Interviu cu candidatul PCM la funcția de primar al municipiului Sfântu Gheorghe, Bálint József.

În urma unei solicitări formulate de către Asociația CIVEK, în care mass-media locală este rugată să prezinte candidații la alegerile locale şi din alt unghi decât cel politic, începem azi o serie de interviuri cu principalii pretendenți la fotoliul de primar al mun. Sfântu Gheorghe. Primul pe această listă este actualul viceprimar al municipiului Sfântu Gheorghe, Bálint József, care candidează din partea PCM. Am stat de vorbă cu el despre trecut, studii, familie și planuri.

– Nu sunteți originar din Sfântu Gheorghe. Ce v-a adus în Covasna?

– Așa este, nu m-am născut aici, ci în județul Sălaj. Am terminat liceul la Zalău, după care m-am dus la Timișoara unde am absolvit Facultatea de Construcții. Am ajuns în Sfântu Gheorghe în 1985, când am fost repartizat la Fabrica de Teracotă. Îmi amintesc cu plăcere anii studenției, Banatul a fost încă de pe atunci un loc unde au trăit diferite națiuni într-o armonie desăvârșită. Conflicte interetnice probabil că erau și pe vremea aceea, dar eu ca și student nu am simțit așa ceva niciodată. Ajuns la Sfântu Gheorghe, m-am obișnuit repede cu noul meu loc de muncă, unde am primit ca sarcină coordonarea unei echipe de constructori care era capabilă să ridice o casă din temelii și să o predea la cheie. Echipa a evoluat, dar după un timp am fost trimis să coordonez lucrările de cioplire de piatră de la Malnaș. Nu eram pregătit pentru așa ceva, nici nu mă pricepeam, așadar am refuzat acest post și am ajuns la Întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală.

– Din câte știu, ați lucrat și la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Cum ați ajuns acolo?

– Am avut experiențe neplăcute la Gospodărirea Comunală, a trebuit să fac parte din echipa care a demolat câteva case de pe strada Oltului, unde acum sunt blocuri. Am intrat în conflict pe această temă și cei de la Partid, care m-au amenințat că ori mă duc să muncesc la Canal, ori părăsesc județul atât eu, cât și familia mea. Nu am avut de ales, am decis să mă duc la Canal cu gândul de a-i enerva la culme, într-un hal în care să dorească să scape de mine. Când am ajuns însă acolo, am văzut că echipa care lucra era formată din oameni serioși, buni meseriași, așadar manevrele de enervare nu își aveau rostul. Am coordonat lucrările de la Canal câteva luni, până la Revoluție. Pe data de 17 decembrie 1989 am auzit la radio că lumea s-a revoltat la Timișoara, iar a doua zi am venit acasă.

– După Revoluție v-ați deschis o afacere...

– Am fost director la Cooperativa din Chilieni, iar între timp au apărut și legile care au permis deschiderea unei firme. Am ocolit și atunci incompatibilitatea, am demisionat de la Cooperativă, după care mi-am deschis propria afacere, o firmă de construcții. Nu mi-a fost ușor să pornesc fără a avea o bază materială solidă, dar în timp am reușit să construiesc o societate cu notorietate, care asigură traiul pentru 30 de familii. Faptul că din cei 500 de clienți pe care i-am avut până acum, ne-am despărțit doar de 3 în condiții conflictuale, vorbește de la sine. Acum firma este condusă de familia mea, dar mai trag cu ochiul la ce fac ei.

– Apropo de familie, povestiți-ne de copiii dvs.

– Am doi copii de care sunt foarte mândru. Fiul a terminat Facultatea de Construcții din Timișoara, așadar m-a urmat, ba mai mult, a stat în același cămin ca și mine. Acum muncește la firma noastră, încearcă să o preia de la mine, și în curând își va întemeia o familie. Fiica este studentă la Universitatea „Ion Mincu” din Sibiu și va fi restauratoare de monumente. Așadar și ea mi-a urmat într-un fel calea, dar a ales o specializare mai „feminină”. Mă bucur că le-am putut oferi copiilor mei o educație prin care iubirea lor față de acest oraș nu este cu nimic mai prejos decât ceea ce simt eu. Amândoi își văd viitorul în acest oraș, ca și mulți alți tineri, dar acest lucru este condiționat de ceea ce le putem noi oferi.

– Ați vrut să plecați vreodată de aici?

– Am avut ocazia de mai multe ori. Bunicul meu s-a născut în Statele Unite ale Americii, așadar în anii ’80 aș fi putut obține dreptul de a pleca, așa cum au făcut-o rudele mele. Eu am rămas. În anii ’90 am fost chemat de mai multe ori să plec, nici atunci nu am făcut-o. În 2007 am plecat în Canada, unde de asemenea mi s-au oferit condiții pentru a rămâne, dar eu m-am întors. Aici mă simt bine, cu toate că nu avem condițiile pe care poate ne-am dori să le avem. Totuși, cred că menirea noastră este aceea de a crea aceste condiții aici.

– Cum ați ajuns să vă implicați în politică?

– Dintotdeauna mi-a plăcut politica. Nu am fost membru de partid pe vremea comunismului, mereu am fost adeptul alegerilor democratice. Chiar și pe vremea respectivă îmi era oarecum ciudă pe cehoslovaci sau polonezi, care în afară de Partidul Comunist mai aveau și alte formațiuni politice, cu toate că acestea erau doar de formă. În urmă cu 8 ani am candidat ca și independent la Consiliul Local Sfântu Gheorghe, dar nu am reușit să intru. Apoi, așa cum se știe, mi-am început activitatea politică în cadrul PCM. Sunt convins că dacă nu eram noi, în Sfântu Gheorghe nu s-ar fi lucrat atât. Fiind majoritari în Consiliul Local, cei de la UDMR au fost oarecum nevoiți să muncească pentru a nu bate pasul pe loc în tot Consiliul.

– Care considerați că este cea mai mare realizare a dvs. de până acum?

– Am trăit mai mult în Sfântu Gheorghe decât oriunde altundeva, și sunt mândru de relațiile interumane pe care le-am construit. Oamenii m-au cunoscut și atunci când am intrat în politică, și doresc să continui acest drum pentru a le mulțumi tuturor celor care m-au sprijinit și mă sprijină în continuare.

– Care sunt pasiunile dvs.? Ce vă place să faceți atunci când nu lucrați?

– Am spus-o de multe ori că a construi este o pasiune de-a mea. La fel și comunicarea cu oamenii. Așadar cele două lucruri profesionale pe care le fac sunt de fapt și pasiunile mele. Îmi place să spun că stau de vorbă cu oamenii, nu cu alegătorii. În afară de asta îmi place să merg în excursii, sunt județe din România în care am colindat toate localitățile. Îmi place să merg în natură, dar nici sportul nu stă prea departe de mine, îmi place să joc bowling și tenis de masă.

– În cazul în care veți câștiga alegerile, care este primul lucru pe care îl veți face?

– Am ferma convingere că administrația publică locală a unui municipiu reședință de județ are un cuvânt de spus în procesul creării a noi locuri de muncă. În primul rând printr-un climat care să atragă investitorii, prin facilități pentru cei care doresc să deschidă o afacere aici. Dacă voi câștiga, realizarea acestui lucru va fi printre primele. Înainte de asta însă aș vrea să creez o administrație transparentă, în care să discut cu toată lumea. Și când spun acest lucru, nu exclud pe nimeni, întrucât nu am scopuri ascunse.