În 2012 m-am angajat în aviație și am avut ocazia să fiu mai aproape de nori pufoși, dar și să iau la pas orașe de pe aproape toate continentele.

După șase luni de călătorii, Mónika Vrânceanu, redactor pe atunci la „Observatorul de Covasna”, m-a întrebat dacă nu aș vrea să împărtășesc cititorilor ziarului din experiențele mele ca stewardesă.

Am acceptat, am povestit, iar cuvintele mi-au ajuns publicate în ziar, într-un foarte frumos interviu. Îl păstrez și acum cu sfințenie și mândrie și poate mă voi lăuda cu el nepoților, dacă vor apărea în viața mea la un moment dat. Fără să mă fi gândit vreodată la asta, după 10 ani, în 2022, am ajuns redactor chiar la acest ziar. Și iată, când OCV împlinește 20 de ani, eu împlinesc 1 an alături de o echipă redacțională minunată și profesionistă. N-am știut niciodată despre mine că pot scrie. Mai stângaci la început, cu multe emoții, am trecut peste „o tonă” de provocări. Am învățat de la cei mai buni, și continui să fac asta zi de zi.

Și, așa cum aviația este considerată un „drog” și o iubești toată viața, așa și ziarul, pentru mine, începe să devină un „drog”, dovadă faptul că nici în zilele libere nu mă pot abține de la a corecta mici greșeli care mai apar în ediția online sau de la a mă gândi la noi titluri de articole. La mulți 20 de ani, OCV!

***

Textul este parte dintr-o serie aniversară, dedicată ziarului Observatorul de Covasna, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de existență.

Citește și: 

• Lecția de dat la ziar: cum să muncești într-o zi cât patru și să îți și placă

• Ziarist la „Observatorul de Covasna”: pendulare între critici și aprecieri

• Confesiunea mea pentru tine, dragă ziar

• David Leonard: „Acest ziar a creat omul care sunt astăzi și tot el continuă să creeze jurnalistul care voi fi mâine”