În zona Buzaielor, comunitatea este strânsă, iar poveștile oamenilor circulă repede, de la un vecin la altul. Totuși, dacă întrebi de Sebastian Baciu, s-ar putea ca unii să aibă nevoie de o secundă de gândire. Dacă spui însă numele Amoroso toată lumea știe imediat despre cine este vorba. El este omul care, la doar 8 ani, alerga după minge în singurul său tricou de fotbal. Era un tricou cu numele fotbalistului brazilian Amoroso, pe care l-a purtat ani la rând, deoarece nu a avut posibilitatea să își cumpere altul. Acea poreclă a rămas și astăzi, dar s-a transformat dintr-o amintire a lipsurilor într-un simbol al pasiunii pure.

Astăzi, Sebastian este un om de bază în Primăria Barcani și un antrenor care a transformat comuna într-un punct de reper pe harta fotbalului județean. Peste 100 de copii din toată zona, de la Întorsura Buzăului până la Vama Buzăului, vin aici pentru disciplină și sport.

Am stat de vorbă cu el despre anii de muncă în Italia, despre sprijinul administrației locale și despre cum se clădește un parteneriat solid cu Sepsi OSK, direct din inima unei comunități unde fotbalul se trăiește cu sufletul.

– Sebi, toată lumea te știe drept „Amoroso”. De unde vine porecla asta și cum de s-a lipit atât de tare de tine?

Da, este adevărat. În mare parte, majoritatea persoanelor mă cunosc mai degrabă ca Amoroso, decât după numele meu. Această poreclă o am încă de la vârsta de 8 ani. Aveam un tricou cu un fotbalist brazilian pe nume Amoroso și l-am purtat foarte mulți ani, pentru că nu aveam posibilitatea să îmi cumpăr altul. La fotbal eram văzut mereu cu acel tricou, iar cineva mi-a pus această poreclă, care a rămas până astăzi.

– Cum a pornit totul pentru tine în fotbal? Cine a fost omul care ți-a pus prima dată mingea la picior și te-a făcut să te îndrăgostești de sportul ăsta? 

Cred că pasiunea pentru fotbal o am de când am început să merg și sunt convins că o voi avea până când nu voi mai putea merge. Primii mei antrenori au fost domnul Godri Eci, Limpi Sporea, iar apoi domnul Costel Iagăr (Hogea), de la care am acumulat cel mai mult. De la el am învățat în special ce înseamnă condiția fizică. Au fost multe urcări și alergări prin pădure. Sunt mândru că și la această vârstă mă țin foarte bine din punct de vedere fizic și nu prea mă întrece nimeni.

Trecerea de la jucător la antrenor a venit oarecum natural. Cum se spune, am „mâncat fotbalul pe pâine”, iar acum îmi doresc să îi învăț și pe alți copii ceea ce am acumulat eu într-o viață trăită cu fotbalul în minte aproape non-stop.

– A fost visul tău dintotdeauna să ai un club de fotbal?

Da, acesta a devenit visul meu încă de la vârsta de 15 ani, din momentul în care am renunțat la ideea unei cariere de fotbalist. Am avut oportunitatea să joc la Snagov, Dinamo 2 și Rapid 2, dar se pare că totul a avut un scop, iar Dumnezeu mi-a pregătit un alt drum în fotbal. La 19 ani am plecat la muncă în Italia, iar în timpul liber mergeam să joc fotbal (ASD Mulazzo), loc în care am fost și plătit. După 10 ani de muncă grea, am decis să mă întorc în țară, cu visul de a deschide propriul meu club de fotbal.

– Ești angajat la Primăria Barcani și un om de bază în organizarea evenimentelor locale. Cum reușești să împarți munca administrativă cu pasiunea de pe terenul de fotbal? 

Pentru mine, munca este pe primul loc. La orice este nevoie spun prezent. Îmi place să fiu implicat în orice activitate, dar mai ales în ceea ce ține de fotbal, pentru că aici simt că mă pricep cel mai bine și ador ceea ce fac. Atât munca administrativă, cât și cea din teren le fac din pasiune și din dorința de a evolua mereu.

– Primăria îți pune la dispoziție infrastructura pentru club. Cât de important a fost acest sprijin pentru ca visul tău să prindă viață și cum colaborezi cu administrația locală pentru binele copiilor? 

Fără sprijinul Primăriei Barcani nu aș fi reușit niciodată să dezvolt acest proiect. Am un mentor extraordinar, care este pentru mine mai mult decât un prieten, aproape ca un frate, domnul primar Nicu Pastor, iar împreună cu echipa de la primărie, reușim mereu lucruri deosebite.

– Ai fi putut alege multe alte locuri, dar ai decis să te concentrezi pe antrenamente în Barcani. Ce te-a atras aici și ce te motivează să vii la antrenamente zi de zi? 

La Barcani am găsit oamenii potriviți, alături de care am putut construi și dezvolta un proiect frumos și interesant. M-a atras seriozitatea administrației și dorința reală de dezvoltare a zonei. Motivația mea sunt copiii și dorința de a forma jucători și de a obține rezultate notabile în fotbal.

– Câți copii antrenezi acum și care e categoria de vârstă care te solicită cel mai mult? 

În prezent antrenez peste 100 de copii în cadrul clubului. La început, cea mai solicitantă grupă era cea a celor mai mici, însă, odată cu experiența acumulată, lucrurile au devenit mai echilibrate. Acum lucrez cu toate grupele la fel de serios și cu aceeași dedicare.

– Vin copii chiar și de la Întorsura Buzăului la antrenamentele tale în Barcani. Ce crezi că îi determină pe părinți și pe cei mici să bată drumul până aici? Ce găsesc ei în stilul tău de antrenament? 

Aproximativ jumătate dintre copii sunt din Întorsura, Sita și Vama Buzăului. Cred că ceea ce îi determină pe părinți și pe copii să vină la clubul nostru sunt rezultatele, seriozitatea, disciplina și modul în care se lucrează la antrenamente.

– Știm că există un parteneriat între echipa de la Barcani și Academia Sepsi OSK. Cum funcționează colaborarea asta acum și ce șanse reale le oferă micilor fotbaliști de la noi din zonă? 

Acest parteneriat îi ambiționează pe copii să muncească și mai mult, având șansa de a ajunge la un club mare precum Sepsi OSK. În prezent, de la clubul nostru din Barcani au plecat doi copii legitimați în Liga Elitelor și cinci fete transferate la Sepsi. Acest lucru mă motivează și mai mult să muncesc și să dezvolt oportunități pentru copii, astfel încât să ajungă la un nivel cât mai înalt.

– Ai văzut trecând prin mâinile tale zeci de copii. Ai identificat până acum acel „talent pur”, puștiul despre care poți spune sigur: „Are toate șansele să ajungă la echipele mari”? 

Da, pot spune că există un copil pe care l-am transferat la Sepsi OSK și care are toate șansele să devină fotbalist profesionist, dacă va rămâne sănătos și la fel de serios cum a fost până acum.

– Ce urmează pentru micii fotbaliști din Barcani? Care e următorul mare obiectiv pe care ți l-ai setat pentru ei? 

Vrem în continuare să muncim din greu, pentru că doar prin muncă, perseverență și constantă se pot obține rezultate notabile. În prezent avem înscrise în Campionatul Județean Covasna următoarele echipe: echipa de seniori, juniori U19, juniori U13 și juniori U11. Obiectivul nostru este să creștem constant, încât să ne putem duela mereu de la egal la egal cu cei mai buni. La categoriile U13 și U11 suntem vicecampioni de toamnă în campionat, iar de la a doua parte a campionatului ne dorim același lucru, acela de a rămâne în vârful clasamentului.