O comunitate aparte, pasionată de dansul popular românesc, a luat naștere în urmă cu șase ani, în Sfântu Gheorghe. „Ceata Opincuța”, un ansamblu fondat în 2018 de Constantin Gheorghincă, adună oameni cu profesii și ocupații diverse, dar cu o pasiune comună pentru păstrarea tradițiilor și promovarea dansului popular românesc. I-am urmărit în spectacol, cu ocazia unui „1 Decembrie”. Deși cu vârste de peste 50 de ani, membrii grupului au transmis de pe scenă multă energie și voioșie, așa cum rar întâlnești la ansamblurile cu dansatori mai tineri. Mi-au captat atenția din prima clipă. Zâmbetele constante de pe fețele lor mi-au invadat ființa și mi-au schimbat starea de spirit. Am vrut să-i cunosc mai bine și să aflu secretul lor. Și am avut onoarea de a-i vedea la una din repetiții. Le-am văzut energia cu care dansează, i-am cunoscut ca echipă închegată și am vorbit cu unii dintre ei. Sunt oameni simpli și modești. Dar totodată sunt oameni mari, cu inimi uriașe. Secretul veseliei lor? În rândurile ce urmează.

„Ceata Opincuța” este compusă din șase perechi de dansatori cu vârste cuprinse între 51 și 66 de ani, cu origini diverse, dar cu toții locuiesc în Sfântu Gheorghe. Membrii provin din zone precum Vaslui, Suceava, Iași, Bacău, Neamț, Buzău, București, Harghita și Chișinău.

Cu un repertoriu variat, ansamblul abordează dansuri vechi și mai puțin cunoscute, menite să păstreze autenticitatea tradițiilor românești. Membrii ansamblului nu sunt dansatori profesioniști și nu participă la concursuri. Principalul lor obiectiv este să transmită bucurie și să promoveze dansurile populare. Nu percep taxe, nu „joacă” pe bani. Ci, e simplu, doar le place ceea ce fac!

„«Ceata Opincuța» s-a născut din inima mea. De ce această formație de dansuri? Eu am fost un copil crescut la țară. Nu mi-e rușine să spun asta. De fapt, dacă facem o statistică, 90% din populația României, dacă nu părinți, măcar bunici, tot are de la țară. Deci ne tragem de la țară toți și trebuie să-i cinstim pe cei care ne-au crescut. Țăranii sunt cei care ne dau nu numai hrana trupească, dar și cea sufletească. Iar aceasta se materializează prin tradiții. În rândul acestora, dansurile ocupă un loc foarte important. La dansurile, la horele, la balurile din sat lumea se relaxează, se leagă prietenii, se petrec măritișurile, se pun la cale multe evenimente. Și am zis «hai să facem noi o echipă de dansuri populare românești!». Asta a fost în 2018. La început ne-am adunat vreo patru bărbați, cadre militare în rezervă, și am început repetițiile aici, la sediul firmei mele, Afacov. Ajungeam noaptea acasă fiecare. Ne luau nevestele la întrebări, dar nu puteau să fie supărate pe noi, că noi nu consumăm alcool, fiind și una din regulile stricte ale echipei. Ajungeam la 12:00 noaptea, la ora 1:00 repetam în sufragerie. Fiecare făceam lucrul acesta, iar soțiile erau exasperate. Dar le-am făcut poftă și așa au venit și ele și am făcut perechi. Între timp, acestea s-au mai schimbat. Am pornit cu șapte perechi de dansatori. Acum suntem doar șase, au plecat cu serviciul, nu au mai putut participa”, mi-a povestit fondatorul și coordonatorul ansamblului, Constantin Gheorghincă.

Acesta mi-a explicat și alegerea numelui de „Ceata Opincuța”. Prin această denumire, ansamblul își propune să fie un focar pentru dansul popular românesc.

„În lumea satului românesc, ceata era cea care se ocupa de organizarea horelor, a balurilor. Satul avea «bătrânul satului», sau «înțeleptul», starostele, care se baza pe oameni mai tineri. Aceștia erau «ceata» și erau conduși de un vătaf. Eu știind lucrul acesta, am zis gata, să fie «Ceata». Apoi, opinca este din sudul Dunării, o încălțăminte din piele legată, cea mai la îndemână pentru țărani. Este încălțămintea țăranilor. Și dacă ne respectăm țăranii, strămoșii noștri, am zis să fie «Opincuța». Totodată, la Chișinău, soția mea, profesoară, avea un ansamblu de copii care se numea tot așa. Mi-a plăcut numele și am zis să fac legătura și prin denumire, între Moldova și România. Și pe lângă dansuri, avem și cântece, cu interprete de muzică populară minunate. Să nu uităm de strigături, care au un rol deosebit. Țăranul român este foarte hazliu. Critică, ridiculizează lenea, obrăznicia bărbatului, a femeii, beția și prin strigături se creează voie bună. Nu e ușor să strigi și să te faci auzit, deși așa am crezut. Au fost ocazii când strigam pe scenă de nu mai puteam și din sală nu se auzea mare lucru. Noi am vrea să fim un focar pentru dansul popular românesc. Să îi atragem pe ceilalți să danseze lângă noi”, mi-a dezvăluit fondatorul ansamblului.

Momente hazlii

În viața ansamblului, momentele hazlii sunt la ordinea zilei. Acestea se împletesc armonios cu pasiunea pentru dansul popular. Fiecare râs și zâmbet devin parte integrantă a acestui grup.

„Eram pe scena din Târgu Secuiesc. La un moment dat, cu partenera mea, care nu e soția mea, ultima învârtire pe sub mână am ratat-o. N-am mai făcut-o. Am zâmbit, am luat-o în brațe și am pupat-o acolo pe scenă. Lumea din sală a văzut că am greșit și cineva din sală mi-a spus apoi că ce am făcut a fost un lucru extraordinar. Noi pentru asta suntem, să creăm voie bună. Și prin strigături, care nu sunt obraznice, dar sunt cu dedesubturi, să facem lumea să se distreze.

Un alt moment, când am fost să dansăm la un hotel din Băile Tușnad, de Crăciun. Am dansat într-o sală și am vrut să plecăm. Ne-au dat de toate, mai puțin apă. Muream de sete. Erau sucuri, era cafea, tot ce voiai, dar le-a scăpat apa. De abia așteptam să plecăm să ne oprim undeva să luăm apă. Și vine șefa de restaurant să ne roage să dansăm și în sala vecină. Dar noi muream de sete! Două fete chiar au zis că nu mergem. Dar eu, mai bătrân, mai pe post de staroste, am zis că mergem dacă lumea ne cheamă, acesta este rostul nostru. Și ne-am dus și am dansat «Rața», un dans care imită mersul raței. Și ne urmăreau și niște copii. Atâta distracție era pe ei, atâta aplaudau și așa minunați au fost, extraordinar! A meritat toată setea noastră!

S-a mai întâmplat, cu o altă ocazie, că unei fete i s-a dezlipit talpa de la opincă și trebuia să danseze așa. Ei, astea se țin minte peste ani!”, mi-a mai povestit, cu mult umor, Constantin Gheorghincă.

Dansurile populare românești, într-o zonă cu populație preponderent de etnie maghiară

Constantin Gheorghincă mi-a vorbit apoi despre respectul reciproc într-o zonă bogată în tradiții diverse, în ciuda diferențelor etnice. 

„Aici în zona noastră sunt oameni responsabili, cu creier în cap, să zic așa. Fiecare ține la tradiția lui, dar fiecare o respectă pe a celuilalt. Eu nu cred că pe ungur îl deranjează că dansez ce dansez. Doar dacă, dansând și unul și altul, strigă nu știu ce lozinci. Dar ăia nu mai sunt dansatori, nu mai sunt artiști, ci provocatori. Nu am întâmpinat situații, ba dimpotrivă, lumea ne salută pe stradă, ne recunosc, n-avem probleme. Eu sunt adeptul multiculturalismului. Consider că în județul Covasna, unde suntem mai multe etnii, este o «câmpie cu mai multe flori». Și cu cât sunt flori mai multe și de mai multe culori, cu atât  câmpia e mai plăcută ochiului. Aici avem multe formații de dansuri ungurești, foarte frumoase. De ce să nu existăm și noi? Facem câmpia diversificată și mai frumoasă”, a continuat să-mi răspundă la întrebări, Constantin Gheorghincă.

Membrii ansamblului „Ceata Opincuța”

În cadrul ansamblului, fiecare membru contribuie cu entuziasm și dedicare.

„Privind membrii, Ionică Adumitroaie este horitor de pe meleaguri botoșănene. Silvia Balaban este din cetatea Orhei a lui Ștefan cel Mare. Săndica Borchină este venită din ținuturile Milcovului unificator. Angela Cucu este născută în rusescul Krasnoiarsk în timpul deportării părinților săi. Gică Ionescu este purtător al spiritului vasluian. Iulian și Rita Popa sunt familie în fața lui Dumnezeu și pereche băcăuană în Opincuța, iar soții Viorel și Maria Pop sunt mândru mureșan și conștiincioasă vasluiancă. Lia Roman este creatoare de voie bună din Bacău, Laura Rotaru este opincăriță devotată născută pe meleaguri teleormănene, iar Petrică Țepeluș este originar din Brașov. Ansamblul capătă valoare prin cântecele interpretelor de muzică populară Anuța Sagneanca, «creație» a meleagurilor care l-au dat pe Vasile Alecsandri, Cora Munteanca, harghiteancă truditoare pe ogorul promovării tradițiilor românești, și Loredana Codreanu, cel mai tânăr vlăstar al Opincuței. Iar eu, sunt Constantin Gheorghincă, cu origini în dulcele târg al Ieșilor”, mi-a împărtășit cu bucurie, fondatorul cetei.

Lia Roman, în vârstă de 55 de ani și angajată la o agenție Loto din oraș, mi-a mărturisit că se simte ca într-o familie. Face schimb de ture la serviciu pentru a putea participa la repetiții și evenimente, iar provocările sunt depășite cu susținerea familiei.

„Suntem ca o familie. E frumos, îmi place să vin. Fac schimb de ture la serviciu ca să pot participa la repetiții și la evenimente. Ne place să ieșim în lume, să fim văzuți și să bucurăm. Sunt cu «Ceata» de la început. Ca provocări pot aminti rezistența, să stau departe de copii. De multe ori am renunțat să merg la ei și am venit aici, iar ei m-au înțeles. Familia mă susține foarte mult. Cei de aici au tras de mine mult să vin. Am zis că «nu mă duc, că-s bunică», dar după două luni am cedat. Și când am văzut ce frumos e, n-au mai scăpat ei de mine. Acum, de vor să mă dea afară, nu mai plec eu”, a detaliat, râzând cu poftă, Lia Roman.

Gică Ionescu, în vârstă de 57 de ani și unul din membrii fondatori, a rememorat începuturile ansamblului, pornite „dintr-o joacă”. Pasiunea sa pentru dansul popular s-a născut încă din copilărie, când tatăl său purta opinci. Acum, în ciuda momentelor mai puțin plăcute, ansamblul este o echipă închegată și speră să rămână așa.

„Sunt membru fondator și am început dintr-o joacă. Ne plăcea să dansăm. Și am început dintr-o glumă, care mai apoi s-a îngroșat. Muncim, transpirăm, dar este frumos. Avem și momente mai puțin plăcute, dar ne distrăm. Ne supărăm dacă nu ne iese un dans la repetiții, ne atragem atenția unul altuia, sau suntem mai capricioși. Avem o vârstă și oarecum ne mai și supărăm, dar asta e, ne trece. Cum e și în viața de zi cu zi. Dansul meu preferat este «Ungurica», un dans foarte frumos, antrenant. Dar avem dansuri cam din toată țara. Suntem o echipă închegată și sper să rămânem așa, cât putem fiecare. Pentru mine, pasiunea pentru dansul popular este dintotdeauna. Sunt fiu de opincar. Tatăl meu purta opinci. Eu, în copilărie, am purtat opinci. Se purtau prin anii ´75-´77. Și erau gerurile alea mari, îmi amintesc, în Moldova. Era viața mult mai simplă, dar trăiam intens. Era frumos, dar fiecare perioadă cu frumusețea ei”, a menționat și Gică Ionescu.

De profesie contabilă, Angela Cucu, în vârstă de 51 de ani, și-a descoperit abilitățile de dans la „Ceata Opincuța”. Pentru ea, dansul este și un sport care o menține în formă.

„Sunt din Basarabia, din Chișinău. Locuiesc în Sfântu Gheorghe acum și aici am descoperit că pot dansa. Nici n-am știut că pot face asta. Am venit aici ca la fitness, ca la un sport. Am întâlnit oameni care mi-au plăcut foarte mult. Sunt aici de la începuturi și cel mai mult îmi plac dansurile moldovenești. Cele mai line ne ies mai greu, dar cele moldovenești ne ies mai bine. Prima ieșire pe scenă, dacă țin bine minte, a fost la Zilele Sfântu Gheorghe. A venit să ne vadă toată familia mea, iar când am coborât, copiii au zis că de aia am slăbit și arăt așa de bine”, mi-a împărtășit și Angela Cucu.

Se fac înscrieri tot timpul anului

Pentru adulți se fac înscrieri oricând, dar există o condiție, aceea de a avea vârsta de peste 50 de ani. Dansatorii trebuie să participe la repetiții de două ori pe săptămână și chiar mai des înainte de un eveniment. Doritorii trebuie și să iubească muzica și dansurile populare.

Ansamblul își propune, totodată, să dezvolte secțiunea dedicată copiilor, intitulată „Opincuța Junior”. Constantin Gheorghincă încurajează copiii și tinerii să se implice în dansul popular, subliniind beneficiile acestuia ca terapie și modalitate de a păstra tradițiile. Înscrierile se fac la numărul său de telefon, 0721 297 157.

„Am zis să păstrăm tradiția acestor dansuri prin a da ștafeta generației mai tinere. De la 1 februarie dăm drumul la înscrieri și pentru copii de 7 ani”, mi-a mai spus coordonatorul echipei.

Constantin Gheorghincă a mai împărtășit cu mine faptul că ceata e susținută strict din profitul firmei sale, Afacov SRL. A fi generos pentru a promova tradiții românești, nu poate fi decât o mare bucurie pentru el.

„Afacov se ocupă cu formarea profesională a adulților. A fost primul centru din țară. Oameni care cunosc meserie, dar nu au o diplomă, nu mai trebuie să meargă la cursurile de 3-6-12 luni, ci vin la noi, demonstrează că știu meserie și li se dă certificatul. Din câștigul acesta susțin ceata. Când un om câștigă, e foarte bine să mai și dea mai departe”, a mai spus Constantin Gheorghincă.

Membrii ansamblului împărtășesc bucurie și voie bună, gestionând provocările prin râs și veselie nemaiîntâlnite de mine până acum. Cu un entuziasm contagios, „Ceata Opincuța” își propune să rămână și în continuare o sursă de inspirație pentru comunitatea din Sfântu Gheorghe, dar nu numai, și să contribuie cât mai mult la păstrarea și promovarea tradițiilor românești.