Numărul site-urilor de online dating se înmulțeşte văzând cu ochii. De la clasicele sentimente și noi2, la romaniasingles sau iubire.com, aceste pagini reunesc tot felul de plictisiți ai sorții ce nu fac altceva decât să mărșăluiască penibil pe plan virtual în căutare de pereche sau perechi. Știu, am început dur, dar pentru Dumnezeu, dacă nu ești în stare să-ți găsești pe cineva în lumea reală de ce naiba te-ai penibiliza cu tot felul de ciudați online? Întrebarea e retorică oricum, să revenim.

Am luat o fotografie de pe net cu o prezență feminină atrăgătoare, fără iz vulgar, cu un ușor decolteu (mă rog, ușor mai mult) cu privirea ațintită spre nicăieri și cu un peisaj în spate de-ți dă senzația de ireal și mi-am făcut cont pe câteva pagini de profil. La prezentare: necăsătorită (deși măritată ar fi dat mai bine), în căutare de distracție, fumătoare (asta cu viciul recunoscut e o bilă albă), la rubrica despre mine am trecut simplu ”rea” (oleacă de mister și de provocare la îmblânzire n-a ucis pe nimeni... sau a făcut-o?), iar la perechea ideală pauză de scris (să nu discriminăm pe nimeni, da?). Cu toate astea completate m-am aruncat în ”brațele” necunoscuților limitați, disperați sau pur și simplu naivi.

După prima zi căsuța mea de mesaje clipește a supraîncărcat: ”soția mea ar vrea să te cunoască” (un schimb de rețete, ceva?), ”te bagi la un sex în mai mulți?” (of, dacă preciza clar cât de mulți) sau ”de 5 ani stau pe pagina asta și te aștept, bine-ai venit” (sunt flatată, așa așteptată n-am fost niciodată în viața mea), au fost câteva din textele de introducere în lumea întâlnirilor online.

Un domn cu poză ce nu-i aparținea se bagă în seamă cu mine preț de două zile la rând, îi deschid profilul și mă nelămurește ceva la rubrica descriere, citez „Un tren de noapte în drumul spre Oz”. Asta sună reconfortant, am convingerea fermă că omul a citit cel puțin o carte în viața lui, ce dacă e ”Vrăjitorul din Oz”?

Îi răspund și îi cer să îmi detalieze aspectul feroviar din profil și ca un gentelman adevărat ce este nu mă lasă să aștept și îmi detaliază povestea cu Dorothy... TOATĂ. Și pentru a încheia în suspans îmi lansează o întrebare profundă: cu ce ai prefera să călătorim pe drumul care leagă răutatea ta afișată de abandonul în starea de femeie îmblânzită? Cu dricul a fost primul gând, dar ”starea mea de femeie” m-a făcut să nu răspund și să aștept. Să vă mai scriu că a revenit obsesiv cu pasaje din poveste?, cred că e inutil.

Cifra cuplurilor care au încercat să stabilească un fir de discuție cu mine a fost atât de mare încât am avut senzația unor pagini de întâlniri în grup. Două dintre ”invitații” mi-au atras atenția pentru că erau ușor altfel.

”Suntem cuplu din București. Cătăm fete sau cupluri. Rugăm toți băieți să nu ne deranzează. Telefon. 0728...” Asta cu ”toți băieți” și ”nu ne deranzează” plus tonul de la telefon (evident că am sunat cu număr necunoscut) m-au lămurit că mă aborda un străin pus pe afaceri profitabile pentru el. Cât vrei pentru tine?, a fost întrebarea lui, repetată de trei ori într-un minut.

”Bună frumoaso, noi suntem un cuplu de tineri din Gherla, drăguți, serioși, curați și perverși în căutare de alt cuplu sau fete singure cu prietene generoase pentru distracție la cote maxime. Rugăm să ne lași o adresă pentru corespondență.”

No, în acest joc n-am intrat, și nu pentru că n-aș avea prietene generoase, ci pentru că orașul din care mi-au scris și faptul că îmi cereau o adresă pentru corespondență prin poștă m-a dus cu gândul la un cuplu aflat într-o continuă lună de miere la penitenciarul Gherla. Poate mă înșel, dar tare n-aș vrea să aflu.

Și pentru că cei mai mulți care doreau întâlniri în mai mult de 4 picioare mi-au scris de pe un anumit site, am decis să le scriu administratorilor o sugestie, și anume să schimbe denumirea de Noi2 în NoiToți. N-am primit încă răspuns.

Materialul ăsta trebuia să fie mai amuzant decât a ieșit, dar zău că mi-am pierdut bucăți din tonul umoristic pe drumul ăsta de întâlniri online pavat cu frustrați, pești, dezechilibrați emoțional și naivi.