Cum s-au descurcat opt elevi și un profesor trei zile fără semnal și fără conexiune cu lumea digitală

În cadrul „Săptămânii Verzi”, Cabana Valea Dudului (1.285 m altitudine), din Munții Ciucaș, a găzduit, în perioada 29-31 martie a.c., un grup de opt elevi ai Liceului Tehnologic „Nicolae Bălcescu” din Întorsura Buzăului. Aceștia, înscriși în clasa a X-a, la specializarea turism agromontan, au fost mai aproape de natură și, într-un peisaj de vis, lipsit de semnal la telefoane, au avut prilejul de a socializa, de a se cunoaște mai bine și de a închega prietenii care, cine știe, poate vor dura toată viața!

Redacția Observatorul de Covasna și CovasnaMedia.ro și inspectorul școlar general adjunct Luminița Bobeș au primit invitații să participe la o zi din scurta tabără. Așa că, am pornit împreună joi, 30 martie, într-o mică aventură, la munte. Vremea a fost de partea noastră. Am ajuns la cabană pe timp de iarnă, prin zăpadă, ca apoi, după-amiază, să vină din nou primăvara, care a topit complet „haina” albă a naturii.

Coordonată de profesorii Mugurel Boricean și Toma Ionescu, care a pus la dispoziție cabana, tematica taberei a fost mediul și educația. Am aflat că, în prima zi, elevii au plecat în drumeție pe un traseu de munte, până în Poiana Tesla. A fost o bună ocazie de a povesti despre floră și faună, de a observa și a recunoaște specii de arbori, dar și păsări care le-au apărut în cale, precum „sanitarul” pădurii, ciocănitoarea.

„Miercuri, după ce ne-am instalat, ne-am organziat legat de căldură, de lemne, am aranjat mâncarea. După care aveam planificată o ieșire în Poiana Teslei, care s-a desfășurat în condiții foarte bune. Ne-a fost teamă legat de condițiile meteo, dar vremea a ținut cu noi. Totul a decurs foarte bine. Am parcurs o distanță de aproximativ o oră de la cabană și ne-am oprit, am recunoscut anumiți arbori, am observat diferența dintre brazi, fagi, paltini și alte specii de arbori. Am observat urme de «Martinel», care speram din tot sufletul să nu fie prezent acolo. După care am văzut împreună și le-am povestit despre doctorul pădurii, ciocănitoarea. Pentru că, la un moment dat, copiii m-au întrebat ce sunt semnele respective de pe copaci. Le-am explicat de dăunătorii care se pot întâlni și în păduri. Ei știau doar de dăunătorii culturilor, fiind în agricultură. Am ajuns în Poiana Teslei, unde am văzut indicatoarele care erau orientate pe diferite trasee. Chiar dacă pe aici trece un traseu care nu e nici foarte greu nici foarte ușor, le-am explicat întâi ce înseamnă echipamentul pe care trebuie să-l aibă la ei legat de munte, pentru că nu poți să mergi în adidași. Câteva noțiuni, efectiv ce trebuie să aibă la ei și cum să ne comportăm în pădure, astfel încât să știm să ne facem cunoscută prezența, legat de animalele sălbatice, care nu prea poți să știi de unde își fac apariția. Traseul care iese de aici de la cabană până în Poiana Teslei noi l-am marcat anul trecut, tot cu ei, dar deja marcajul nu prea se mai observă. Am refăcut oarecum marcajele pe arbori, astfel încât să folosească și altor persoane, altor turiști, nu doar nouă”, ne-a povestit Mugurel Boricean.

A doua zi, cea în care ne-am alăturat și noi, a fost axată pe gastronomie. Am observat o veritabilă echipă de „furnicuțe”, cu sarcini clar atribuite fiecărui participant. Unii au fost responsabili cu lemnele de foc, iar alții cu gătitul. Am fost răsfățați cu omletă și produse tradiționale aduse de fiecare de acasă, dar și cu delicioase clătite cu ciocolată și gogoși calde făcute chiar de ei, atunci, pe loc. Cu grijă la sănătate, ce altceva să urmeze după un astfel de ospăț? Evident, un traseu de munte. Timpul nu ne-a permis să ne aventurăm pe un traseu lung, dar pot spune că am ajuns pe o stâncă, de unde am avut ocazia să vedem un peisaj cu adevărat spectaculos. La orizont se ridica mărețul Ciucaș, care, cu a lui stâncă numită „Mâna Dracului”, parcă ne făcea semne de salut. I-am făcut și noi cu mâna și i-am mulțumit că ne încântă privirile cu a lui frumusețe înzăpezită.

Ne-am întors la cabană îmbujorați și plini de energie pozitivă. I-am întrebat pe copii ce le-a plăcut cel mai mult în această tabără. Și unanim au răspuns că lipsa semnalului la telefon. Că nu au mai stat pe telefoane, așa cum o fac negreșit zilnic, și că a fost, până în acel moment, o perioadă binevenită de conectare atât cu natura, cât și între ei, colegi de clasă. 

„Mie cel mai mult în tabăra asta mi-a plăcut că ne-am deconectat de internet, de telefoane și ne-am conectat mai mult cu natura”, ne-a spus Florin Boricean, unul dintre elevii participanți. Lui Alexandru Purecel i-a plăcut că au făcut drumeții prin pădure, iar Teodora Hermenean a adăugat că „totul este perfect aici”.

Tabăra s-a terminat vineri, în jurul orei prânzului, după ce elevii și profesorii au tras linie și au ajuns la niște concluzii. Au vorbit despre activitățile pe care le-au desfășurat, despre ce a fost bine și unde ar mai trebui îmbunătățit ceva. După care, cabana a fost lăsată în perfectă curățenie, așa cum au găsit-o.

„Sunt copii buni. Au fost foarte încântați. Ne întreabă: când mai venim? Noi sperăm că undeva în luna mai, în programul «Școala Altfel», să venim să organizăm o tabără de luni până vineri și să realizăm toate activitățile pe care ni le propunem. Copiii sunt foarte dornici să vină. Au învățat, în primul rând, să socializeze, mai ales prin faptul că aici nu este semnal la telefon, deci și-au folosit dispozitivele doar pentru poze. Socializăm, învățăm să gătim, învățăm să facem focul, învățăm să ne organizăm, discutăm între noi, ne ascultăm problemele, învățăm unii de la alții. Inclusiv eu. Pentru că și eu am câteodată de învățat de la ei anumite chestii”, a concluzionat Mugurel Boricean.

Iar noi, în ziua de joi, am coborât de la cabană cu gândul că „da, se poate!”. Ba chiar este binevenită o pauză de la dispozitivele digitale. Trăim vremuri când natura și deconectarea „obligat-forțată” de la mediul online, din lipsă de semnal, fac minuni. Să le dăm deci prilejul noilor generații să facă asta cât mai des posibil. Adulții de mâine ne vor mulțumi poate pentru astfel de experiențe, la care azi nu ar avea acces altfel decât prin tabere școlare.