În fiecare zi, înainte să intre în tură, dr. Murgui Péter știe că va avea de luat decizii care nu mai pot fi amânate sau verificate de altcineva. Nu există o formulă simplă pentru asta și nici o obișnuință care să facă lucrurile mai ușoare. Există doar experiența care se adună în timp și responsabilitatea care, odată cu titlul de medic specialist, devine personală. Are 30 de ani, este din județul Bihor, iar din ianuarie lucrează ca medic neurolog la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf”. Nu este însă un început complet nou. De doi ani face gărzi în același spital. Diferența este că acum nu mai caută confirmări, ci le oferă. 

Drumul până aici a urmat etapele cunoscute oricărui medic, dar felul în care este trăit rămâne diferit pentru fiecare. Pentru el, momentul în care a devenit specialist nu a fost doar o confirmare profesională, ci o schimbare de perspectivă.

„A fost o senzație foarte plăcută, mai ales că a trebuit să trec printr-un examen foarte dificil pentru a obține acest titlu. După mulți ani de studii, 6 ani de facultate și 5 ani de rezidențiat, acesta a reprezentat primul pas spre independența deplină”, ne-a spus dr. Murgui Péter.

Întâlnirea cu neurologia

Neurologia nu a fost o alegere făcută de la început, ci una care a prins contur mai târziu, în timpul facultății. În anul cinci, contactul direct cu specialitatea i-a oferit o claritate pe care nu o găsise până atunci în alte domenii.

„Pentru prima dată, în anul cinci de studiu, am intrat în contact cu neurologia și aceasta mi-a atras imediat atenția. În pofida complexității sale, mi s-a părut deosebit de logic modul în care căile nervoase sunt interconectate și felul în care, în cazul afectării acestora, pot fi anticipate anumite simptome”, a mai spus medicul.

La început de drum ca specialist, felul în care își vede rolul nu este legat de performanță spectaculoasă, ci, mai degrabă, de relația cu pacientul și de rigoarea actului medical.

„Îmi doresc să fiu un medic empatic, care își ascultă pacienții și îi tratează, după cele mai bune cunoștințe, în conformitate cu cele mai recente ghiduri”, spune el.

Este un echilibru între apropiere și disciplină, între ascultare și decizie, pe care încearcă să îl construiască în fiecare zi.

Greutatea deciziilor

Tranziția de la medic rezident la medic specialist vine cu o schimbare pe care o resimte constant. Libertatea de a decide este, în același timp, și cea mai mare presiune.

 „Pe de o parte, este bine că pot lua decizii în mod independent, fără să mai aștept aprobarea cuiva, dar pe de altă parte, responsabilitatea este mult mai mare, deoarece consecințele fiecărei decizii îmi revin mie”, a explicat dr. Murgui Péter.

Nu complexitatea cazurilor l-a surprins cel mai mult în primele luni, ci modul în care se raportează la ele.

„Resimt mult mai intens consecințele deciziilor mele decât în timpul rezidențiatului”, a precizat el.

Locul în care alegi să rămâi

Alegerea de a rămâne la Sfântu Gheorghe nu a fost întâmplătoare. Experiența gărzilor din anii anteriori i-a oferit deja o imagine clară asupra echipei și a modului de lucru.

„Cu câțiva ani în urmă am mai făcut gărzi în acest spital și știam că la neurologie este un colectiv tânăr, unit, ambițios, dintre care mulți au fost colegii mei în timpul rezidențiatului. Astfel, când am aflat că a fost scos la concurs un post vacant aici, am aplicat imediat”, ne-a mai spus el.

Neurologia, în schimbare

În ceea ce privește viitorul neurologiei, vede schimbările venind mai ales din zona intervențiilor acute, acolo unde timpul face diferența între recuperare și dizabilitate.

„În opinia mea, tratamentul accidentului vascular cerebral acut va avea cele mai mari progrese în anii următori, în special în ceea ce privește trombectomia”, explică dr. Murgui Péter.

Deocamdată, în spitalul nostru este disponibilă tromboliza, iar echipa încearcă să devină cât mai eficientă în aplicarea ei.

Viața dincolo de spital

Viața personală nu este separată de profesie, ci se adaptează în jurul ei. Soția lui este medic radiolog, ceea ce înseamnă că împărtășesc nu doar același domeniu, ci și același ritm de viață.

„Din punct de vedere profesional, este foarte avantajos, deoarece avem multe subiecte comune și putem discuta despre numeroase cazuri interesante. Din alte puncte de vedere, însă, este adesea dificil să ne coordonăm programul”, a adăugat medicul.

În ceea ce privește direcția profesională, nu simte încă nevoia unei alegeri definitive, dar există domenii care îi stârnesc interesul. Dacă ar fi să aleagă un domeniu, ar fi bolile neuroinflamatorii, spune el. Este, însă, conștient că experiența este cea care va clarifica aceste opțiuni în timp.

Un mesaj pentru cei la început

Pentru cei care se gândesc la o carieră în medicină, mesajul lui nu este unul idealizat, ci realist, construit din propria experiență.

„Le-aș recomanda să analizeze cu atenție această decizie, deoarece medicina nu este doar o profesie, ci și o vocație care implică numeroase sacrificii. Neurologia este o specialitate deosebit de frumoasă, însă trebuie să fie pregătiți pentru faptul că vor întâlni numeroase cazuri triste, în care, din păcate, nu mai putem ajuta”, a mai completat dr. Murgui Péter.

La finalul fiecărei zile, rămân deciziile luate și gândul că, mâine, totul o va lua de la capăt. În medicină, începuturile nu sunt niciodată simple, dar sunt definitorii. Pentru dr. Murgui Péter, acest început înseamnă mai mult decât acumulare de experiență, ci înseamnă formarea unui mod de a fi medic. Unul care învață să fie sigur fără să devină rigid și empatic fără să se piardă pe sine.

***

Articolul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu Observatorul de Covasna - covasnamedia.ro. Scopul este acela de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din seria „Povești din spital” mai poţi citi:

• Dr. Sebesi Noémi-Kinga: „În neurologie, timpul înseamnă creier”
• Maria Nicoleta Goagă, asistentă la Ginecologie: „Femeile nu au timp să fie fragile”
• Andrea Német : „După ce am devenit mamă, nu mai văd paciente, ci femei”
• Mărioara Neagu, asistentă la Psihiatrie: ce nu se vede dincolo de ușile secției
• „O infirmieră trebuie să aibă mâini harnice, dar și inimă caldă” – Laura Covaci, infirmieră la Hematologie
• „De multe ori, o vorbă bună face mai mult decât o injecție” – interviu cu Ramona Sicoe, asistentă la Reumatologie
• Ilyés Mónika – prezența caldă dintre incubatoarele de la Neonatologie
• „Pielea noastră reflectă excesele stilului de viață” - Dr. Orsolya Kelemen, medic specialist dermatologie