îl dăm jos. Scădem treptat dozele, pentru că nu poți să rămâi cu aceeași concentrație de nicotină dusă prin plasture analog. Trebuie un dozaj descrescător și să avem grijă să nu fie o îmbinare între fumat și inhalare de nicotină și plasture de nicotină pus și transdermic.

Aș mai reveni, însă, la un lucru: abandonarea fumatului vine, în primul rând, cu decizia. Totul trebuie să plece de la mental, iar restul lucrurilor sunt ajutătoare. Nimeni n-a reușit să se lase de fumat impus din afară. Deci primul pas este decizia mentală. Bineînțeles, e greu, pentru că practic îmi schimb stilul de viață. Fumătorul are o întreagă viață formată în jurul tabietului de a fuma. Se liniștește cu o țigară, bea cafea la o țigară, stă la povești la o țigară, la o bere cu prietenii. Dar întotdeauna spun că are viață împlinită și un nefumător. Întotdeauna trebuie să pui în balanță. „Da, eu sunt acum pe partea asta. O să trec puntea și ajung în partea cealaltă. Și acolo sunt oameni fericiți”. 

Ați amintit de exemplul personal și de faptul că, în primul rând, trebuie să ne gândim la copii când fumăm sau decidem să ne lăsăm de fumat. Dar sunt părinți care nu fumează. Și totuși, adolescenții sau copiii, că acum sunt și copii de 9 - 10 ani care fumează, încep acest obicei. Cu ce argumente pot să vină părinții și cum să discute cu copiii lor în legătură cu fumatul?

Eu, de exemplu, merg prin școli când sunt invitată de diriginți și vorbesc despre bolile pe care le va forma fumătorul sau la care e predispus acesta. E greu. E greu și trebuie o muncă bazată pe consecvență. Eu zic că, în primul rând, părintele trebuie să reușească să-și convingă copilul că el este împlinit și că poate aparține unui anturaj fără să fumeze și el. Lucrurile sunt cu mai multe nuanțe: familia și copilul acasă, și copilul la școală și după-masă cu prietenii. Și cu adolescentul e greu să discuți pentru că e perioada vârstei când e contra a ceea ce spune părintele. Trebuie să treacă ani ca acel adolescent să se maturizeze, să ajungă să aibă aceleași probleme cu propriii copii, ca să-și dea seama ce greu i-a fost părintelui lui în perioada respectivă. Dar asta nu înseamnă că lăsăm copilul în liberă cădere. 

Deci părintele are datoria să explice continuu de ce fumatul nu este bun?

Este datoria și a părintelui. Trebuie să găsească echilibrul, să nu fie prea pisălog, pentru că atunci chiar de aia va fuma. Nu e o chestie pe care să o spui, ci mai degrabă trebuie să îi dai alternative de viață copilului. Adică în afara școlii să nu aștepte doar să iasă cu prietenii la o țigară, ci să mergeți împreună la evenimente sportive, în excursii, cu bicicleta. Să fie timpul mai prețios folosit împreună cu familia. E un lucru foarte greu de realizat. Perseverența este cea care va da rezultate. Dar trebuie să vină și de la familie, și din partea social media, și din partea profesorilor, a școlii. 

În final, care ar fi mesajul principal cu care ați vrea să rămână  cititorii noștri după ce au citit acest interviu? 

Să se bucure de viață într-un mod cât mai puțin dăunător. Să vadă întotdeauna partea plină a paharului și dacă au acuze respiratorii, deci ziua de azi nu mai e ca cea de ieri din punct de vedere al sănătății, să apeleze la medic, la specialist, pentru că foarte, foarte multe boli deja sunt curabile, pot fi întreținute, iar cu un tratament, pacientul poate să ducă o viață plină. Și să încerce să respire cât mai sănătos. 

***

Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu Revista OCV/Observatorul de Covasna și covasnamedia.ro. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști. 

În aceeași serie, în Revista OCV/Observatorul de Covasna din 22 - 28 martie a fost publicat un interviu cu medicul pediatru Varga Orsolya, iar în ediția 26 aprilie - 2 mai, unul cu medicul specialist ORL, Józsa Gitta Erika. 

Totodată, pe covasnamedia.ro, puteți găsi interviul cu dr. Mild Edit, șefa Compartimentului de Dermatologie, dar și bi-interviul cu dr. Andreea  Salan, medic primar psihiatrie pediatrică și dr. Ioana Bărbulescu, medic primar psihiatrie pediatrică și neurologie pediatrică.