ECOLOGIE 18 iunie 2024

Războiul intereselor și al declarațiilor, în confruntarea om-urs - cine ce rol are

de Mirela Cara Dragu | 1823 vizualizări

Să locuiești în Județul Covasna, dar și în alte zone împădurite din țară înseamnă să conviețuiești cu ursul și, în multe situații, chiar să te confrunți direct cu el. Deși situația e aceeași de când lumea, astăzi e atât de frecvent pusă sub lumina reflectoarelor, de către mass-media, de către instituțiile naționale sau locale, ori de ONG-uri, încât tindem să credem că fenomenul s-a acutizat. În toată această ecuație, se pune întrebarea: cine are competența să găsească o rezolvare pentru asigurarea unui echilibru și cine are un interes ca rezolvarea să întârzie?

Contextul datelor oficiale, pe scurt

Conform Agenției pentru Protecția Mediului (APM) Covasna, între 2013 și 2023, numărul de cazuri de pagube materiale raportate a crescut de peste 6 ori (de la 58 de cazuri în 2013, la 365 de cazuri anul trecut). Tot în 2023, valoarea pagubelor a depășit pentru prima oară un milion de lei la nivelul județului, ceea ce înseamnă 10% din totalul pagubelor plătite la nivel național. 

Sistemul Ro-Alert indică, de asemenea, o problemă: 90% din mesajele de alertare a populației în județul Covasna semnalează prezența urșilor în zone locuite, în timp ce numai 10% sunt alerte pentru vijelii, inundații, cutremure sau alte pericole.

La nivel național, 22 de oameni au fost uciși de urși și 262 au fost răniți în ultimii 17 de ani, conform Ministerului Mediului, dar potrivit datelor prezentate de Serviciul de Ambulanță Județean (SAJ) Covasna și de Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Covasna, între anii 2016 - 2023, au existat mai puțin de 20 intervenții la cazuri cu persoane atacate de urs.

Pentru mai multe informații și o documentare mai temeinică referitor la datele și statistici citește acest articol

De ce nu face nimeni nimic concret?

În România, în jurul problemelor de mediu, și implicit în jurul ursului, se învârt foarte multe instituții și organizații, precum Ministerul Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului, Garda de Mediu, WWF România, Agent Green, asociațiile de vânători etc. Adesea, acestea se lansează în dezbateri și argumentări, dar numai arareori găsesc și implementează soluții concrete. Privite din exterior, de la Guvern, ministere și autorități locale, la activiști de mediu și asociații de vânători, aceste entități par prinse într-un vârtej al neputinței și al convingerii că altcineva este responsabil de soluționare, precum și că măsurile luate de alții îi împiedică pe ei să-și facă treaba sau că nu sunt gândite corect. 

Într-un astfel de context, este deci de la sine înțeles că în jurul problemei urșilor gravitează numeroase interese conflictuale, care fac ca echilibrul mult râvnit să fie greu de atins. 

Cine sunt interesații și ce urmăresc ei

Când vorbim de interes, avem în vedere atât acel tip de interes meschin și egoist care se referă la acțiuni făcute în general în detrimentul mediului înconjurător, cât și interesul de conservare a speciei, de garantare a siguranței oamenilor și a proprietăților lor. Altfel spus, interese etice și mai puțin etice, pe care le trecem în revistă odată cu lista celor care au un interes în chestiunea urșilor. 

VÂNĂTORII 

Asociațiile de vânători sunt interesate de protejarea populațiilor de urs pentru a asigura un echilibru în ecosistem și a menține oportunitățile de vânătoare. „Noi gestionăm această avuție a țării, acest patrimoniu. Facem un serviciu pentru biodiversitate și pentru oameni, în primul rând pentru cei care locuiesc în mediul rural și conviețuirea lor este foarte mult afectată de această problemă a unei suprapopulații, a unei specii de urs care a fost scăpat de sub control”, explică președintele Uniunii Gestionarilor Fondurilor de Vânătoare din România, Sárkány Árpád, care își exprimă totodată convingerea că „Nu se poate crește o populație (n.r. de urși) în defavoarea siguranței vieții omului. Asta nu există și nu este acceptat”. 

Din punctul său de vedere, în prezent, avem de-a face cu un dezechilibru, care necesită o soluționare. „Pentru această specie (n.r.: ursul brun) trebuie restabilit echilibrul. Cel puțin, cel care a fost până în 2016. (...). Trebuie restabilit echilibrul și trebuie oamenii aduși în confortul lor, care este garantat prin Constituție”, mai spune Sárkány Árpád

2016 a fost anul în care vânătoarea la trofeu a fost complet interzisă. Gestionarea urșilor se mai poate acum face doar prin cote de prevenție și intervenție, acordate anual de Ministerul Mediului către gestionarii fondurilor de vânătoare. „În 2016, a colapsat tot sistemul de derogări. S-a ajuns la sistemul ăsta în care Ministerul, autoritatea, a decis, într-un final, în 2017, că decât deloc, mai bine să dea derogări la fiecare urs problemă. Atunci, au numit această cotă „de intervenție””, explică Mihai Pop, doctor în conservarea urșilor bruni. 

Între vânătorii care respectă normele etice impuse de poziția lor, există însă unii care duc interesul într-o zonă a câștigului personal. Cei care au curajul să vorbească oficial despre asta sunt puțini. De aceea, unele surse din cadrul documentării ne-au solicitat protecția anonimatului. Din spusele acestora, rezultă că aranjarea de vânătoare pe bani grei este o afacere destul de practicată. „Un vânător străin plătește cam 20.000 de euro numai pentru urs.(...) Sunt (n.r.: oameni) implicați până la cel mai înalt nivel. Și asta e ca la mafia de lemne. Dacă mergi împotriva unui grup de oameni, te elimină”, ne-a declarat una dintre surse.

Despre vânătoarea la trofeu ne-a vorbit și primarul comunei Bodoc, Fodor István, care a precizat însă că „se poate face legal, frumos. În fiecare țară, și în Uniune, și în afară, peste tot este permisă vânătoarea pentru trofeu. De exemplu, la Bodoc, noi întotdeauna am avut unul sau doi uși de împușcat într-un sezon de vânătoare. Nu 20. Unul sau doi. Oamenii ăștia care au venit la vânătoare au venit toți din străinătate. Acum au zis (n.r. referitor la reprezentanții Ministerului Mediului) nu se poate, să nu vindem. Bine, nu vindem”. Primarul din Bodoc a vorbit despre actuala interdicție ca despre o pierdere, întrucât nu mai permite monetizarea pieii de urs. „… o trimitem la ITRSV ( Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare) la Brașov și o pun ei în pivniță și stă acolo până ajung să o arunce în tomberon. Ce este mai bine? Să primești ceva bani sau să arunci pielea animalului despre care spunem că este rege aici la noi, nu? (...) Ne batem joc de animalul ăsta! (...)  Aruncăm trofeul la tomberon în loc să primim niște bani”, a spus el. 

Tot sub protecția anonimatului, o altă persoană în cunoștință de cauză a afirmat că, dincolo de declarații oficiale și luări de poziții sau implementare de măsuri și proiecte, în jurul ursului primează un singur interes, iar acela este banul. 

ORGANIZAȚIILE DE MEDIU (ONG-uri) 

Întrucât se ocupă de conservarea mediului, organizațiile de mediu au ca interes principal protejarea habitatului ursului și promovarea coexistenței pașnice între om și specia sălbatică. Sunt entități care urmăresc să sensibilizeze opinia publică, să monitorizeze și să raporteze abuzurile asupra mediului și să influențeze politicile de protecție a naturii. „Rezultatele noastre sunt practic niște argumente că trebuie să fii deschis, să atragi oameni, să le dai oportunități, știință, tehnică, know-how”, ne-a declarat István Imecs, manager de proiect al Organizației GeoEcologice ACCENT, cel care a coordonat și acțiunile de succes de la Tușnad Băi, într-un proiect care vrea să transforme localitatea în primul oraș „bear smart” din România. 

Cristian Pop, reprezentant al  WWF (World Wide Fund For Nature), crede în posibilitatea unei coabitări pașnice a omului cu ursul. „Ce ne dorim aici (n.red. la Băile Tușnad) este să demonstrăm că nu este imposibilă coexistența și ideea este că dacă reușim să demonstrăm până la capăt că aici funcționează înseamnă că în orice zonă din România, de pe glob, poate să funcționeze un astfel de model. Sigur, cumva adaptat la contextul local”,  a precizat acesta vorbind despre un proiect de tip „bear smart” implementat la Băile Tușnad

În orice caz, pentru ca organizațiile de mediu să poată acționa în teritoriu, au nevoie să colaboreze cu autoritățile locale și județene. În caz contrar, activitatea lor devine aproape imposibilă. 

Imposibilă devine, de asemenea, și în lipsă de finanțări. „ONG-urile de protecția mediului și protecția animalelor din asta trăiesc, ca să facă niște acțiuni emoționale pentru a proteja o anumită specie”, spune președintele Uniunii Gestionarilor Fondurilor de Vânătoare din România, Sárkány Árpád. 

AUTORITĂȚILE LOCALE ȘI JUDEȚENE

Axate pe dezvoltarea economică și protecția comunității locale, autoritățile locale și județene sunt responsabile de implementarea politicilor de conservare a naturii și de gestionarea faptică a conflictelor om-urs. De la ele se așteaptă să găsească un echilibru între protejarea habitatului natural și sprijinirea activităților economice precum agricultura și turismul, care pot fi afectate de prezența ursului. De cele mai multe ori, autoritățile locale sunt depășite de situație, fie pentru că nu știu cum și când trebuie să intervină, fie pentru că legislația este supusă interpretării sau metodologia de aplicare este neclară. 

Relevantă în acest caz este OUG 81 (din 2021), care le dă primarilor posibilitatea de a gestiona problema urșilor la nivel local, prin convocarea unei comisii de intervenție în situațiile de urgență. Principalul neajuns al acestei ordonanțe este acela că ea presupune convocarea unei comisii formate din mai multe persoane, ceea ce înseamnă timp prețios.  

Este o batjocură. Credeți că până se strânge toată comisia, cu paznicul de vânătoare, medicul veterinar, jandarmeria și primarul, ursul care intră într-o gospodărie și omoară animale sau atacă un om stă acolo până zice primarul „da, domnule, împușcați-l”? Și după aia vine poliția și ridică arma vânătorului, că n-ai voie să tragi în intravilan”, spune primarul comunei Bodoc, Fodor István. 

Acesta nu vede o soluție nici în montarea de garduri electrice pentru protecție, ca măsură de prevenire a atacurilor. „Degeaba pui și gard electric. Dacă vrea să intre, sapă sub gard, scoate pământul și intră”, explică el, afirmând totodată că aceste probleme ar trebui rezolvate de către autoritatea centrală, împreună cu o echipă de specialiști, și nu cu birocrați numiți în funcții pe criterii politice. „Legile, nu numai asta, sunt făcute din oraș, din birou”, spune edilul, încercând să explice neajunsurile de ordin legislativ. 

Despre aceleași neajunsuri vorbește și Gyerő József, primarul orașului Covasna. „Noi, ca primari, punând în aplicare aceste prevederi privind preîntâmpinarea și gestionarea pericolului creat, tratăm doar efectul, nu și cauza. Prin tratarea efectului, nu rezolvăm cauza. (...) Ursul nu a fost gestionat în condițiile principiilor gestionării vânatului. Nu zic o chestiune nouă. Populația trebuie gestionată și, astfel, protejezi și specia (...). Or, în condiția în care specia degenerează din cauza populației enorme de urși, se modifică inclusiv comportamentul prin faptul că ei intră în arealul locuit de om și acest lucru nu este bun nici pentru specie”, e de părere edilul. 

Mihai Pop, doctor în conservarea urșilor bruni, susține, la rândul lui, că „există o neclaritate și o ambiguitate în lege legat de cota de intervenție și OUG 81. Unii zic că, de fapt, OUG 81 ar trebui să fie limitată, ca intervenție, de cota de intervenție și raportat ca atare, pentru că e tot o acțiune așa. Alții zic că nu trebuie, că-s două chestii distincte - fiecare cu interpretările lui. (...) Părerea mea este că sunt două lucruri total distincte, pentru că sunt două reglementări total distincte. Cota de intervenție e stabilită anual, e asumată de către autoritatea politică, în timp ce OUG 81 nu e o cotă, e o procedură și decizia e asumată la nivel local”. 

INSTITUȚIILE DE MEDIU, cum ar fi Agenția pentru Protecția Mediului (APM) sau Garda de Mediu, își focalizează interesele pe protejarea și conservarea mediului înconjurător. Ele sunt responsabile cu aplicarea legislației privind conservarea habitatelor și a speciilor, precum și cu gestionarea conflictelor dintre om și animale sălbatice. Ca și în cazul celorlalte instituții, și acestea sunt „victime” ale jocului legislativ cu reguli pline de ambiguitate. „Fiecare interpretează după cum înțelege legea: autoritatea națională într-un fel, cea locală într-un fel, Comisia Europeană nu e clar cum interpretează”, rezumă situația Mihai Pop. 

POLITICIENII

Prezenți în instituții naționale, județene și/sau locale, politicienii reprezintă, cel puțin la nivel teoretic, interesele comunităților locale, industria, conservarea mediului etc. În multe situații, ei pot favoriza sau descuraja conservarea habitatului urșilor, putând fi implicați în elaborarea și implementarea legislației referitoare la protecția speciilor sălbatice și la gestionarea conflictelor dintre oameni și urși. În ce măsură reușesc să urmărească exclusiv aceste interese și nu altele de ordin personal, rămâne de discutat. 

FERMIERII. AGRICULTORII

Fermierii și crescătorii de animale se confruntă adesea cu pierderi cauzate de atacurile ursului asupra animalelor domestice, precum și cu distrugerea culturilor. Din acest motiv, ei solicită adesea măsuri mai aspre împotriva ursului. Atunci când autoritățile locale sau naționale întârzie să intervină în rezolvarea problemelor lor, acești oameni își fac dreptate singuri. „Și ce fac? Otrăvesc animalele, încearcă orice metodă ca să țină și să arunce urșii din zona lor, adică acolo unde ei ar trebui să se simtă siguri și bunurile lor să fie în siguranță”, lămurește președintele Uniunii Gestionarilor Fondurilor de Vânătoare din România, Sárkány Árpád, care atrage atenția asupra faptului că, de cele mai multe ori, cei mai afectați de problemă sunt cei din pătura săracă a comunității, care trăiesc la marginile pădurilor și la periferii. 

URSUL

Aflat în atenția tuturor, animalul are un singur interes: să supraviețuiască. Interesele includ evitarea conflictelor cu omul, care pot duce la pierderea vieții sau la restricții severe asupra mișcării și comportamentului său natural. „Uniunea Europeană a declarat, scris și foarte concis, că este o problemă care se află la latitudinea Guvernului din România, ca să ia măsurile adecvate, pentru a respecta două principii: cel mai important principiu este omul - în primul rând, siguranța omului, viața și bunurile, garantate prin Constituție. Al doilea: această specie, să nu fie periclitată, ca fie exterminată, sau să descrească în mod inacceptabil populația”, spune Sárkány Árpád, președintele Uniunii Gestionarilor Fondurilor de Vânătoare din România.

În concluzie, confruntarea dintre om și urs este unul dintre cele mai complexe și sensibile aspecte ale relației om - mediu înconjurător, iar în războiul intereselor, o victimă mereu expusă și lipsită de voce proprie rămâne ursul, care, în fapt, nu are nicio vină. După cum ne-a spus Marton Enikő, iubitoare de natură, licențiată în biologie la Universitatea Babeș-Bolyai, fostă angajată la Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Covasna, ori de câte ori auzim o știre despre un urs care a atacat un om, ar trebui să ne punem automat întrebarea „Ce a făcut greșit omul respectiv?” - pentru că vina nu e niciodată a animalului.

Acest material a fost realizat în cadrul Burselor Superscrieri, proiect inițiat de Fundaţia Friends For Friends și susținut financiar în parte de Ambasada Regatului Țărilor de Jos și în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al SUA, sub îndrumarea mentorului Cristian Delcea (Recorder). 

Din aceeași serie mai fac parte: 

Cum să nu devii subiect de știre: ghid complet pentru a ieși cu bine dintr-o întâlnire cu ursul

- Campanie CovasnaMedia. Cu lupa, în lumea urșilor din județul Covasna

Distribuie articolul:  
|

ECOLOGIE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.