...să-ți fie greu.

Să te găsești singur și gol în fața unei provocări a vieții care-ți rânjește în față, să fii înconjurat de oameni care te iubesc dar care nu știu de tine, nu văd sau nu pot, să te simți copleșit de propriile gânduri, de propriile temeri, de propria furie.

Se întâmplă uneori să nu-ți împarți cu nimeni zbaterea, îndoiala, frustrarea, disperarea. Să ai momente în care altruismul tău să se transforme într-un egoism cumplit care să urle în tine și să te întrebe cinic de ce ei nu-și dau seama, de ce nu te fac prioritatea lor și să înțelegi, simplu și dureros, că tot ce se perindă la un moment dat prin viața ta te va modifica ireparabil și să nu te poți împotrivi.

Se întâmplă uneori ca ție, omului echilibrat și puternic, să-ți fie pustiu și complicat. Să nu poți face pentru tine nimic din ceea ce ai făcut de-atâtea ori și încă faci pentru alții, să nu-ți poți opri gândurile de la un posibil urât și de la un definitiv, să-ți fie complicat în fața unui simplu.

Se întâmplă uneori să înțelegi că nicio școală, nicio carte, niciun curs, nicio experiență anterioară nu te pregătește, nu te învață cum să faci față unei situații, unei pierderi, unei temeri. Că deși simți toate etapele, le cunoști, le știi ordinea și le presimți venirea, nu le poți deturna de la cursul lor, nu le poți modifica scurgerea, nu le poți găsi o rezolvare care să te izbăvească de chin și de tine.

Se întâmplă uneori să obosești, să te întrebi în fugă de ce ție, de ce acum, de ce așa, să simți că îți va fi bine independent de răspunsul pe care îl vei primi la o întrebare, care a devenit obsedantă, dar că va muta totul în tine, va modifica relația ta cu ceilalți, va reordona prioritățile, va rupe cordonul ombilical ce te lega atât de frumos de toți cei pe care îi iubești, dar să te simți, paradoxal, puternic și pregătit pentru orice, indiferent de tot ce aleargă haotic în jurul tău.

Se întâmplă adeseori să raționezi aproape perfect și să pricepi că nu ești singurul căruia nu-i este lin, că nimic nu te face pe tine mai special, mai altfel, mai dosit de picăturile vieții și asta să-ți fie motivație pentru un mai departe.

Se poate întâmpla ca destinul să te așeze în fața inexorabilului și să nu ai altceva de făcut decât să stai cuminte și resemnat și să aștepți. Să aștepți că poate trece, poate vine altceva, că poate te ocolește măcar de data asta sau poate te va rătăci printre alți muritori.

Se întâmplă uneori ca viața să-ți împrăștie sufletul, motivațiile și realul într-o mie de zări dar să găsești în adâncul tău, dosit după temeri și întrebări, o frântură de soluție care să te adune frumos, armonios și cald.

Se întâmplă uneori să-ți fie tare greu..