CULTURA 5 martie 2019

Ultimul dogar covăsnean, primul Tezaur Uman Viu din județ

de Iulia Drăghici - Taraș | 647 vizualizări

Szőke Tibor din Harale a fost decorat oficial într-o gală organizată la Ministerul Culturii

Ultimul dogar din județul Covasna, Szőke Tibor din satul Harale a fost decorat oficial cu titulatura de Tezaur Uman Viu, vineri, 1 martie, într-o gală organizată la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Meșterul este primul covăsnean care a primit această distincție onorifică.

A fost excepțional. M-am simțit foarte bine. Ne-au chemat pe fiecare pe scenă, ne-au înmânat diplomele, iar noi le-am mulțumit. Am vorbit personal cu ministrul, care mi-a și promis că mă vizitează. A fost foarte frumos. A fost acolo și juriul care ne-a acordat titlurile”, a declarat luni, pentru OBSERVATORUL DE COVASNA, dogarul din Harale, Szőke Tibor, care a precizat și că distincția îl mulțumește sufletește și a punctat că vrea să continue să muncească atât timp cât va mai putea.  

În programul „Tezaure Umane Vii” - activ în România, stat membru al Convenţiei UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial - distincţiile au fost acordate de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, condusă de academicianul Sabina Ispas.

Cultura română este, prin excelenţă, privilegiată prin existenţa unei importante categorii de oameni-tezaur, păstrători şi transmiţători ai dimensiunii autentice a spaţiului rustic, patriarhal, acel nucleu al conştiinţei noastre naţionale. (...) Satul românesc are un important potenţial mitic şi simbolic. Este purtătorul unei conştiinţe colective etnice şi se constituie prin toposurile lui şi, mai ales, prin oamenii lui în depozitar etern al profundei spiritualităţi româneşti”, a declarat, în cadrul galei, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, Valer-Daniel Breaz.

Pe lângă dogarul covăsnean, în gală au mai fost recompensați cu această distincție și Teodora Purja, rapsod popular din satul Agrieş (judeţul Bistriţa Năsăud), Moise Gavra, meşter cojocar, prelucrarea pieilor şi blănurilor, din Vărzarii de Jos (judeţul Bihor), Şerban Terţiu, meşter în realizarea măştilor tradiţionale din Chircari (judeţul Vrancea), Pavel Caba, meşter în prelucrarea lemnului din Nereju (judeţul Vrancea), Nicolae Vădan, constructor de instrumente muzicale din lemn din Cluj-Napoca (judeţul Cluj), Anica Fichioş, meşter în prelucrarea firelor şi fibrelor textile din Oituz (judeţul Bacău), Iosif Iepure, păstrător al obiceiului „Junii din Şcheii Braşovului”, Mircea Lac, meşter în prelucrarea lemnului şi metalului din Deva (judeţul Hunedoara), Constantin Niţu, meşter în realizarea ţesăturilor şi cusăturilor din Conrăţelu (judeţul Olt), Rafila Moldovan, rapsod popular din Idicel de Pădure (judeţul Mureş) şi Gheorghe Tănase, meşter în prelucrarea lemnului din Corbu (judeţul Olt).

Dogăritul a fost preluat de Szőke Tibor de la tatăl său și chiar dacă acum a rămas ultimul din sat, era o vreme când aproape toată comunitatea trăia din această meserie.

„Am învăţat meseria de la tatăl meu, Szőke Domokos,  în atelierul lui din Harale, unde am lucrat alături de el, încă din copilărie. De pe la cinci-şase-opt ani, tata ne ispitea să ne jucăm în atelierul lui. Tata era un om foarte blând, iar când ne spunea să facem ceva, ne apucam de treabă, uneori cu drag, alteori mai cu chiu-cu vai, dar totdeauna ne doream ca el să fie mândru de noi. (...) După absolvirea Şcolii Profesionale din Braşov, pe lângă munca din atelierul din Harale, au urmat ani când am lucrat şi în fabrică: între anii 1970-75, am fost strungar-lăcătuş la Fabrica de Şuruburi din Tg. Secuiesc; între 1975-80, la Fabrica de Mobilă din Tg. Secuiesc; 1980-83, dogar la Avântul Covasna; între 1983-90, am lucrat ca dogar pentru Serele Codlea; din anul 1990, m-am dedicat meseriei de dogar şi atelierul a devenit universul meu. Astăzi am şi o variantă virtuală a atelierului meu, http://www.budonka.eu/?lang=ro , unde intră oricine vrea să afle ceva despre meseria mea şi să lucrez ceva special pentru el. Cum sunt singurul meşter dogar din zonă, primesc mulţi vizitatori din toată țara și din străinătate. Îmi place mult să vorbesc cu vizitatorii mei, să le arăt uneltele şi obiectele din atelierul meu, de multe ori, vizitatorii vor să le arăt cum lucrez, eu îmi văd de treabă şi lucrez, ei se uită. Vorbesc cu oamenii în limba maghiară şi română, cu străinii mă ajută să vorbesc copiii mei. Am locul şi rostul meu în sat şi în zonă, asta mă bucură cel mai mult, că le pot oferi ceva din munca mea tuturor celor ce mă caută. În atelierul meu mereu este ceva în lucru, ceva se naște, prinde formă, fiindcă nici nu mă pot gândi că pot exista fără a lucra”, a scris meşterul Tibor Szőke în Nota biografică din Dosarul de candidatură pentru distincția de Tezaur Uman Viu, întocmit de Centrul de Cultură al Județului Covasna, cu sprijinul muzeografului-etnograf István Kinda.

Anunțul că Szőke Tibor va primi această distincție a fost făcut în august 2018, iar gala decernării premiilor a avut loc abia acum.  

Evenimentul de vineri de la București a fost încheiat cu o expoziţie a obiectelor meşteşugăreşti realizate de laureaţii programului.

Distribuie articolul:  
|

CULTURA

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.