OPINII 13 martie 2023

David Leonard: „Acest ziar a creat omul care sunt astăzi și tot el continuă să creeze jurnalistul care voi fi mâine”

de David Leonard Bularca | 1337 vizualizări

Ziarul „Observatorul de Covasna” pentru mine înseamnă responsabilitate, pasiune, împlinire, nervi, frustrare, oboseală, motiv de bucurie, motiv de satisfacție. Înseamnă toate astea și poate chiar mai mult de atât. Recunosc, îmi e greu să îmi găsesc cele mai potrivite cuvinte în acest moment, pentru că știu cât de important este el. Ziarul la care lucrez deja de peste trei ani a făcut 20 de ani! Eu am făcut 20 de ani în decembrie. 

Asta înseamnă că, la câteva luni după ce m-am născut, o mână de oameni puneau bazele proiectului în care eu urma să îmi descopăr pasiunea pentru jurnalism, pentru această meserie care nu îți oferă niciodată ocazia să te plictisești. Sunt, deci, de-o vârstă cu ziarul. 

Ziarul pentru mine este dovada faptului că, atunci când oamenii potriviți se întâlnesc, pot ieși lucruri de durată, de calitate, se pot depăși chiar și așteptările majorității. „Ziarul tipărit va dispărea în totalitate, nu va mai exista” – mulți spun asta de câțiva ani. Probabil se va întâmpla, cândva. Până atunci, iată că un ziar din județul Covasna așază, zi de zi, de 20 de ani, cuvinte pe hârtie. De 20 de ani, redacția „Observatorul de Covasna” continuă să dea BT (bun de tipar), seara, târziu, când toată lumea din echipă se asigură că fiecare virgulă și fiecare cuvânt sunt la locul lor. 

Știu că la un moment dat va veni și momentul în care eu și ziarul o vom lua pe drumuri diferite. Așa se întâmplă adesea, nimic nu durează o veșnicie. Deși o vom lua pe drumuri diferite, îi spun acum ziarului „Observatorul de Covasna”, de ziua lui, că nu ne vom despărți în totalitate niciodată. Acest ziar a creat omul care sunt astăzi și tot el continuă să creeze jurnalistul care voi fi mâine.

Gândindu-mă la aniversarea ziarului nostru, am stat să îmi aduc aminte când am intrat prima dată în contact cu un „Observatorul de Covasna”. Aveam vreo 11-12 ani și eram la o cofetărie din Întorsura Buzăului, desființată între timp. Cu mine era o prietenă de familie, care a vrut să bem împreună un suc și să mâncăm o prăjitură. Pe masă era ziarul „Observatorul de Covasna”. Am început să îl răsfoiesc și m-am oprit la caseta redacțională, mi-a atras mai mult atenția. Am citit numele oamenilor de acolo și eram fascinat. Mi se părea mie, copil fiind, foarte tare că oamenii respectivi fac un ziar și află tot felul de lucruri pe care ni le spun, mai departe, nouă. 

Nu mi-am dat seama ce impact a avut acest lucru la vremea aceea. Atunci voiam să mă fac polițist, apoi am vrut să devin profesor de geografie. Abia în clasa a X-a m-am gândit pentru prima dată că aș putea urma o carieră în presă.

Ei bine, de trei ani, în fiecare seară înainte să închid documentul în care primim ziarul care urmează să fie tipărit, mă uit la „căsuța redacțională”, îmi citesc numele și zâmbesc. Zâmbesc pentru că am ajuns să fiu unul dintre acei oameni care pun umărul ca „Observatorul de Covasna” să apară în fiecare zi cu știri și materiale de interes pentru publicul nostru. Îmi place ceea ce fac aici, chiar dacă un astfel de loc de muncă vine la pachet cu tot felul de sentimente, unele enumerate mai sus, la începutul articolului. Simt că nu aș fi eu fără ziar sau fără experiența pe care ziarul m-a ajutat să o am.

Dragă „Observatorul de Covasna”, îți doresc să rămâi puternic în lumea asta tot mai digitalizată și sper să îți găsești cât mai mulți aliați – adică cititori –, care să înțeleagă cât de important este să avem cuvinte tipărite pe hârtie, nu doar aruncate, undeva, pe un site, în lumea internetului. La mulți ani! 

Foto: Volker Vornehm - Photographer

***

Textul este parte dintr-o serie aniversară, dedicată ziarului Observatorul de Covasna, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de existență.

Citește și: 

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.