În cei 40 de ani petrecuți la Școala Gimnazială „Váradi József” din Sfântu Gheorghe, profesoara de limba şi literatura română Marinela Újvárosi-Brezeanu și-a clădit un parcurs dedicat în domeniul educației, a modelat minți tinere,  a cultivat pasiune pentru cunoaștere, dar a și creat legături puternice de care astăzi își amintește cu drag. Cei care o cunosc știu că ea a fost și va rămâne nu doar o profesoară excelentă, ci și o călăuză, o sursă de inspirație pentru cei care încă mai cred că puterea educației poate schimba vieți.  În cadrul campaniei „Femei care fac diferența”, a redacției OCV/Observatorul de Covasna, Marinela Újvárosi-Brezeanu ne-a împărtășit din lecțiile sale de viață, de la primele zile ca tânăr cadru didactic până la pensionarea sa și dincolo de aceasta.

– Ați debutat în profesia de cadru didactic încă din 1977. Care au fost dorințele profesionale la început de drum? Ați reușit să le îndepliniți de-a lungul anilor?

La terminarea facultății, am ales să fiu repartizată la Școala Generală Nr. 2 (acum, Váradi József), Sfântu Gheorghe, fiind cea mai apropiată localitate de domiciliul părinților (Râșnov). Am făcut o alegere foarte bună, pentru că aici am găsit un colectiv didactic minunat, clase de elevi cu care se putea lucra foarte bine și care m-au ajutat să-mi îndeplinesc toate dorințele profesionale pe care le aveam la început de carieră. Așa se face că am rămas la aceeași școală timp de 40 de ani. Deși am lucrat predominant cu elevi de la secția maghiară, nu am întâmpinat nicio greutate, m-am bucurat atât de încrederea și respectul lor, cât și al părinților.

– De ce ați ales să rămâneți implicată în domeniul educației și după pensionare?

Nu pot vorbi de o implicare totală în acest domeniu. După pensionare (2012), am dorit să mai rămân la catedră încă doi ani, pentru ca elevii cu care începusem anii gimnaziali să ajungă în clasa a VIII-a, așa cum le promisesem și lor și părinților. În anul școlar 2016/2017, am fost solicitată să mai predau un semestru, la trei clase, apoi am lăsat locul colegelor mai tinere.

– Ce anume vă lipsește cel mai mult din perioada petrecută la Școala Gimnazială „Váradi József”?

Îmi lipsește atmosfera destinsă alături de colegi, îmi lipsesc orele de predare, discuțiile cu elevii, evenimentele extrașcolare, excursiile și drumețiile, serbările școlare. Din păcate, îmi lipsesc și mulți colegi care nu mai sunt printre noi. Mi-au rămas amintirile...

– Cum a fost relația dumneavoastră cu elevii în afara sălilor de clasă? Ați avut vreun impact asupra lor în afara domeniului academic?

Relația pe care am avut-o cu elevii o resimt și acum, după ani și ani, atunci când ne întâlnim cu diverse ocazii. Rememorăm cu drag amintiri din anii petrecuți împreună, se miră că-mi aduc aminte de ei, de momentele petrecute împreună. La rândul meu, mă bucur când îmi spun că au beneficiat de ajutorul meu, atât în pregătirea examenelor, cât și în alegerea profesiei. Am și elevi care au ales cariera didactică, pe  care o reprezintă cu succes.

– Cu ce vă ocupați în prezent?

În prezent, mă bucur de timpul liber pe care îl oferă pensionarea. Citesc, rezolv integrame, tricotez, mă bucur de prezența celor doi pisoi, care îmi oferă clipe de destindere, organizez întâlniri cu celelalte colege pensionare, particip la diferite evenimente culturale, merg în excursii în țară sau în străinătate (nu atât cât mi-aș dori, din cauza unor probleme de sănătate).

– Care este cea mai mare satisfacție pe care ați avut-o ca profesor?

N-aș putea să menționez doar o satisfacție. Au fost foarte multe, atât în munca la clasă, cu elevii, la olimpiade, la examene, cât și în devenirea mea profesională.

– Cum ați reușit să vă mențineți mereu pasionată de predare de-a lungul anilor?

Da, am făcut totul cu pasiune. Cariera didactică a fost visul meu din copilărie. Apoi, am fost influențată și încurajată de profesorii mei să aleg predarea limbii române. Pe atunci, se intra greu la facultate, erau locuri puține și mulți candidați. Am intrat din a treia încercare. N-am renunțat la visul meu, deși aveam un serviciu bun, aproape de casă. Timp de trei ani, în paralel cu serviciul, am învățat pentru admiterea la facultatea pe care mi-o doream. Când faci ceva cu pasiune, nu simți nicio greutate, niciun impediment. Vă spun sincer, dacă ar trebui s-o iau de la capăt, tot predarea limbii și literaturii române aș alege, indiferent cât ar trebui să muncesc pentru asta.

– Cum credeți că ar trebui să fie structurată o oră de limba și literatura română pentru a stimula implicarea și participarea elevilor, astfel încât aceștia să vină cu idei și să se implice în dezbateri?

Au trecut 10 ani de când n-am mai ținut ore de limba română, metodele s-au schimbat, așa că nu mă consider în măsură să ofer modele de predare. Sigur că implicarea elevilor în actul de predare-învățare este absolut necesară, pentru a le crește motivația față de învățătură și pentru a le oferi satisfacția efortului propriu. Sunt convinsă că mai tinerii mei colegi aplică metode eficiente în derularea actului didactic.

– Ce aspecte considerați că ar trebui să fie schimbate în sistemul de educație? Care ar trebui să fie prioritatea în acest moment: actualizarea programei școlare, îmbunătățirea pregătirii cadrelor didactice sau alte aspecte?

Ca pensionară, nu resimt direct anumite deficiențe în sistemul de educație. Știu că s-a lucrat la actualizarea programelor școlare, a fost introdus sistemul online în predare, s-a renunțat la vechea structură a anului școlar, acum s-a trecut la corectarea digitalizată a lucrărilor la examenele naționale. Probabil că aceste schimbări sunt resimțite (pozitiv sau negativ) de cei care sunt implicați nemijlocit în activitatea didactică.

– Ce carte v-a impresionat în ultima vreme?

Ultima carte citită a fost Alegerea, de Dr. Edith Eva Eger, o carte tulburătoare, despre curaj și încredere în alegerile pe care trebuie să le facem în viață, în momente de cumpănă. O recomand cu căldură.

– Care este cel mai important sfat pe care l-ați oferi tinerilor profesori care intră în acest domeniu astăzi?

Categoric, să-și dorească din suflet să fie cadru didactic, să aleagă acest domeniu din pasiune și nu din alte motive, să acorde foarte multă atenție pregătirii profesionale și pedagogice, atât în timpul studiilor universitare, cât și după absolvire, să fie apropiați de elevi, fără a renunța la o anumită rigoare și severitate.