De câte ori nu vi s-a întâmplat ca persoanele din jurul dumneavoastră să se plângă de probleme de greutate, dar mai ales de imposibilitatea de a reduce kilogramele în plus, deși știați că acest lucru este imposibil din moment ce aceeași persoană face excese peste normalitate?

De câte ori nu vi s-a întâmplat să ascultați minute în șir de diete și exerciții care iată nu dau rezultate și să vă fie jenă să le reamintiți de cele două felii de tort de aseară sau de fast food-ul de acum două zile?

De câte ori ați vrea să le spuneți că este problema lor cât și cum mănâncă, dar că este și problema voastră când se plâng fără justificare minute și zile la rând?

Mult timp mi-a luat să mă decid dacă să pun sau nu pe hârtie gândul ăsta, mult timp deoarece este un pic nepotrivit pe alocuri sau cel puţin ciudat să scrii despre aspecte legate de creşterea în greutate atâta timp cât tu n-ai avut această problemă niciodată până acum.

Ce m-a “decis”? Paradoxal, participarea la un eveniment care avea ca temă verbul “a slăbi” sau orice alt derivat din acesta.

N-am să fac o radiografie a corpului uman, a problemelor de sănătate care duc la o luare în greutate, n-am să caut factori psihologici sau empatii pentru persoanele care chiar sunt chinuite de acest aspect, astăzi am să întreb doar atât: în loc să recunoști că nu poți sau că n-ai chef de diete (ceea ce este perfect în regulă de auzit), de ce te plângi că nu te mai încap hainele după ce tocmai ai mâncat mai mult decât aveau voie două persoane într-o seară târzie?

Precizez de la început, şi n-am să mă mai repet în text, că frumuseţea stă în atitudine şi că majoritatea prietenelor mele au ţinut în viaţa asta măcar o dată dietă, dar că sunt nişte oameni tare frumoşi cu totul.

Acceptarea unei invitaţii la un eveniment organizat de o revistă pentru femei a venit ca o formă de politeţe şi de curiozitate.

O sală plină cu doamne, domnişoare, domni bine făcuţi. În faţa noastră amfitrioanele serii care povesteau cum au fost ele mari şi acum uite ce mici sunt, cum au folosit produse magice, cum au decis să ajute cinci cititoare să slăbească în nu ştiu cât timp etc. Nu mai spun că pe tot parcursul serii pe mese s-au aflat zeci de răcoritoare cu conţinut nesănătos care au dispărut din peisaj mai ceva ca stelele căzătoare, spun doar că în momentul servirii cinei s-a dus pe apa Dâmboviţei toată pălăvrăgeala legată de “nu e bine aia, nu e indicat nici asta”.

Zecile de participante posedau fiecare câte două farfurii. Una cu cărnuri, sosuri şi combinaţii năucitoare, iar una cu pateuri şi prăjituri aşezate pe culori şi mărimi. Să vă mai spun ce anume discutau şi despre ce se plângeau în timp ce mâncau? E inutil!

Şi uite cum capătă sens misterul înzestrării omului nu cu două guri, ci doar cu una. În caz contrar, eu cred că participantele erau în stare să mănânce cu una şi să se plângă cu cealaltă.

Ai o problemă de sănătate, de metabolism, de organizare a meselor, ai o insuficenţă financiară care te împiedică să mănânci sănătos şi regulat, ai o stare psihică ce nu te ajută, ai o voinţă fragilă? Asta am înţeles. Ce nu m-a făcut nimeni să înțeleg este de unde nevoia de a te penibiliza și de a-i dispera și pe cei din jur cu textele legate de neputința de a slăbi, deși excesele tale culinare sunt cunoscute de absolut toată lumea din jurul tău. Ai mâncat la un fast food, ai dublat porția de dulciuri, ai amânat exercițiile? Să-ți fie de bine! E treaba și decizia ta, e corpul tău, bravo ție dacă poți decide ceva și îți și poți asuma asta. Deși nu crezi, nu prea interesează pe mulți că ai mâncat tu o savarină în plus, dar în mod cert vor fi exasperați mulți dacă după ce faci asta te plângi o lună. O tăcere face uneori cât o mie de văicăreli nefondate și stresante.

E corpul tău, poartă-l cu mândrie și frumos, indiferent că ai 50 sau 90 de kg. Pentru cei dragi contează mai puțin cât arată cântarul, ceea ce contează cu adevărat este să te simți bine și mai ales împăcată cu ceea ce ești, cu ceea ce faci, cu ceea ce ai exagerat la cină sau cu ceea ce nu poți să îndeplinești.