Interviu cu medicul diabetolog la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf”, Sfântu Gheorghe

Dr. Kicsi Mátyus Ildikó este medic primar în cadrul Secției Interne a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe. După efectuarea studiilor la Cluj și ani de rezidențiat, a ales să revină acasă. De 14 ani practică aici medicina și, zi de zi, luptă cu una dintre cele mai răspândite afecțiuni cronice ale lumii moderne: diabetul. Pentru că stilul nostru de viață, al tuturor, și alimentația defectuoasă a vremurilor moderne ne expun pe toți la riscul de a face această boală, am purtat o discuție lungă despre ce presupune mai exact diabetul și cum putem evita îmbolnăvirile, dar și despre alte subiecte interesante care se regăsesc în acest interviu.

- Sunteți originară din Sfântu Gheorghe. Cum ați ajuns să vă întoarceți acasă după studiile din Cluj?

Da, sunt din Sfântu Gheorghe, facultatea am terminat-o la Cluj. De asemenea, rezidențiatul de cinci ani l-am făcut acolo. Și, după 10 ani de stat la Cluj, ne-am mutat acasă - împreună cu soțul. Actualmente, dacă calculez eu bine, sunt de 14 ani în Sfântu Gheorghe, aici, la spital.

- De ce v-ați întors la Sfântu Gheorghe?

Nu știu… Cred că am luat decizia chiar la început. Chiar când am început facultatea, sau spre sfârșitul facultății, eu deja eram decisă că mă întorc acasă. Ulterior, chiar dacă s-a ivit posibilitatea să rămân, niciodată nu am luat asta ca pe o opțiune. Mi-am zis că eu mă duc acasă și gata. A fost, cum am zis, o decizie luată împreună cu soțul. Și chiar dacă ar fi fost posibilitatea să rămân la Cluj sau la universitate, am zis că nu, locul meu e aici, la Sfântu Gheorghe. Ne-a fost puțin greu să ne adaptăm aici după 10 ani de Cluj, dar Sfântu Gheorghe este un oraș în care este ușor să ai familie și copii. 

- Acum că am făcut introducerea, propun să trecem la prima întrebare: este diabetul boala secolului? 

Da, așa este. Diabetul în sine este o afecțiune cronică și complexă, care include mai multe tipuri de diabet. Comun este doar faptul că crește nivelul glicemiei în sânge. Dacă vorbim despre diabetul tip 1, acesta este o boală autoimună. Dacă vorbim despre diabetul tip 2, aici este vorba despre stilul de viață și alți factori de mediu. Și mai sunt și tipuri specifice, date de anumite afecțiuni cronice, legate de pancreas sau alte boli în care secundar apare diabetul. 

- Când o boală e atât de des întâlnită, în jurul ei se țes mituri. Care sunt cele mai răspândite mituri despre diabet?

Un mit aparte este acela că un tip de diabet este mai grav decât altul. Adevărul e că nu se trece din diabetul tip 1 în tip 2 sau de la tip 2 la tip 1. Sunt afecțiuni separate, cu patogeneză diferită.

Un alt mit este acela că doar cei care mănâncă dulciuri fac diabet. Acest lucru nu este adevărat. O persoană poate să facă diabet și dacă nu mănâncă dulciuri. Aici intervin mai mulți factori, nu e totul legat doar de consumul de alimente.

Și încă un mit este faptul că „dacă nu mă doare, înseamnă că nu am nicio problemă”. Din păcate, diabetul este o boală care încet, încet, poate afecta toate organele și poate costa chiar viața. Complicațiile pot să apară fără să avem niciun simptom.

- Ce anume favorizează apariția diabetului tip 2, despre care ați zis că are legătură cu ce mâncăm?

Stilul de viață nesănătos, în care intervine alimentația dezechilibrată, sedentarismul, stresul generat de faptul că nu avem timp să facem sport sau să ne gătim acasă, lipsa somnului corect etc. Acestea sunt lucruri specifice secolului nostru, care se adună și produc îmbolnăvirea – de aceea spunem că e boala secolului. Și, desigur, există și o predispoziție genetică. Dar vreau să specific foarte clar că atunci când există această predispoziție genetică, nu înseamnă că neapărat persoana respectivă va și face un tip de diabet. Cauzele care intervin pentru declanșarea diabetului de tip 2 – singurul legat de alimentație și stil de viață – sunt, oricum, cuprinse într-o listă lungă.

- Se poate vindeca diabetul?

În principiu nu… dar și da. Există anumite forme legate de obezitate, care se pot rezolva prin schimbări drastice ale stilului de viață și o scădere semnificativă în greutate. Atunci, o perioadă, este posibil să nu mai fie necesar tratamentul medicamentos sau glicemia să fie controlabilă prin regim. Dar nu folosim expresia că „s-a vindecat”, ci că este controlat prin regim. Deci niciodată nu putem spune că gata, ne-am vindecat și putem să mâncăm orice. Bolile cronice nu se vindecă, se țin sub control.

- Cum trăiește pacientul diagnosticat cu diabet prima confruntare cu boala?

La început, clar, apare frică, confuzie, teamă de necunoscut. Dar dacă există o legătură între pacient și medic, cu sprijin și educație, apare speranța. Pacientul își recapătă încrederea în sine și înțelege mai ușor noțiunile de dietă și tratament.

- Tratamentul este pe viață?

Da. Orice formă de diabet necesită tratament pe viață.

- Ce se întâmplă dacă un pacient refuză tratamentul?

În diabetul tip 1, după o anumită perioadă, starea se deteriorează rapid și apare cetoacidoza, cu risc de comă și chiar deces. Cetoacidoza diabetică înseamnă o glicemie foarte, foarte mare, în care, pe lângă glicemie, se produc anumite modificări hidroelectrolitice și, ulterior, poate apărea și comă. Am avut de pildă un caz, un pacient tânăr, de 25 de ani, care nu a acceptat diagnosticul. A încercat să se trateze singur, cu o dietă extrem de restrictivă, după ce a citit că e posibil să se vindece cu anumite leacuri și un consum foarte redus de carbohidrați. Efectiv mânca foarte puțin, cât să supraviețuiască. După un an, un an și jumătate, a intrat în cetoacidoză severă, cu un dezechilibru foarte sever, și a ajuns tot la spital. Acum trăiește, e bine, dar e dependent de insulină de 13-14 ani.

- Mai aveți și alte povești similare care v-au rămas în minte?

O poveste care m-a întristat, a fost a unui pacient tânăr, între 25 și 30 de ani, care a ajuns tot așa într-o stare destul de severă și cu cetoacidoză, dar care foarte greu și-a revenit după ce glicemiile s-au normalizat; a existat încă o tulburare hidroelectrolitică, modificări în echilibrul sodiului, al potasiului, în sânge și, o perioadă lungă, nu am reușit să ne dăm seama exact ce se întâmplă. S-au căutat tot felul de cauze secundare, probleme endocrinologice și, ulterior, ne-am dat seama că, de fapt, era un consum excesiv de Cola, de 5–6 litri pe zi, asociat cu un consum de energizante, 1–2 litri pe zi.

- Până la urmă, câte tipuri de diabet există și care sunt concret diferențele dintre ele?

Diabetul de tip 1 este cel insulino-dependent, o boală autoimună care apare de obicei la copii și tineri. Diabetul tip 2 este cel asociat cu obezitatea și cu stilul de viață nesănătos. Aici putem folosi tablete, injecții sau chiar insulină – dar asta nu înseamnă că este „mai grav”. Faptul că un pacient ajunge să aibă nevoie de insulină nu indică neapărat severitatea bolii, ci doar necesitatea unui anumit tip de tratament. Diabetul tip 3 este mai rar și apare secundar altor afecțiuni, cum ar fi pancreatita sau unele tipuri de cancer.

- Care sunt simptomele care ar trebui să ne trimită la medic?

Cele mai specifice simptome ale diabetului sunt: poliuria, adică urinări frecvente, polidipsia, adică sete excesivă, scăderea inexplicabilă în greutate, uscăciunea gurii. La copii, uneori, dureri abdominale. Însă diabetul tip 2 poate rămâne mult timp asimptomatic. Deci nu e obligatoriu să prezentăm o simptomatologie.

- Cum vedeți rolul informațiilor din social media și al influencerilor?

Din păcate, această influență este nefastă. Zilnic ne întâlnim cu pacienți care vin cu „leacuri miraculoase” cumpărate de pe internet sau cu tratamente preluate de la cine știe ce persoane care postează online. E foarte important ca oamenii să întrebe medicul de familie sau specialistul înainte să creadă un filmuleț de pe TikTok – pe care ar trebui să îl salveze și să i-l arate medicului. Altfel, pierd bani și, uneori, își pierd chiar sănătatea. Important ar fi ca oamenii să fie foarte selectivi în alegerea informației. 

- Educația nutrițională ar trebui începută de la școală? Ar ajuta?

Clar, da. Țările nordice sau Canada au sisteme de prevenție și educație foarte bine puse la punct. La noi așa ceva lipsește. Din păcate, sistemul medical e axat pe criză, nu pe prevenție. Ideal ar fi ca pacientul să vină pentru a-și păstra sănătatea, nu doar pentru a trata o boală. Dacă ar fi ca eu să schimb ceva, asta aș schimba, pentru că suntem foarte în urmă cu prevenția. 

- Copiii sau adulții trebuie educați primii?

Copiii. Dacă învață de mici să mănânce sănătos și să facă mișcare, vor ajunge adulți sănătoși. E foarte greu să schimbi obiceiurile la 20-30 de ani, după ce o viață întreagă ai făcut altfel.

- Un mesaj pentru pacienți?

Să aibă încredere în medicul lor și să nu se lase influențați de informații neavizate. Sănătatea lor depinde de alegerile zilnice și de colaborarea cu echipa medicală.

***

Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu Observatorul de Covasna - covasnamedia.ro. Scopul este acela de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din seria „Povești din spital” mai poţi citi:

• Meseria ca destin: Mariana Gifei, trei decenii între suferință și speranță; 

• „Pielea noastră reflectă excesele stilului de viață” - Dr. Orsolya Kelemen, medic specialist dermatologie;

• Balazs Ancuța Ileana – 35 de ani în care „a crescut” o lume de copii;  

• Nagy Melinda Ágnes – infirmiera care suplinește mame și alină inimi de copii; 

• Între piele și suflet: dermatologia prin ochii asistentei Koszta Rab Ottilia; 

• „Cred că numai cine trage fermoarul sacului negru înțelege când viața se termină”.