ŞTIREA ZILEI 5 ianuarie 2012

Voluntar de meserie

de Székely Emőke | 42 vizualizări

Pentru Baloga Attila (23 de ani) din Sfântu Gheorghe voluntariatul este un mod de viață și o perspectivă de viitor.

2011 a fost Anul Voluntariatului în Europa. Și în județul Covasna s-a pus mare accent pe acest tip de acțiuni, fie că vorbim de unele de caritate sau de cele sociale. În Sfântu Gheorghe voluntariatul prinde rădăcini din ce în ce mai adânci, numeroase evenimente fiind organizate cu ajutorul persoanelor care fără să ceară nimic în schimb, își pun umărul la treabă. Baloga Attila este un astfel de tânăr, pentru care a fi voluntar este un mod de viață și o perspectivă de viitor. Are 23 de ani, este din Sfântu Gheorghe, iar anul trecut a lucrat ca și voluntar în Germania. Întors acasă, ne-a povestit despre peripețiile lui, despre activitatea pe care o desfășoară, dar și despre cum acest mod de viață leagă oamenii din toate colțurile lumii.

- Spune-ne, când și în ce condiții te-ai întâlnit cu acest concept de voluntariat și ce te-a determinat să fii activ în acest domeniu...

- Se întâmpla în anul 2008. Pe atunci eram student la Miercurea Ciuc și unul dintre prietenii mei mi-a vorbit despre Serviciul de Ajutor Maltez. Am mers la una dintre ședințele lor și de atunci sunt voluntar. Cred că acest lucru a fost de fapt în mine și a trebuit să mă întâlnesc cu ceva sau cineva pentru a ieși la iveală acest instinct de a ajuta. Îmi place să ajut, mă face împlinit.

- Anul trecut ai fost în Germania. Cum ai ajuns acolo și ce ai făcut concret?

- Oferta de a activa un an de zile în Germania a venit de la Serviciul de Ajutor Maltez. A fost de fapt un lucru decis destul de repede. Am avut două luni la dispoziție pentru a învăța cât de cât limba germană, dar odată ajund la Dresda, am început să adun tot felul de lucruri noi. Cel mai important însă este faptul că am întâlnit o mulțime de oameni noi, am construit relații de toate felurile, lucru care mă bucură foarte mult. Totodată aici am învățat ce înseamnă de fapt să fii punctual, cum este să lucrezi în echipă, cum să fii atent și la cel de lângă tine. La Dresda am făcut de toate. Sunt o persoană activă, îmi place să mă implic în orice. Locul meu de muncă era de fapt la un birou de coordonare al voluntarilor. Acolo și-au depus actele cei ce doreau să devină voluntari. Veneau persoane din toată Europa, așadar a trebuit să le cumpăr bilete, să îi îndrum, să le găsesc locul potrivit pentru fiecare. În prima zi însă am măturat zăpada, apoi am vopsit gardul. Așadar, am făcut de toate.

- Ai simțit cândva că ar fi bine să renunți și să te întorci acasă?

- Au fost și clipe mai grele. Acasă am fost obișnuit să primesc totul mură în gură. Sunt cel mai mic dintre frați așa că am fost răsfățatul familiei tot timpul. Deși stăteam la doar un minut de locul de muncă, s-a întâmplat deseori să nu ajung la timp la serviciu. Acest lucru a avut desigur consecințe. De asemenea mi-a fost greu să mă obișnuiesc să fiu cu totul independent, că trebuie să îmi fac singur de mâncare, că nimeni nu îmi va pune farfuria în față. Cu toate acestea, nu m-am gândit să vin acassă, să renunț. De fapt m-am schimbat, acum mă deranjează să fiu servit, sau dacă cineva nu este punctual.

- Care este diferența dintre voluntariatul de la noi și cel din Germania?

- Percepția asupra noțiunii de voluntar și voluntariat este cu totul alta. Acolo a fi voluntar este ceva absolut normal, după terminarea liceului mulți tineri merg la organizații de tineret sau de voluntari, acolo activează un an de zile, timp în care decid ce vor să facă mai departe. Cred că această măsură ar fi una de bun augur și aici pentru că se întâmplă deseori ca un absolvent să intre la facultate și după primul an să își dea seama că de fapt dorește să facă altceva, că de fapt nu i se potrivește secția sau facultatea unde a terminat primul an. Trebuie însă precizat și faptul că voluntariatul din România și din Sfântu Gheorghe a evoluat mult. Sunt din ce în ce mai mulți tineri dornici să se implice în diferite acțiuni, ceea ce este foarte bine. Voluntariatul nu strică nimănui, cred acest lucru cu tărie.

- Voluntariatul ți-a adus și dragostea. Povestește-ne întâmplarea voastră.

- Așa este, în Germania am întâlnit-o pe prietena mea, o fată superbă din Rusia. La fel ca și mine, și ea a fost în Germania ca și voluntar. Am stat în același apartament, cu alți doi voluntari, o fată din Ungaria și un băiat din Polonia. Întâmplarea a făcut ca să ne îndrăgostim, iar acum ea este alături de mine aici la Sfântu Gheorghe și ne facem planuri. Așadar, voluntariatul îi aduce mai aproape pe oameni și îți poate aduce și dragostea.

- Există un loc preferat de tine unde ai vrea să ajuți ca și voluntar?

- M-am gândit mult la acest aspect. Cred că este nevoie de voluntari peste tot în lume, dar stând de vorbă cu prietena mea mi-am dat seama că aș vrea să activez în Rusia. Acolo sunt foarte mulți copii cu dizabilități fizice și mintale, așadar acolo într-adevăr este nevoie de cât mai multe mâini de voluntari. M-aș întoarce și în Germania, dar deocamdată cred că ar fi bine să fiu voluntar la mine acasă. Planul de a merge în Rusia însă este activ, cred că voi ajunge să muncesc acolo cât de curând.

- Care sunt în opinia ta atuurile voluntariatului?

- Dacă cineva alege să fie voluntar, are numai de câștigat, nicidecum nu are ce pierde. Dacă înveți încă o limbă, ești deja un om dublu. Pe lângă asta, nu este de neglijat nici faptul că întâlnești oameni pe care altfel nu i-ai întâlni. În cazul meu de exemplu sunt sigur că voi păstra legătura cu toți cei pe care i-am întâlnit în Germania. Nu știi niciodată ce și de unde apare, așadar nu trebuie neglijată nicio oportunitate.

- Povestește-ne o întâmplare care te-a marcat.

- Am avut un şoc cultural în Germania. La noi copilul este botezat atunci când este un bebeluș, și este într-un fel obligat să aibă aceeași religie ca și părinții lui. În Dresda am fost la un botez de Paști, anul trecut. M-a surprins faptul că au mers să se boteze oameni maturi, sau cel puțin adolescenți. Aceștia au avut ani buni la dispoziție pentru a alege religia pe care doresc să o urmeze, iar acest lucru mi-a plăcut. Așadar, prin voluntariat ți se deschid și ochii, vezi mai departe de cotidianul în care te-ai născut și ai crescut, îți dai seama că multe lucruri pot fi cu totul și cu totul altfel.

- Care sunt planurile de viitor? Ce vei face în continuare?

- Am foarte multe planuri. Am terminat Facultatea de Comunicare și Jurnalism, și mi-aș dori să îmi găsesc un loc de muncă acasă. Nu voi renunța la voluntariat, dar am nevoie și de o slujbă pentru a putea trăi. Mă gândesc și la master, sper să mă înscriu anul acesta. În ceea ce privește planurile de voluntariat, pe lângă țelul de a pleca în Rusia, vreau să mă implic în cât mai multe acțiuni ale Serviciului de Ajutor Maltez de aici. Absolvirea unui curs de instructor este prioritar. Aș vrea să am și eu un grup de copii pe care să îi instruiesc, și care la rândul lor ne vor ajuta la organizarea taberelor pe care le vom face. O educație în acest domeniu este esențială și cred că niciodată nu este prea devreme să îndrumăm copiii către astfel de activități.

Distribuie articolul:  
|

ŞTIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.