Interviu cu Diana Tubák-Damian, noul manager al Casei de Cultură „Konya Ádám”

Diana Tubák-Damian este noul manager al Casei de Cultură „Konya Ádám”. Angajată în 2016 pe primul post de consilier juridic înființat în cadrul instituției, Diana a construit tot ce ține de partea juridică în cadrul acesteia. Ulterior, când fostul manager, Dulányi Balogh Aladár, a intrat în concediu medical pe o durată nedeterminată, ea a fost înlocuitorul acestuia. Începând din iulie 2020, Diana Tubák-Damian a asigurat oficial interimatul conducerii instituției, iar în prezent, în urma unui examen susținut recent, ocupă postul cu drepturi depline. 

Deși Casa de Cultură „Konya Ádám” este foarte activă și este unul dintre principalii organizatori de evenimente culturale din Sfântu Gheorghe, puțini sunt cei care o asociază cu evenimente de succes la nivel local. Am stat de vorbă cu noul manager cu scopul de a afla care sunt planurile pe care le are pentru mandatul pe care tocmai l-a început și ce schimbări majore consideră că sunt necesare îndeosebi cu acest scop al creșterii notorietății instituției a cărei cârmă a preluat-o recent. 

M.C.D.: Ești jurist de profesie, ceea ce mă face să cred că ești mai degrabă un om pragmatic și organizat, care ține la termene și vrea să aibă lucrurile sub control. Cum se împacă un astfel de om cu domeniul cultural, unde este nevoie de flexibilitate și libertate?

D.T.D.: Greu. Cu multă muncă. Inițial, mi-a fost foarte greu să înțeleg tipul de activitate pe care o desfășoară colegii mei care lucrează în zona artistică. Ei au contracte de muncă de 8 ore, dar ei nu prestează o muncă de birou. Asta e foarte greu de înțeles pentru un om care are formația mea profesională. Eu a trebuit să învăț de la colegii mei. Am mers chiar cu ei să văd ce fac ei, de fapt. Până când nu vezi ce face omul, nu înțelegi. 

M.C.D.: Se poate întâmpla ca un astfel de om să muncească mai mult de opt ore pe zi, e adevărat? 

D.T.D.: Da. Nici nu cred că lucrează mai puțin de opt ore. Lucrează mai mult. Sunt oameni care au nevoie de un timp al lor pentru creație, iar asta nu înseamnă neapărat că trebuie să stea într-un birou. Dimpotrivă, înseamnă că trebuie să plece un timp, să se plimbe, să se întoarcă. Am un coleg coregraf, de exemplu. De la el am învățat că, dacă vrei să performezi în creație coregrafică, nu poți sta la birou. Trebuie să pleci, să vezi, să te inspiri și să vii cu idei noi. Degeaba se duce el în sală sau în birou să stea pe scaun. Asta nu îi va stimula creativitatea și nu-l va ajuta să genereze idei noi. La fel e și cu dirijorul de cor. El are două coruri, unul mixt și unul bărbătesc. Și ei pleacă în turnee, văd multe lucruri și aduc mereu idei noi. Pentru un om obișnuit să lucreze cu o grilă clară și foarte concret, un om care știe ce face mâine la ora 11:00, asta e destul de greu de înțeles. 

M.C.D.: Poți spune că ai înțeles acum? Dacă da, cum ai reușit?

D.T.D.: Eu sunt foarte deschisă să învăț că există și alt tip de activitate și am învățat mult de când sunt aici, dar nu pot să spun că a fost ușor. În cele din urmă am înțeles și acum știu cum funcționează lucrurile. 

M.C.D.: Cum te-ai hotărât să devii managerul acestei instituții?

D.T.D.: M-au ajutat foarte mult colegii în acest sens. Trebuie să spun că ei m-au încurajat să-mi depun candidatura pentru management. Eu am fost manager interimar și, cât am făcut asta, a început să-mi placă, dar nu eram sigură că vreau să candidez. Am candidat până la urmă tocmai pentru că m-au încurajat colegii și mi-am dat seama că, într-adevăr, îmi place mult ceea ce fac.

M.C.D.: Ce probleme crezi că are această instituție în acest moment și cum te gândești să le soluționezi? Care e noua perspectivă managerială?

D.T.D.: Vreau ca, în următorii ani, cultura să ajungă la toți. Noi trebuie să organizăm programe care să ajungă la oameni și care să fie atât de plăcute, încât toți să vrea să participe la evenimente. Acesta este și motto-ul proiectului meu de management, „Cultură pentru toți”. În prezent, la Casa de Cultură sunt multe programe organizate pentru o anumită categorie de vârstă. Nu prea sunt însă programe pentru tineri, pentru adolescenți, iar eu vreau să atragem mulți tineri. Vreau să punem la punct un program de voluntariat în care să avem voluntari stabili și tineri care vor să lucreze în viitor în acest domeniu. Mi-ar plăcea ca tinerii să fie încurajați să rămână aici în număr cât mai mare și cred că trebuie stimulați și motivați în acest sens. De aceea, m-am gândit să facem multe zile ale porților deschise. Vreau ca și în cinematograf să fac asta, ca tinerii să vadă ce e în spatele ecranului, ce fac colegii noștri, cum pornesc un film etc. Nimeni nu știe cum se face cu filmele. Nici eu nu am știut, de exemplu, că premierele sunt aproape în aceeași zi în toate cinematografele. Eu zic că sunt multe lucruri interesate de aflat. 

M.C.D.: Și veți îmbogăți și oferta culturală?

D.T.D.: Avem multe idei și multe proiecte în plan, dar urmează să vedem ce putem realiza înainte de a vorbi despre ele oficial. Dorim să organizăm tabere pe proiecte culturale. Tabăra de Jazz organizată de colegul meu Endre este un exemplu bun care merită urmat, pentru că acolo vin mulți tineri. Eu vreau să aducem trupe noi, care să atragă un public cât mai tânăr spre evenimente culturale de calitate. Vom păstra o parte din evenimentele realizate de Casa de Cultură, dar vom face și multe alte lucruri noi. 

M.C.D.: Oamenii nu prea știu ce face Casa de Cultură „Konya Ádám”, de fapt. Ți-ai dat seama de asta sau e doar o impresie a mea?

D.T.D.: Da. Știu. De aceea eu aș vrea ca, în primul rând, să mergem pe comunicare în direcția aceasta în care să îi ajutăm pe oameni să afle ce facem noi. Aici, la Casa de Cultură „Konya Ádám”, aș vrea să ținem zilele porților deschise, să vadă oamenii ce se întâmplă. Aici e program non-stop. De luni până vineri se întâmplă ceva. Avem cluburi de hobby, avem ansambluri de dans, coruri etc. Deci facem în fiecare zi ceva și sunt oameni care știu toate astea, dar sunt mulți cei care încă nu știu și trebuie să afle. În cluburi nu vin persoane noi, nu au fost făcute evenimente pentru tineri. Eu zic că era bine cum era, dar era și o stagnare în programul instituției. Am auzit oameni care știu de exemplu că aici este secție de vot la alegeri, dar foarte puțini știu că aici se organizează Zilele Sfântu Gheorghe și Revelionul. E drept că organizăm împreună cu Primăria, cu care comunicăm foarte bine și știu că vom comunica și în continuare bine. Dar oamenii nu știu ce se întâmplă aici și se miră că de aici se organizează evenimente mari pe care le cunosc și la care participă: pulzArt, târg de toamnă, târg de Crăciun, Revelion, 1 Iunie, 15 Martie, aproape toate evenimentele mari din oraș se organizează de aici. Plus ParCult.

M.C.D.: ParCult e un proiect destul de nou. 

D.T.D.: Da. E proiectul meu. Eu l-am inițiat. Mie mi se pare că locația aceasta e foarte frumoasă și când am lansat ideea nu știam că va avea un succes așa mare. S-a dovedit însă că a avut așa mare succes, că a trebuit chiar să închidem poarta pentru că oamenii nu mai aveau loc să intre. Continuăm și anul acesta, după cum am anunțat deja. 

M.C.D.: Care este cel mai mare vis pe care îl ai de pe poziția de manager și care este cea mai mare temere?

D.T.D.: Cel mai mare vis ar fi să realizez tot ce mi-am asumat să fac în următorii 4 ani. Despre temeri, ce pot să spun? Am temeri firești, ca ale oricărui om, că ceva ar putea să meargă rău oricând, dar sunt încrezătoare că împreună cu colegii mei voi găsi mereu o soluție de a merge mai departe.