ŞTIREA ZILEI 4 septembrie 2013

Un alt fel de concediu [FOTO]

de Székely Emőke | 51 vizualizări

IMG_1333

IMG_1236

IMG_0844

IMG_0259

Trei tineri temerari din Sfântu Gheorghe au parcurs peste 2.200 de kilometri pe bicicletă în 20 de zile

Cârsteanu-Dombi András, Molnár Ede și Gabriel Muscalu sunt cei trei tineri din Sfântu Gheorghe care au decis ca anul acesta concediul să îl petreacă altfel. Au plănuit, s-au sfătuit și au decis să străbată mii de kilometri prin Europa pe bicicletă. Zis și făcut... în 20 de zile, timp în care cei trei au parcurs 2.246 de kilometri prin numeroase pasuri din Austria, Elveția și Italia. Drumul a fost lung, și aventura pe măsură, iar după ce s-au întors acasă, spun că a meritat din plin.

20 de zile pe bicicletă

Cârsteanu-Dombi András este de meserie dentist, dar practică și ciclismul, Molnár Ede este de asemenea ciclist, dar și elev. El are 17 ani, așadar András și-a asumat răspunderea pentru el, fiind nevoie de o hârtie de la notar pentru ca și el să poată participa la excursie. Cel de al treilea membru al echipei a fost Gabriel Muscalu, cel care i-a fost antrenor lui András, dar de câțiva ani s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. Cei trei s-au urcat în șa la granița dintre Ungaria și Austria pentru a pedala cât mai puțin pe drumuri naționale, unde circulă mașini și este poluare, și cât mai mult pe drumuri speciale pentru bicicliști. „Traseul l-am conceput în așa fel încât să atingem cât mai multe pasuri prin Alpi. Am avut destule, unele erau la 1.000-1.200 de metri altitudine, altele la 2.500 de metri, așadar a trebuit să ne cățărăm serios. Vorba socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, a fost valabilă și în acest caz, pentru că în drum am întâlnit și pasuri surpriză, de a căror existență nici nu știam” – povestește András. Cei trei au parcurs în medie peste 100 de km în fiecare zi, dar au avut și zile în care au mers 200 de km.

Când te dor toate...

Un asemenea efort fizic necesită alimentație pe măsură, iar András ne-a spus că au mâncat bine în fiecare zi, dar la început durerile nu i-au ocolit. „Ai nevoie cam de o săptămână pentru ca organismul să se obișnuiască cu acest ritm. La început te dor toate: spatele, mâinile, fundul. Dar organismul uman este un mecanism fenomenal, care se adaptează la orice situație, așadar după o săptămână nu am mai avut asemenea probleme” – povestește tânărul. Dar neplăceri au mai fost. De mai multe ori au fost prinși pedalând în ploaie, hainele lor s-au udat, la fel ca și cortul. András spune că în aceste momente au devenit mai vulnerabili, în special la sfârșitul călătoriei. El este de părere că acest lucru este normal, dar când știi ce ai de făcut, când nu uiți care îți este scopul, înghiți și îți vezi de drum.

Bonus: o „mică” escaladare

Pentru ca aventura să fie cu adevărat aventură, András a inclus în traseu escaladarea vârfului Matterhorn (granița dintre Elveția și Italia), cunoscut și ca „muntele Toblerone” (pentru că a inspirat forma celebrei ciocolate), munte care arată exact ca în desenele copiilor: o stâncă abruptă imensă, acoperită de zăpadă și gheață. „Pe munte am urcat numai eu și cu Gabi, pentru că Ede nu are experiență în escaladare, așadar ar fi fost riscant să vină și el cu noi. Escaladarea a făcut parte din plan, iar realizarea acestui lucru ne-a luat 22 de ore, am pornit la 2 noaptea către vârf, și am ajuns la tabăra de bază la miezul nopții. A fost extenuant, dar priveliștea de pe vârful muntelui a meritat pe deplin. Înainte să pornim în marea aventură ne-am interesat, și am aflat că echipamentele pentru escaladare se închiriază pe bani grei aici, așadar noi am adus totul cu noi, acesta a fost unul din motivele pentru care pe una dintre biciclete am avut și un fel de furgonetă pe o roată, portbagajul adaptat excursiei noastre” – povestește András.

Accidentul

Cei trei au atins la coborârea de pe câte un pas viteze remarcabile, aproape de 100 de km pe oră. Asta în condițiile în care nu peste tot sunt drumuri speciale pentru bicicliști, astfel că pe unele porțiuni temerarii au circulat alături de mașini. Aşa au fost implicați într-un accident, care din fericire nu a avut urmări grave. „Eram în coborâre când pe o porțiune de drum unde se lucra am văzut cum un muncitor îi face semn unui șofer să încetinească. Acesta a frânat brusc, iar eu am lovit mașina din spate, iar unul din colegii mei a intrat în mine. Din fericire nici noi, nici mașina nu a fost lovită grav, însă roata bicicletei mele s-a rupt. Eram în munți și era weekend, așadar situația nu a fost roz. Ne-am apucat să reparăm roata pe cât se putea, apoi am observat întâmplător că în zonă locuia proprietarul unui magazin de piese de bicicletă care m-a ajutat și am schimbat roata, după care ne-am continuat drumul” – spune András.

Adevărata față a locurilor

În Occident a merge pe trasee lungi cu bicicleta este un lucru obișnuit, motiv pentru care au fost construite drumuri speciale pentru această categorie. András spune că au mers pe aceste drumuri și au fost zile întregi când nu au văzut nicio mașină. „În Italia, de exemplu, am mers prin vii și livezi, ceea ce m-a impresionat. Mi-am dat seama că acei oameni au înțeles importanța și potențialul construirii unor asemenea drumuri. Bănuiesc că la început nu le-a convenit că prin livada sau via cuiva se construiește un drum, dar s-au adaptat rapid. De exemplu, sunt buticuri de unde poți cumpăra fructe proaspete sau suc de fructe stors pe loc. De altfel, se organizează și trasee speciale, mai ales toamna, când se culeg strugurii. Noi suntem departe de această mentalitate” – explică András. Cei trei au apucat să cunoască astfel adevărata față a acestor locuri, să stea de vorbă cu localnicii, să intre în casele lor. „Oamenii au fost deschiși și prietenoși. Ne-au ajutat când am avut nevoie și ne-au primit în casele lor. Am avut ocazia să gustăm bucate alese, specifice locurilor. De exemplu, în Italia am fost primiți de un localnic care ne-a pregătit bunătăți cu ulei de măsline presat din măslinele din ograda lui, din busuioc și roșii din grădina lui, așadar a fost deosebit și cu adevărat italienesc. Acele gusturi nu le găsești în restaurante” – mărturisește András.

Concluzia: a meritat din plin

Tânărul stomatolog spune că experiența trăită a fost fantastică și că ar repeta-o. „Am mai fost într-o excursie asemănătoare în urmă cu 10 ani. Pe atunci am mers în Franța, am urcat pe Mont Blanc. Acum a fost altceva, dar mi-a plăcut enorm. Sunt genul de om care promovează astfel de excursii și sunt împotriva sejururilor planificate de agenții, în care altcineva îți face programul, tu bifezi diferite obiective pe care apuci să le vezi și vii acasă. Cred că orice om sănătos poate fi capabil de o asemenea excursie pentru că organismul nu numai că rezistă, dar se și adaptează. Dar am și o idee mai puțin solicitantă. Mergeți cu mașina până la un anumit punct, dar bicicletele să fie montate pe autoturism. Apoi pedalați și admirați locurile de pe bicicletă. Efortul este răsplătit de fiecare dată de priveliști care îți taie respirația, iar când ai ajuns pe vârf, fie că vorbim de un munte sau un pas, te simți de parcă ai fi câștigat un concurs” – a concluzionat Cârsteanu-Dombi András.

Dacă v-ați gândit că o asemenea excursie este foarte costisitoare, ei bine, nu. András spune că a cheltuit în total 500 de euro, iar această sumă include mâncarea pe 20 de zile, câteva nopți de cazare, când au decis să doarmă în pat, și nu în cort, dar și reparații la bicicletă.

Distribuie articolul:  
|

ŞTIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
lili, 6 septembrie 2013
Nu merg cu bicicleta, din pacate, dar vad toate cursele cicliste transmise de Eurosport si-mi place mult, asa am "vazut" Franta(Turul Frantei), Italia(Giro), Spania(acum se desfasoara Vuelta, adica citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.