Interviu cu antrenorul Liviu Botoș

Cunoscutul antrenor de gimnastică Liviu Botoș, dorit de cluburi renumite din Emiratele Arabe Unite și nu numai, s-a întors anul trecut în septembrie acasă, la Sfântu Gheorghe. Aici, în cadrul propriului său club de gimnastică, și-a reluat activitatea în cadrul CSM și a pornit din nou pe lungul și anevoiosul drum al performanțelor în numele sportului din județul Covasna și din România. Însă, de această dată, deși are cursanți care fac progrese, părinți care sprijină activitatea și dorință de muncă, se pare că există totuși un impediment care l-ar putea opri cât de curând din misiunea sa. Este vorba despre sala de sport, care se degradează tot mai mult pe zi ce trece. Ce spune Liviu Botoș despre aceasta, dar și ce planuri are în continuare, vizavi de antrenarea copiilor, și altele, în interviul următor.

– Ne-ați relatat, într-un comunicat de presă, că după o pauză de mai mulți ani în care nu s-au organizat concursuri de gimnastică la Sfântu Gheorghe, sâmbăta trecută, în incinta sălii de gimnastică a Liceului Teoretic „Mikes Kelemen”, s-a desfășurat Cupa Speranțelor la gimnastică artistică și acrobatică. Ce înseamnă mulți ani?

– Din câte știu eu, de când am plecat prima dată în Dubai, în 2015, nu s-a mai organizat nimic.

– Ce concluzii ați putut trage după acest eveniment?

– Eu cred că evenimentul a fost foarte bine organizat. Problema a fost cu sala de gimnastică. Este neîncăpătoare pentru un asemenea concurs, având în vedere mulțimea de participanți și susținători. A fost mult prea mică și a fost îngrămădeală. Din acest motiv a fost și mai greu pentru copii să se desfășoare cum trebuie. Dar a fost bine organizat și toată lumea a fost mulțumită.

– Asta înseamnă că sunt doritori.

– Doritori sunt. Și părinți și copii. Vor să vină la gimnastică. Din păcate, acum condițiile sunt șubrede.

– Șubrede?

– Avem probleme cu sala. E în paragină, pot să spun. Sper ca în vacanța de vară să se facă anumite reabilitări, că altfel, în viitorul apropiat se va închide. E deja pericol.

– Cum s-au comportat micii gimnaști din Sfântu Gheorghe?

– Având în vedere că a fost primul concurs, bine. Unii dintre ei s-au mai antrenat cu mine înainte să plec, când erau la începători. A fost primul concurs așa mai serios și au fost emoții, tremurau pe bârnă, dar totul vine cu experiența. Tocmai asta a fost ideea, să facem un prim concurs, să vedem cum reacționează la stresul de concurs. Una e la antrenament, alta e în condiții de concurs. Altele sunt reacțiile organismului.

– Are județul Covasna speranțe în ceea ce privește gimnastica?

– Dacă o să avem condiții de antrenament propice, atunci speranțe sunt. E drum lung până la performanță, bineînțeles. Acum copiii au 8, 9, 10, 11 ani. Până la performanță mai trebuie să tragă, vreo 6, 7, 8 ani. Drumul e lung, anevoios și încet. Așa e specificul sportului gimnastică.

– Am văzut că în comunicatul de presă trimis ați subliniat că evenimentul s-a organizat cu sprijinul financiar al părinților. Sunt părinții interesați să investească în performanța copiilor în acest domeniu?

– Având în vedere că nu am avut buget de la Clubul Sportiv Municipal, s-a tot întârziat, atunci părinții s-au organizat și au contribuit la partea de medalii, cupe, sandvișuri, prăjituri, sucuri, ca să fim o gazdă primitoare. Nu am cerut taxă de înscriere, ca să avem cât mai multe echipe. Sunt interesați părinții și ar și investi dacă ar fi vorba să continuăm în condiții bune.

– Ce înseamnă să continuați în condiții bune?

– Cum am spus, prima și marea problemă este cu situația sălii.  Dacă nu se vor lua măsuri să se reabiliteze, se va închide sala pentru că nu o să se mai poată lucra, așa rău arată. Dacă se închide sala, atunci am rămas în aer.

– Dar nu sunt alte săli? Alte posibilități?

– Alte săli sunt foarte greu de găsit. La școli deja sunt închiriate de baschet, handbal, fotbal, alte activități. Dacă închiriem noi o sală undeva, dacă montăm aparatele, nu se mai poate face altceva decât gimnastică. Asta este problema. Ne trebuie un spațiu special pentru gimnastică. Altfel nu se poate.

– Când ați revenit pe plaiuri covăsnene?

– M-am întors din septembrie anul trecut.

– Ați început din nou pregătirea cu micii gimnaști din Sfântu Gheorghe?

– Anul trecut, în septembrie am început grupa nouă. Am progresat foarte bine până acum. De acum încolo o să vedem ce ne rezervă viitorul. Principalul impediment este sala. De muncit, muncim. Părinții sunt interesați, copiilor le place gimnastica, aparate bune avem. Deci problema este cu clădirea, pentru că plouă în sală, cade tencuiala, vestiare neigienice, deci e rău de tot. (...) Din 92 se face gimnastică acolo. Inclusiv eu am făcut. Dar sala a rămas la fel. Au trecut niște ani.

– Cu câți copii lucrați acum?

– Momentan am o singură grupă de avansați, care e formată din 14 copii, 9 fete, 5 băieți.

– Se mai pot face înscrieri?

– În septembrie o să începem și o grupă de începători, ca să mai împrospătăm în anii viitori grupa de performanță.

– Cine s-ar putea înscrie?

– În principiu, se poate înscrie oricine. Pe parcurs se poate vedea cine și dacă are abilități. Într-o zi sau într-o oră nu poți să îți dai chiar așa seama cine este foarte bun. Sunt mulți factori care influențează, printre care și ambiția și perseverența.

– Ce vârste ar trebui să aibă cei care vor să se înscrie?

– 6, 7 ani.

– Cât costă cursul?

– Noi aparținem de Clubul Sportiv Municipal, deci nu sunt costuri de curs, cum ar veni, sau nu se plătesc antrenamentele. Părinții plătesc chiria sălii. Sper ca pe viitor să avem buget pentru viitoarele concursuri, echipamente și tot așa.

– Ce avantaje au copiii care fac un sport – în special gimnastică, în afara orelor de școală?

– Primul avantaj e că fac un sport, lucru foarte important. În același timp, gimnastica te învață disciplina, perseverența, munca în grup, ambiția, deci dezvoltă mai multe calități de care ai nevoie mai departe în viață.

– Au acești copii un viitor să facă performanță în România?

– Cine este foarte bun poate ajunge în loturile naționale, la juniori la început, cine nu, continuă aici la Sfântu Gheorghe, apoi merge la facultate, mai departe. E destul de dificil, dar se poate. Și eu am făcut gimnastică numai la Sfântu Gheorghe și cât de cât m-am descurcat în viață.

– În septembrie 2017 ați plecat, după un an în care ați stat la Sfântu Gheorghe, la Dubai Gulf Gymnastics Club. Cum a fost perioada de acolo?

– Interesantă. Ciudată și interesantă. Nu se compară cu alte țări. Pentru noi e ciudat. Dar mă bucur că am reușit rezultate foarte bune acolo. Și  prima dată când am mers și a doua oară, unde am fost cu echipa asta. Au continuat și continuă și acum. Câștigă medalii. Am fost foarte apreciat acolo.

– Aveți de gând să vă mai întoarceți, dacă vă mai cheamă?

– De chemat mă tot cheamă tot la 2 sau 3 luni. Acum mi-am făcut un nume acolo și au observat și alte cluburi munca pe care am depus-o și tot timpul sunt propuneri. Dar să vedem ce se întâmplă aici deocamdată. Eu aș vrea să rămân, să continui aici, dar dacă nu o să fie posibil, va trebui să îmi găsesc din nou drumul. Sunt dispus să rămân aici. Eu sunt de-al casei. Mi-e dor de casă oriunde aș pleca. Atunci vreau să rămân să continuăm aici. Dar să și putem. (...) Și prima oară și a doua oară când am plecat, am plecat cu gândul că eu o să mă întorc. Nu am vrut să îmi fac viața în Dubai. Am vrut să câștig experiență și metodică. Acolo condițiile sunt mult mai bune și atunci am putut să aplic mai ușor metodica. Dar acum implementăm aici ce am învățat acolo.

– Până să vă întoarceți, cine făcea antrenamentele la gimnastică la Sfântu Gheorghe?

– Foștii mei colegi de la Clubul Sportiv Școlar care au continuat, cât timp am fost plecat. Au făcut treabă bună. Nu a fost pe zero gimnastica. Dar au plecat în pensie amândoi. Acum, dacă nu o să continuăm, nu cred că mai are cine.

– Cum v-ați decis să faceți o carieră în antrenarea copiilor?

– Am ales meseria asta din clasa a VI-a. A fost totul natural, pentru că ăsta a fost visul pe care l-am avut. Am făcut gimnastică până în clasa a XII-a, apoi școala de antrenori și la doi ani după liceu am și început. Asta era în 98.

– Aveți vreo recomandare pentru părinți să se gândească la sportul acesta pentru copiii lor?

– Recomandarea mea este să se gândească la faptul că este important ca cei mici să facă orice sport. Că este gimnastică sau e fotbal, principalul este să se cultive spiritul sportului. Pe termen lung o să îi ajute foarte mult. Dacă toată ziua stau doar la calculator sau pe telefoane, atunci nu știu peste 15 ani ce viitor vom avea.

– Dar privind în urmă, cum era acum 15 ani și cum este acum?

– Baza de selecție a scăzut foarte mult. În sensul că dacă pe vremuri, copiii erau cu sutele la sală, acum am 20, 30 de copii. Cam ăsta e maximul de selecție pe an. Una e să alegi din 200 de copii și alta e să alegi din 20 de copii pe cei talentați care pot să facă gimnastică. În ziua de azi, e mult mai ușor să stai acasă, pe telefon sau pe tabletă, decât să te chinui la sală cu profesorul, cu sfoara. E mai simplu să faci un joc și atât. Dar pe termen lung, la gimnastică sunt avantaje vizibile, foarte importante pentru viață.

– În august 2017, când am vorbit, ne spuneați că sunteți optimist că gimnastica din România va reveni în topurile mondiale. „Sperăm să ducă gimnastica românească tot mai sus, de fapt acolo unde i-a fost locul. Trăim cu speranța asta”. Mai credeți acest lucru?

– Da, încă mai am speranța asta. Mai cred, pentru că încă s-au făcut pași importanți, la nivel de Federație. S-a mutat lotul de băieți, juniori, la Reșița, unde domnul Grecu coordonează toată activitatea. Fetele merg din ce în ce mai bine, la băieți Urzică e antrenor principal la seniori. Deci s-au făcut pași importanți. Acum sunt Europenele de seniori și sper că o să înceapă să vină rezultatele. Dar nimic nu e garantat pentru că sunt foarte multe accidentări. Degeaba ai echipă bună, dacă se accidentează doi sa trei.

– La nivel local, ce ar putea schimba starea actuală a gimnasticii?

– Cum spuneam, investiția în infrastructură. Copii sunt, aparate sunt, voință este. Muncă trebuie acum. E un proces de câțiva ani. Când iei o grupă, trebuie să treacă 5 sau 6 ani până încep să se vadă rezultatele. Și nu mulți așteaptă atât. Și copiii sunt mici. Nu știu câți înțeleg că dacă încep la 7 ani că până la 11 – 12 ani tot trebuie să vină la antrenamente și rezultatele să fie puține. La gimnastică e și frumos, dar e și greu. În momentele grele, avem nevoie de ajutorul părinților, să îi convingă pe cei mici că trebuie să nu se lase bătuți când e greu.

– Am văzut că sunteți prezent la foarte multe maratoane din toată lumea. Cum vă ajută fosta carieră de gimnast și actuala de antrenor în aceste concursuri?

– E hobbyul meu. Unii merg la pescuit, alții strâng timbre, eu sunt cu maratoanele. (...) Așa cum ziceam mai devreme, perseverența și ambiția se lipesc pentru toată viața. Eu am rămas cu ele după gimnastică și toată ziua alerg. E și obișnuința cu programul pe care l-am avut toată viața.

– Este acesta un mod prin care le transmiteți celor mai mici că mișcarea e importantă?

– Da, eu așa cred. Dacă ei mă văd că alerg de plăcere și mă simt bine, cred că e un exemplu.

– La ce competiții vă pregătiți să participați anul acesta? Atât cu cei mici, cât și la alergare.

– La gimnastică nu mai avem niciun concurs până în vară, dar o să încerc să mai organizez unul în toamnă. O să avem la Sfântu, la Brașov, la Gheorgheni. Am avut musafiri de la Gheorgheni și de la Brașov și ne-au chemat deja să mergem la ei. La maratoane avem un calendar destul de stufos, pot să zic, și în țară și străinătate. Luna viitoare urmează Skopje – Macedonia. Urmează Tryavna în Bulgaria, iar apoi Istanbul, Veneția, Georgia, Chișinău. Ăstea sunt sigure. E vorba și de buget. Noi participăm pe banii noștri și atunci depinde și de buget.

(Sursă foto: Facebook/Școala Liviu Botoș)