Observatorul de Covasna nu mai apare de câțiva ani pe hârtie, dar în redacție au rămas oamenii care au construit ziarul pagină cu pagină. Iosif Mihai Darie este unul dintre ei. De 16 ani face parte din echipă și a văzut din interior cum se schimbă presa locală. A prins perioada în care fiecare număr pleca spre tipografie și a rămas în redacție și după ce publicația a trecut definitiv în online. La aniversarea de 23 de ani a Observatorului de Covasna, am stat de vorbă cu cel mai vechi om din redacție despre ziarul de altădată, despre munca din spatele paginilor și despre ce înseamnă să rămâi într-o redacție atunci când lucrurile se schimbă.

- Iosif, tu ești cel mai vechi om din redacție. Spune-ne, cum arăta Observatorul în prima zi când ai intrat pe ușă?

Era, dacă nu mă înşeală memoria, o cameră destul de mică, cu două-trei calculatoare. Probabil, un minim necesar ca dotare, dar era mult entuziasm şi dedicare pentru jurnalismul de calitate.

- Îți mai amintești cum ai ajuns să lucrezi la ziar și ce te-a convins să rămâi?

Trebuie să precizez că nu am fost de la început, de la lansarea Observatorului de Covasna. Nu am fost în echipa care a lansat publicaţia, am venit pe parcurs… prin „transfer”. Anterior am lucrat, tot ca tehnoredactor, la fostul cotidian „Cuvântul nou”, unde situaţia nu era deloc „roză”... La OCV echipa era tânără ca vârstă şi ca spirit, mai nonconformistă. Nu avea cum să nu-mi placă. Mai ales că am fost bine primit. Încă din primele zile am avut sentimentul că eram „de-al locului”.

- Tu ai prins perioada de aur a ziarului tipărit. Cum se făcea un număr de ziar pe atunci?

Am prins chiar şi „perioada de plumb”, când textul bătut la maşina de scris sau scris de mână era cules la linotip. Se scoteau articolele pe şpalturi, făceam o primă corectură, apoi se trecea la paginare, care se făcea manual. Pe atunci eram corector la „Cuvântul nou”. Pe la mijlocul anilor ’90 s-a trecut la tehnoredactarea computerizată. Atunci am învăţat ceea ce se cheamă „operare pe calculator”, apoi tehnoredactare.

- În toți anii aceștia, care a fost momentul în care ai simțit că redacția trece prin cea mai mare schimbare?

Au fost mai multe, dar dacă ar fi să aleg una cred că aş opta pentru evenimentul aniversar OCV15, care a culminat cu concertul lui Goran Bregović. A fost un punct de reîncărcare al bateriilor pentru echipă, de infuzie cu optimism. Cel puţin aşa l-am perceput eu.

- Ai văzut generații de colegi venind și plecând. Cum ți s-a părut atmosfera în redacție de-a lungul anilor?

Cred că în cea mai mare a timpului atmosfera a fost una normală. Nu neapărat calmă, dar fiecare îşi vedea de lucru. Sigur, au fost şi episoade mai tensionate, aşa cum se întâmplă într-un grup alcătuit din persoane cu temperamente diferite.

- Ai lucrat mult timp la tehnoredactare. Ce îți plăcea cel mai mult la munca aceasta?

Dincolo de aparenta rutină, cred că era provocarea de a găsi soluţii respectând regulile, lucrând uneori contracronometru, pentru că ziarul trebuia trimis la tipografie până la o anumită oră.

- Ai așezat ani de zile ziarul în pagină. Cum a fost momentul când ai știut că aceea era ultima pagină tipărită?

Nu a fost ceva care s-a întâmplat peste noapte. Nume mari din presa centrală au renunţat pe rând la ediţiile tipărite, rămânând exclusiv online. Să fiu sincer, Observatorul de Covasna a rezistat ca ziar tipărit mai mult decât mă aşteptam. Cu toate astea, recunosc că am avut un oftat de regret când am trimis ultimul ziar la tipar.

- Crezi că ziarul tipărit avea o magie pe care online-ul nu o poate înlocui?

Am crescut având acasă, ce minunat privilegiu!, o bibliotecă generoasă. Am devenit de timpuriu un cititor pasionat. Cartea, ca şi ziarul tipărit pe hârtie, te ajuta parcă mai mult să-ţi iei un răgaz să reflectezi la lumea din jur. În lumea informaţiilor digitale nu ţi se oferă timp, trebuie să reacţionezi rapid, instant.

- Ești un om mai tăcut, dar mereu atent la tot ce se întâmplă. Ce crezi că face o redacție să funcționeze bine?

O să-ţi răspund cu un clişeu: comunicarea. Presupunând că toate celelalte (motivare, organizare, competenţă etc.) sunt la locul lor, lipsa comunicării poate dăuna mult.

- După atâția ani aici, ce înseamnă pentru tine Observatorul de Covasna?

O parte din ceea ce sunt. Când ceva te-a ocupat şi preocupat zilnic, ani şi ani de zile, devine, într-un fel, parte din identitatea ta.

- Dacă te-ai întoarce în timp, în prima zi în redacție, ai alege din nou drumul acesta?

Da, fără să ezit.

- Și, la final, ce le-ai spune cititorilor care ne urmăresc de atâția ani, acum la aniversarea de 23 de ani de Observatorul de Covasna?

Să ne urmărească în continuare cu încredere. Ediţia online Observatorul de Covasna/Covasnamedia.ro va continua să rămână un punct de echilibru pentru comunitatea locală. Într-o lume în care sunt tot mai frecvente zvonurile şi fake news-urile difuzate online, pe site-ul nostru vor găsi informaţii corecte, verificate.

***

Pentru anii de muncă, pentru răbdare și pentru felul discret în care și-a făcut treaba zi de zi, la această aniversare a ziarului îi spunem simplu: mulțumim!