CULTURA 21 aprilie 2011

Sărbătoarea Paştelui, cel mai arhaic praznic al creştinătăţii

de Andreea Dabija Kelemen | 598 vizualizări
Cu toţii aşteptăm nerăbdători slujba Învierii, ciocnirea ouălor roşii, iepuraşul cu daruri, cozonacii înmiresmaţi, toate cutumele legate de sărbătoarea Paştelui, cea mai importantă din punct de vedere religios, întâlnită atât în creştinism, cât şi în iudaism, cu numeroase datini şi obiceiuri dintre cele mai inedite, celebrată de credincioşii de pretutindeni, care vor comemora principalul eveniment al creştinismului – Învierea Domnului Iisus Hristos.

Cu toţii aşteptăm nerăbdători slujba Învierii, ciocnirea ouălor roşii, iepuraşul cu daruri, cozonacii înmiresmaţi, toate cutumele legate de sărbătoarea Paştelui, cea mai importantă din punct de vedere religios, întâlnită atât în creştinism, cât şi în iudaism, cu numeroase datini şi obiceiuri dintre cele mai inedite, celebrată de credincioşii de pretutindeni, care vor comemora principalul eveniment al creştinismului – Învierea Domnului Iisus Hristos.

Săptămâna Mare

Săptămâna Patimilor este ţinută cu sfinţenie încă din cele mai vechi timpuri. Bătrânii spun că în această perioadă nimeni nu trebuie să se abată de la obiceiurile legate de respectarea sfântă a postului, păstrarea liniştii interioare, îngrijirea locuinţelor şi a curţilor, tăierea animalelor pentru sărbătorile pascale, împărtăşirea la biserică, iertarea semenilor...

Slujbele de seară din această săptămână – deniile, printre cele mai importante, sunt aşteptate atât de cei mai mici cât şi de cei mari, fiecare zi având semnificaţia liturgică şi obiceiurile proprii. Joia Mare mai este cunoscută drept Joia Patimilor, sau Joia Neagră, în această zi se întâlnesc multe superstiţii şi obiceiuri în mai toate zonele ţării. Se spune despre cei care vor dormi în Joia Mare că vor fi leneşi pe tot parcursul anului, în mod special femeile, care vor fi şi trândave şi neîndemânatice. În unele zone, această joi se numeşte Ziua Morţilor, se fac pomeniri, fiind zi binefăcătoare şi apărătoare a celor plecaţi dintre cei vii. Tot în acestă sfântă zi există obiceiul înroşirii ouălor, despre care se crede că nu se vor strica tot anul.

În Joia Neagră, la biserică se citesc cele 12 evanghelii. În unele regiuni, tinerele care participă la slujbă fac câte un nod pe o bucată de sfoară, după citirea fiecărei evan ghelii. Acestea pun apoi sfoara sub pernă, pentru a-şi visa ursitul.

Din această zi, nu se mai trag clopotele până în ziua Paştelui, ci se bate doar toaca. Vinerea Mare, sau Prohodul, se mai numeşte Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a fost răstignit Iisus, sau Vinerea Seacă, fiindcă foarte mulţi ţin post negru, fără apă şi mâncare. Se crede despre cei care ţin acest drastic post că vor fi feriţi de durerile de cap şi vor şti cu 3 zile înainte când şi cum vor muri. În cursul acestei zile sunt interzise cusutul, torsul sau spălatul hainelor. Dacă în Vinerea Mare va ploua, anul va fi roditor, iar cei care se scaldă în acestă zi vor fi feriţi de boli.

Învierea Sfântă

Praznicul praznicelor, serbarea serbărilor, de acum încolo, timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului, creştinii vor saluta astfel: Hristos a înviat!, Adevărat a înviat! În multe regiuni, se fac „focuri de veghe” pe dealuri, flăcăii sar deasupra lor, pentru a fi feriţi de vrăji. În tot acest timp, femeile de la sate încă mai poartă tradiţia pregătirii coşului care va fi sfinţit, cu pască, ouă, slănină, brânză, hrean, usturoi, busuioc, tămâie şi o lumânare. Toate aceste bucate sfinţite au apoi semnificaţii aparte, de exemplu cine mânâncă hrean va fi iute tot anul, acesta pus în apa fântânilor o va purifica. La fel, sarea se foloseşte pentru sfinţirea fântânilor, slănina se foloseşte pentru mai multe leacuri, usturoiul pus în pământ nu se va strica şi va apăra gospodăria de spiritele rele. Cine va mânca ouă la masa de Paşte va fi uşor şi sănătos peste an. Unul dintre cele mai întâlnite obiceiuri pascale este ritualul spălatului pe faţă, în dimi neaţa Paştelui. În apă se pun bănuţi şi ouă înroşite, pe rând toţi membrii familiei se spală spunând diverse incantaţii, „Să fiu sănătos şi obrazul să-mi fie roşu precum oul”, „Toţi să mă aştepte şi să mă dorească, aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti”, sau „Să fiu mândru şi curat ca bănuţul”...

La masa de Paşte există foarte multe ritualuri, credinţa populară spune că este bine să ţii minte cu cine ai ciocnit prima dată un ou de Paşte, fiindcă dacă vreodată te rătăceşti în pădure, îţi vei găsi drumul. Un alt obicei este acela al stropitului fetelor de către feciorii satului, fetele oferă de băut şi împart cadouri, astfel le va merge bine.

În zona Maramureşului, dimineaţa în prima zi de Paşte copiii colindă casele vecine, anunţând Învierea Domnului. Aceştia primesc câte un ou roşu, iar la plecare un băiat trebuie să treacă primul pragul casei, fiindcă va feri familia de gânduri rele şi neînţelegeri. În Ţara Moţilor, feciorii satului iau toaca de la biserică şi o duc în cimitir, unde o vor păzi.

În cazul în care le este furată, ei sunt a doua zi pedepsiţi, fiind nevoiţi să dea un ospăţ. Dacă toaca va fi bine păzită, hoţii vor plăti masa. Ţara Bârsei sărbătoreşte cu un frumos obicei – Junii Braşovului. Apoi, grupurile de tineri merg la picnic la Pietrele lui Solomon, după ce au reuşit să strângă ouă de la fete, acolo se fac mese şi se organizează întreceri, cea mai cunoscută fiind aruncarea buzduganului. Bănăţenii tămâiază bucatele şi fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti, vin cu pâine sfinţită. În Bucovina, în noapte de Înviere fetele spală limba clopotului, apoi tot cu acea apă se clătesc pe faţă în zorii zilei pentru a avea succes la tinerii satului. În zona Călăraşului, există un obicei mai aparte. La slujba de Înviere sătenii duc în coşul cu produse pascale şi cocoşi. Credinciosul al cărui cocoş a cântat prima dată la miezul nopţii, astfel vestind Învierea Domnului, va avea parte de belşug anul întreg. După slujbă, păsările sunt dăruite celor nevoiaşi.

Cum sărbătoresc alţii Paştele...

Grecii au pe masa de Paşte, asemenea românilor, produse din miel, ouă, salate. După slujba Învierii, aceştia pleacă cu lumânarea aprinsă, dacă nu se va stinge până acasă, este semn bun, aducător de noroc. În zilele pascale, ei consumă un anumit tip de pâine, cunoscută drept pâinea lui Iisus, care are în interior o cruce marcată. La vecinii bulgari, fiecare credincios are datoria de a duce un ou la biserică, vopsit în Joia Sfântă. Ulterior după ce acesta a fost sfinţit, este îngropat în vie, semn al despărţirii de toate necazurile întâmpinate până atunci. În această perioadă, tinerele fac pentru întâia dată gogoşi cu miere. În duminica Paştelui, copiii din Ungaria găsesc daruri sub pat, iar a doua zi tinerii stropesc fetele cu parfum, în schimb ele dăruiesc ouă, în felul acesta urând noroc. În America, gospodarii încondeiază ouăle, în ziua de sâmbătă. Cei mici participă la vânătoarea de ouă ascunse în iarbă. Francezii au înlocuit iepuraşul cu peşti şi clopoţei. Sărbătoare Paştelui în Australia marchează finele sezonului de vară, iar iepuraşul este înlocuit de această dată cu simpaticul cangur, numit Bilby.

Distribuie articolul:  
|

CULTURA

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.