Interviu cu dr. Oana-Andrea Pozna-Pop, epidemiolog la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe

Rata infecțiilor asociate asistenței medicale, așa-numitele infecții nosocomiale, a fost sub 1% în ultimii doi la Spitalul Județean de Urgență din Sfântu Gheorghe. Mai concret, statisticile spun că au fost depistate 108 IAAM (Infecții Asociate Asistenței Medicale) la 12.169 de pacienți externați (0,88%) în 2021 și 126 din 15.034 (0,82%) în 2022. Totuși, ce sunt aceste infecții și de ce apar? Cum ne putem proteja de ele? E sigur spitalul? Despre toate acestea, dar și despre cum a fost perioada pandemiei pentru un medic epidemiolog tânăr și care sunt lecțiile pe care nu ar trebuie să le uităm niciodată, în interviul următor. 

– Pentru început, spuneți-ne câte ceva despre dumneavoastră: vârstă, hobby, de unde sunteți, de câți ani sunteți medic, de câți ani sunteți angajată a Spitalului Județean? 

Eu m-am născut și am crescut în Sfântu Gheorghe. Am făcut facultatea și rezidențiatul la Brașov. Am 34 de ani, doi copii – o fetiță de 9 ani și un băiețel de 6 ani. Sunt medic aici, la Spitalul Județean, de doi ani. Îmi place să mă plimb în natură și să citesc. 

– De ce ați ales epidemiologia și nu altă ramură a medicinei? 

Am început să cred că destinul a ales și că s-a întâmplat cu mult timp înainte să devin medic. Tata lucrează aici în spital și noi de mici veneam în vizită la el sau la bunicii care erau internați. Îmi plăcea spitalul, îmi plăcea să fiu aici. Am terminat liceul la filologie. Dar o întâmplare a făcut să dau la medicină. Admiram mult personalul medical pentru că tata ne vorbea cu multă considerație despre actul medical, medici și asistenți medicali. Abia după ce am lucrat câteva luni aici mi-am dat seama de ce am ales de fapt medicină și epidemiologie.

– De ce?

Epidemiologia este o specialitate care urmărește prevenirea și controlul infecțiilor, este un domeniu pe cât de simplu pe atât de complex, deoarece se întinde peste majoritatea specialităților din spital și le influențează prin furnizarea de soluții practice privind activitățile zilnice, care au în centru siguranța pacientului și creșterea calității actului medical. Are o acoperire mare și mie îmi place să văd tot, să colaborez cu toate secțiile, dar alegerea nu a fost neapărat conștientă. A fost mâna destinului. 

– Cum arată o zi din viața unui medic epidemiolog? 

Programul unui medic epidemiolog este dinamic, nu există monotonie. Sunt zile în care ne ocupăm de partea administrativă, să spun așa: elaborare de proceduri, protocoale, anchete, și zile în care oferim consultanță colegilor clinicieni. Zile în care facem instructajul personalului cu privire la diferite proceduri, sau în care urmărim respectarea procedurilor și protocoalelor pe secții. Acordăm asistență pentru ca toată lumea să își desfășoare activitatea în cele mai bune condiții și în siguranță. 

– Dacă spuneți că ați început să lucrați de doi ani în spital, înseamnă că ați prins cea mai grea perioadă. Ce a însemnat pentru dumneavoastră pandemia de coronavirus?

Pentru mine, a fost o perioadă de dezvoltare profesională intensă. Am prins ultimul an de rezidențiat în primul an de pandemie, după care am terminat rezidențiatul și m-am angajat aici la spital. Iar odată ce m-am angajat, am avut ocazia să mă implic în elaborarea și implementarea unor măsuri care aveau în vedere protejarea personalului și prevenirea răspândirii infecției cu SARS-CoV 2, și toate celelalte infecții, în rândul pacienților. A fost... foarte interesant.

– Cred că nu vă mai poate surprinde nimic acum, la ce „antrenament” a fost. 

Viața, în general, e surprinzătoare. 

– Cu ce ați vrea să rămână oamenii după criza covid? 

Cu sentimentul de empatie. Îl consider foarte important. Trebuie să înțelegem că uneori binele comunității e mai important decât confortul personal. În perioada pandemiei, mulți dintre colegii mei au renunțat la acesta pentru a acorda îngrijiri medicale pacienților care aveau nevoie. Trebuie să fim oameni, să ne ajutăm fără să așteptăm ceva în schimb. Într-adevăr, a fost o perioadă grea, în care a existat distanțare socială și izolare, dar a fost una dintre măsurile cele mai eficiente pentru a gestiona pandemia. 

– Credeți că experiența acumulată în această pandemie vă va ajuta pe viitor la gestionarea unei alte crize precum aceasta? 

Cred că fiecare dintre noi a avut ceva de învățat după această perioadă. Unii au învățat cum să facă lucrurile, unii au învățat cum să nu le facă. Unii au învățat să le facă mai bine, să își asume unele decizii. Cred că asta ne-a învățat pandemia. 

– Astăzi nu mai vorbim de COVID. Mai există? Mai aveți cazuri? 

Da, există și avem cazuri, mai rar și un număr redus de pacienți. În general, e vorba de persoane cu imunitate scăzută. Există COVID și pentru pacienții cu imunitate scăzută e o boală foarte grea. 

– Ce simptome trebuie să îi aducă pe oameni la medicul epidemiolog? 

În fața medicului epidemiolog, pacientul nu se prezintă fizic. Noi urmărim rezultatele emise de laboratorul de microbiologie. Sau, de multe ori, medicii curanți ne semnalează apariția unor simptome care se pot datora infecțiilor asociate asistenței medicale. În astfel de cazuri, colaborăm cu medicul curant în vederea gestionării cazului. Nu există un simptom anume. În general, simptomele datorate infecțiilor asociate asistenței medicale apar la câteva zile de la internarea în spital a pacienților sau după externarea lor. În aceste cazuri, pacienții fie se întorc la spital, fie se adresează medicului de familie.

– Dar aici vorbim de acele infecții nosocomiale? 

Da. E același termen ca „infecții asociate asistenței medicale”. S-a trecut de la „infecții nosocomiale” la acesta. 

– Ca să fie foarte clar, voi nu vă întâlniți cu pacienții, nu faceți consultații, ci țineți legătura cu ei prin ceilalți medici?

Da, așa este, nu mă întâlnesc cu pacientul în mod fizic. Merg, într-adevăr, pe secție, îi urmăresc analizele, evoluția și tratamentul, discut cu medicul curant sau medicul șef de secție. Foarte rar merg să văd pacientul, de obicei la cazurile în care nu am istoric de internare în altă unitate sanitară.

– Dar voi nu vă ocupați doar de infecții asociate actului medical, ci și de epidemii, de gripă, de exemplu, nu? 

Da, așa este, ca medic epidemiolog sunt interesată să urmăresc pacienții care sunt diagnosticați cu gripă, mă interesează comunitatea din care vin, dacă vor mai apărea cazuri legate de același pacient, cu aceeași tulpină, ca formă de manifestare. Atunci, dacă e cazul, anunțăm DSP-ul de eventuale focare și se iau măsurile necesare. Noi, medicii epidemiologi, luăm decizii la nivel de spital, dar la nivel de comunitate DSP-ul ia deciziile.

– Aș vrea să ne întoarcem la subiectul infecțiilor nosocomiale. E vorbă în popor, că mergi la spital cu una și pleci cu mai multe. E un mit? 

În unele cazuri se aplică, în altele nu.

Să fii diagnosticat cu infecție nosocomială depinde de foarte mulți factori. În primul rând, depinde de fiecare organism, de „terenul” genetic, de gradul de imunitate sau receptivitate, dar și de timpul și condițiile de spitalizare, de tratamentul antibiotic administrat atât în trecut, cât și în prezent.

Astfel, pacienții cu boli cronice, arsuri, politraumatisme, transplant, constituie grupuri cu risc crescut. La acestea se adaugă imunosupresia de vârstă înaintată sau imaturitatea imunologică la nou-născut.

Iar contractarea unei infecții nosocomiale depinde și de nerespectarea igienei alimentare și personale.

– Aș dori să vorbim despre raportările infecțiilor nosocomiale, sau cum le zice acum: infecții asociate asistenței medicale. Cum vedeți situația din România?

În România, raportarea infecțiilor asociate asistenței medicale are un trend crescător pentru perioada 2014-2019. Nu pot să spun că înainte nu erau. Dar probabil că prin apariția ordinului 1.101 din 2016 și implementarea la nivelul spitalelor a compartimentelor de prevenire a infecțiilor nosocomiale și încadrarea cu personal specializat în supraveghere, prevenire, control și limitare, a crescut și raportarea. 

Aș vrea să precizez și că foarte importantă este antibioticoterapia. Nu este indicat ca pacienții să se mai trateze după „ureche”, după Google, să nu se mai supere pe medicii care nu prescriu antibiotice, deoarece, printre nenumăratele cauze implicate în apariția infecțiilor asociate asistenței medicale, excesul de antibiotice este principala cauză de apariție a microorganismelor multirezistente la antibiotice.

Un microorganism nu poate deveni rezistent la antibiotice și nu poate determina o infecție asociată asistenței medicale dacă acest lucru nu i-a fost facilitat.

– Care sunt diferențele, la acest capitol între un spital de stat și unul privat? 

În primul rând, totul pornește de la pacienți. În spitalul de stat, dacă vii și ți se spune că trebuie să faci o serie de analize medicale pentru screening, de exemplu, pacientul poate să refuze, să ne spună că nu vrea să i se ia probă de pe piele sau din nas când pe el îi doare de fapt piciorul. La privat, din momentul în care intri trebuie să accepți condițiile respective, altfel ești liber să pleci. 

În ceea ce privește raportarea infecțiilor nosocomiale în spitalele private, mărturisesc că nu am urmărit neapărat raportarea, ci mai mult măsurile de igienă și de limitare a infecțiilor nosocomiale care s-ar potrivi spitalului nostru. 

– Dar nu mi-e clar cum se fac, de fapt raportările. Ce se întâmplă concret? Ce se transmite mai departe?

Raportarea presupune transmiterea de informații către Direcția de Sănătate Publică. Odată cu apariția simptomelor de infecție asociată asistenței medicale la un pacient, medicul curant solicită laboratorului efectuarea unor analize specifice. În cazul rezultatului pozitiv și în funcție de datele clinice ale pacientului, infecția va fi considerată infecție nosocomială sau nu. Doar în cazurile în care sunt identificați anumiți germeni în legătură cu factori de risc clinici și epidemiologici, infecția va fi declarată infecție nosocomială și raportată către DSP.

Să luăm, de exemplu, infecția cu „Clostridium difficile”. Primul simptom este diareea. Medicul curant solicită laboratorului identificarea acestei bacterii. Eu urmăresc rezultatele emise de laboratorul de microbiologie când detectează această bacterie în probele provenite de la pacienți. Dacă aceste simptome au apărut la mai mult de trei zile de la internare pe fondul unui consum de antibiotice, atunci această infecție va fi considerată nosocomială. 

În momentul în care depistăm aceste infecții, luăm și măsuri de limitare a riscului: izolăm pacientul, accesul personalului medical se face cu purtarea echipamentului adecvat, în funcție de modul de transmitere al agentului patogen identificat. Bacteria Clostridium se transmite prin contact. Așa că se poartă mănuși, halat de unică utilizare, se limitează contactul personalului medical cu pacientul respectiv, în sensul că nu se fac decât anumite manevre, în anumite condiții, ca să evităm diseminarea. 

Pentru infecțiile cu Clostridium, raportarea se face săptămânal. Pentru celelalte infecții asociate asistenței medicale, le facem lunar. 

– Care este situația în Spitalul Județean de Urgență din Sfântu Gheorghe din perspectiva infecțiilor nosocomiale? 

Datele din 2022 au arătat că la 15.034 de externări s-au înregistrat 126 de IAAM – infecții asociate actului medical, adică 0,82%. 

– Deci, din ce înțeleg eu, depinde foarte mult și de pacient, de rezistența în fața microorganismelor, de imunitate, dacă ia sau nu vreo bacterie periculoasă din spital. Dar practic, orice ați face voi, dezinfecție, curățenie, tot ce se poate, tot vor exista aceste bacterii? 

Noi luăm toate măsurile necesare pentru limitarea transmiterii infecțiilor: facem instructajul personalului cu privire la măsurile de limitare a diseminării infecțiilor și cu privire la regulile de igienă. Ne asigurăm că există produse de curățenie, dezinfecție și sterilizare, precum și materiale sanitare necesare pentru prevenirea transmiterii infecțiilor. Încercăm să luăm toate măsurile care se impun, dar uneori nu este suficient și, da, există riscul să apară. Pentru că nu trăim într-o bulă și nu putem să controlăm comportamentul fiecărei persoane care ajunge la noi. 

– Se discuta că aceste raportări, în general, nu sunt realiste, de teama să nu meargă vestea că un anume spital este plin de bacterii. Aici cum e situația? Se fac corect și conștient raportările? 

Da. Eu personal, de când am venit în spital, am încurajat colegii să facă aceste raportări. Le explic faptul că nu ne arată nimeni cu degetul, ci e în beneficiul tuturor să facem asta. E în beneficiul pacienților să știe că un tratament antibiotic administrat acasă, în mod aleatoriu, nu le face bine. Pot culege bacterii nu doar din spital, ci și din autobuz, de exemplu, și întâmplător toată patologia să se declanșeze la noi în spital. Cu cât suntem mai conștienți de ce infecții avem, cu atât putem lua cele mai bune măsuri de prevenire și limitare a răspândirii lor. În cazuri foarte rare poți descoperi sursa. Există un lanț al infecției care presupune un agent infecțios, o sursă, o cale de transmitere și o gazdă receptivă. Măsurile de limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale se pot lua specific pe fiecare verigă din lanțul infecției.

– Dacă ne întoarcem să vorbim despre activitatea generală, care sunt perioadele cele mai dificile din an pentru un medic epidemiolog?

Dacă ne referim la bolile aflate în supraveghere epidemiologică, odată cu schimbarea anotimpurilor crește numărul cazurilor de gripă în sezonul rece și cel al bolilor diareice în sezonul cald. De asemenea, începerea școlii vine de obicei cu aglomerarea secțiilor de boli infecțioase copii și pediatrie, deoarece intrarea copiilor în colectivitate după oricare vacanță este un prilej de diseminare a numeroși germeni.

Și aceste aglomerări au la bază tot scăderea nivelului imunitar al pacienților, carențe de igienă și facilitarea diseminării germenilor. 

– Ce măsuri preventive trebuie să respectăm dacă vrem să nu ne îmbolnăvim și să avem o imunitate puternică? 

Cele mai simple sunt spălatul pe mâini, spălatul pe dinți, igiena personală, dieta adecvată și sezonieră, hidratarea corespunzătoare, activitatea fizică moderată și susținută. Controalele medicale periodice, un set de analize o dată pe an, chiar și la copii și vârstnici, poate fi un control la medicul de familie, sau la un cabinet cu medic specialist unde se face screening. Vaccinarea cu schema completă a copiilor e importantă și bineînțeles și vaccinurile opționale, în funcție de categorii de risc. Sănătatea mintală e la fel de importantă precum cea fizică. Sănătatea emoțională influențează aproape toate aspectele vieții. E foarte important să avem un stil de viață activ și să ne exprimăm emoțiile. 

– În ultima vreme, a început să apară peste tot întrebarea „de ce este important un medic epidemiolog în spital?”. Ce răspundeți?

Medicul epidemiolog de spital are în primul rând un rol de supraveghere, prevenire, limitare și control. Supraveghează desfășurarea activității medicale: începând de la cele mai simple măsuri de igienă - spălatul mâinilor, la efectuarea curățeniei, dezinfecției și sterilizării în mediul de spital, la efectuarea diferitelor proceduri, urmărirea germenilor patogeni identificați la pacienții din categoriile de risc până la utilizarea antibioticelor. De asemenea, trebuie să asigure servicii de natură preventivă, activități de educație continuă a personalului. Elaborarea de proceduri și protocoale în vederea limitării diseminării infecțiilor. Precum și controlul măsurilor implementate.

– În final, ce mesaj important ați vrea să rămână cu cititorii noștri care vor parcurge acest material? Ce ar trebui să știe neapărat despre activitatea spitalului și despre rolul dumneavoastră aici? 

În primul rând, e mai ușor și mai ieftin să previi decât să tratezi. Nu este în beneficiul nimănui ca un pacient să întârzie prezentarea la medic dacă are o problemă de sănătate.

Toți medicii sunt oameni. Știu că uneori suntem suprasolicitați, iar unii pacienți simt că nu le-a fost acordată suficientă atenție. Poate da, nu ai timp de fiecare dată să oferi atenția la care se așteaptă pacientul, dar lucrezi în folosul lui. Fiecare medic a studiat și s-a pregătit într-o anumită specialitate, dar toți am jurat același lucru: atâta timp cât ne vor ține puterile și mintea, vom acorda îngrijire pacienților în folosul lor și nu le vom face niciun rău.

Și aș vrea să fie clar pentru fiecare, pacientul are întotdeauna dreptul la o a doua opinie. 

Ca medic epidemiolog, vreau să contribui la dezvoltarea spitalului și la creșterea calității actului medical la noi în comunitate.

*** 

Compartimentul de prevenire infecții asociate asistenței medicale, C.P.I.A.A.M, al Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe” este compus din doi medici, doi asistenți medicali și trei agenți de dezinfecţie-deratizare-dezinsecţie. 

Interviul face parte dintr-o campanie a Spitalului Județean de Urgență „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe, realizată în colaborare cu ziarul Observatorul de Covasna. Scopul este de a aduce în atenția covăsnenilor subiecte de interes, de actualitate și sfaturi de la specialiști.

Din aceeași serie au mai fost publicate interviuri cu medicul ginecolog Spanyol Ádám, medicul neonatolog György-Burián Emőke, medicul specialist în medicină internă dr. Gál Tünde, medicul pediatru Gál Ramona-Éva, doctorii urologi Mihnea Mureșan și Bíró András, dar și cu doctorul cardiolog Demjén Zoltán. Și articolul „5 sfaturi de la femeile care văd zilnic limita între viață și moarte” face parte din același demers.

Foto: Zsigmond István