În vremuri de distanțare, presa locală poate ține oamenii aproape

Că pandemia de coronavirus va omorî nu doar oameni, ci și unele aspecte ale vieții sociale pare să fie din ce în ce mai clar. Dar nu despre asta este vorba în acest articol. Este, de fapt, despre supraviețuire, despre luptă, determinare și totodată despre nevoia de a fi informați, de a privi unii spre alții cu încredere, de a încerca să îndreptăm unele rele, de a căuta soluții și de a lansa posibilități. Exact ceea ce face un ziar local, atât în zilele bune, cât și în zilele grele. 

Vremurile prezente sunt pentru mulți dintre noi ca o oglindă care ne ajută să privim în noi înșine. Așa că, pentru că suntem în Săptămâna Patimilor și pentru că avem parte de încercări pe care nu le credeam vreodată posibile, ne-am oprit câteva minute, care s-au făcut ore și am analizat. Am ales ediția de vineri a acestui ziar, înainte de sărbătorile ortodoxe pascale, să vă spunem ce am văzut în interiorul nostru, al redacției ziarului Observatorul de Covasna și să vă împărtășim concluziile, pentru că singuri, fără comunitate, și fără sinceritate nu vom depăși niciodată această perioadă. 

Am văzut că suntem departe de a fi perfecți, că avem multe de învățat și mult curaj de prins, că facem greșeli, unele prostești, dar că putem să garantăm, în același timp că în spatele lor erau cele mai bune intenții. Câteodată suntem prea purtați pe val, alteori ratăm valul. Suntem uneori prea neîncrezători în forțele proprii. 

Totodată, ne-am amintit de cazurile, nu știm dacă puține sau multe, în care oamenii ne-au spus că articolele noastre le-au schimbat viața, i-au ajutat, împlinit și făcut să spere. Ne-am adus aminte de ceea ce ne motivează să muncim în fiecare zi pentru următorul ziar, și anume dorința de a fi de folos oamenilor, de a fi în centrul tuturor evenimentelor pentru a relata imparțial, corect și repede. Că avem puterea de cere sprijin atunci când situația o impune. Că nu mințim. 

Și am mai văzut că ziarul are un suflet, că trăiește prin oameni și că se dezvoltă cu ajutorul lor. Ajutor de care, se pare, acum are mai multă nevoie ca niciodată. Asta în timp ce „fratele mai mic”, site-ul are parte de tot mai multă atenție. 

Peste 187.000 de vizitatori unici și 500.000 de vizite în luna martie pe www.covasnamedia.ro

La începutul lunii aprilie, atunci când analizam ca de fiecare dată informațiile privind traficul pe site în luna precedentă, priveam uimiți cifrele impresionante. Site-ul covasnamedia.ro înregistrase peste 187.000 de vizitatori unici și peste 500.000 de afișări. 

„Oarecum evident, 9 dintre cele mai citite știri aveau legătură cu pandemia, iar asta i-a făcut pe colegii mei, modești ca de fiecare dată să spună că nu e cazul să facem publice cifrele. „Meritul” nu e al lor, ci mai degrabă e vina pandemiei.

„Eu nu mă simt în stare să fac articolul despre asta”, scria Iulia Drăghici în conversația internă despre subiect, obosită după zile și nopți în care abia dacă a închis un ochi, urmărind fiecare informație nouă, tresărind la fiecare notificare de pe mail sau telefon. 

Am încercat să-mi fac colegii să înțeleagă că nu e atât de important că traficul știrilor scrise de ei a fost aproape dublu decât al oricărei alte publicații locale în limba română. Nici că, față de luna precedentă, creșterea a fost de aproape 30%. Ci că într-un context în care nevoia de informație a fost stringentă, oamenii au ales să se informeze din materialele scrise de ei. Ceea ce înseamnă dacă nu încredere, măcar interes pentru modul în care ei reflectă faptele și evenimentele. Asta înseamnă să fii relevant și necesar unei comunități. 

Am lăsat gândurile să se așeze, după care mi-am luat eu inima în dinți și am pus „în cuvinte” de ce cred eu că e important să fie cunoscute cifrele astea. În primul rând pentru că sunt dovada clară că media locală este nu importantă, ci fundamentală pentru funcționarea unei comunități. Pentru că nevoia de informație locală, relevantă, concretă, la care să te poți raporta e cu atât mai mare cu cât e problema. Oamenii au nevoia de a auzi și înțelege lucrurile, de la oameni pe care îi cunosc, de la publicații cu care sunt familiarizați și care și-au dovedit în timp credibilitatea. Iar toate astea se întâmplă într-un moment în care redacțiile locale sunt mai afectate ca oricând de urmările financiare ale pandemiei. Bugetele de publicitate s-au anulat, ziarul continuă să coste, iar oamenii care muncesc în redacții trebuie la rândul lor remunerați, deși e aproape evident că nu fac asta pentru bani. În presă se câștigă prost, iar vremurile mogulilor au trecut demult. Redacția unui ziar precum cel în cauză funcționează oricum de ani de zile la cote de avarie. Cu oameni foarte puțini și fanatici. Altfel am fi închis demult. Deci nu prea mai avem pe cine „să dăm afară” sau de unde să „tăiem din cheltuieli””, spune patronul publicației, Daniel Santa. 

Cum arată comunitățile care nu mai au parte de presă locală profesionistă

Și nu doar pasiunea noastră ne face să luptăm în continuare din toate puterile, ci sunt și motivele argumentate care fac presa locală să fie atât de importantă: 

1. Pentru că jurnalismul comunitar oferă oamenilor informație la care se pot raporta și asupra căreia pot acționa. El vorbește despre lucrurile ce construiesc existența de zi cu zi a membrilor comunității și asupra cărora omul poate avea o influență directă: de la alegerea primarului, până la decizii cheie legate de politici ale administrației locale sau inițiative ce pot să fie susținute sau pe care comunitatea le poate respinge.
2. Pentru că e o presă a dialogului. Presa locală are disponibilitatea și interesul de a sta de vorbă cu cititorii săi. Răspundem zilnic la mesaje, întrebări și sesizări din partea cititorilor. Presa locală nu e monolog, ci mai întotdeauna dialog.
3. Presa locală are impact direct și de multe ori imediat. Nu sunt puține exemplele în care autoritățile locale au reacționat sau cel puțin au fost nevoite să explice și să justifice acțiuni și inițiative, iar presa a fost intermediarul acestui dialog.

Există deja, cu precădere în Statele Unite, așa-zise deșerturi comunicaționale. Sunt acele zone care din motive preponderent economice, dar și din lipsa unei resurse umane calificate, au rămas fără publicații care să urmărească și care să relateze realitățile locale. 

Studiile spun că efectele sunt dezastruoase:

1. Nivelul de implicare al oamenilor în realitățile locale scade dramatic; 
2. Piața economică (în special afacerile locale) e lovită puternic pentru că oamenii nu mai au informații corecte despre cererea și oferta de muncă la nivel local și de obicei aleg oferte venite din zone mai îndepărtate, de la companii mari care își pot permite publicitate regională sau națională.
3. Cultura și sportul local intră într-un con de umbră și își pierd publicul.
4. Manipularea politică devine imposibil de controlat și evitat. Oamenii vor avea tot mai puțin de spus în luarea deciziilor la nivel local și vor fi tot mai departe de informația corectă și obiectivă. 

Lista poate continua mult și bine. 

Comunicarea centralizată și limitată favorizează apariția teoriilor conspiraționiste 

Am căutat și alte opinii și dincolo de sfera noastră subiectivă, așa cum, de altfel facem întotdeauna, ca să identificăm în contextul actual importanța presei locale și din punct de vedere al unui sociolog, dar de asemenea și ce impact ar putea avea pandemia asupra mass-mediei. 

„În primul rând consider că suntem martorii unei schimbări majore în cadrul societății. Aceste schimbări nu vor ocoli nici mass-media. Din cauza epidemiei mulți oameni sunt nevoiți să stea acasă, să lucreze și să rezolve (dacă pot) treburile de acasă, folosind resursele online. Din această perspectivă rolul surselor de informare din spațiul virtual se va întări și mai tare în defavoarea surselor clasice (ziar tipărit, radio, tv). Un alt aspect constituie faptul că informarea populației despre situația epidemiei este centralizată și totodată limitată (nu primim informații detaliate, ci numai generalizate). Această situație favorizează apariția unor teorii conspiraționiste, dar totodată și slăbirea încrederii oamenilor în stat și în sursele de informare clasică (radio, tv, ziare). Excepțiile de la situația de urgență (sezonierii plecați în Germania, posibilitatea de sărbătorire a paștelui în biserici, etc.) sunt numai cireașa de pe tort. În astfel de condiții cred că mulți oamenii caută pe internet alte surse de informare și astfel sunt expuse și mai mult unor teorii conspiraționiste și unor fake news”, spune sociologul Szőcs A. Levente, director al Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională (CJRAE) Covasna, lector universitar asociat la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Sfântu Gheorghe. 

Cum poate să se implice fiecare și de ce  

Vestea bună este că încă mai putem face câte ceva. Observatorul de Covasna a rămas singurul cotidian tipărit în limba română. Există încă o zonă importantă de populație care nu știe cum sau nu are acces la informația online. Pentru sănătatea acestei comunități, existența ziarului este vitală. O puteți susține printr-un gest simplu, achiziția unui abonament sau a unui spațiu publicitar pe care să-l puteți folosi oricând în cursul următorului an. 

Unele persoane au cumpărat deja abonamente pe care le-au donat și pentru asta le mulțumim. Am fost, totuși, curioși să știm cum motivează aceștia demersul lor și am primit câteva răspunsuri. 

„Ştiţi, am scris deja pe peretele virtual al paginii mele de facebook, eu cred că în astfel de perioade, cînd viaţa noastră şi priorităţie ei se schimbă peste noapte, trecem în fiecare zi prin testul suprem, care nu este testul pentru COVID19. Este vorba de un test vital, care este la îndemîna oricui, testul solidarităţii. Este la îndemîna oricui să se uite în jur şi să întindă o mână de ajutor, spre cine crede fiecare că are nevoie urgentă de gestul său de solidaritate. Desigur, de când lumea, nu doar în vremuri de pandemie, strigătele de ajutor sunt multe, copleşitoare,  şi ne putem astupa ochii şi urechile, consolîndu-ne la gândul că oricum, cu sau fără micul nostru gest de ajutor, nu se schimbă nimic, ce se întâmplă azi se va întâmpla şi mâine şi peste 100 sau o mie de ani. Şi totuşi, gestul nostru de solidaritate, oricât de mic, contează. Zilele astea, o prietenă, Emese Turoczki, mi-a supus atenţiei un proverb maghiar, care în româneşte ar suna cam aşa: când oferi urgent un ajutor, ajuţi de două ori. Avem şi noi, românii, diverse variante ale acestui proverb, în Dobrogea mea natală, de pildă, oamenii zic să nu stai pe gânduri, când cineva care face bine are nevoie şi de mâna ta de ajutor. Or, în aceste zile, mai mult ca niciodată, informaţia şi dezbaterea corecte despre ce se întîmplă în comunitatea noastră, în România şi în lume sunt la fel de importante ca echipamentele de protecţie împotriva covid19. Nu exagerez, informaţia şi dezbaterea corectă asupra a ceea ce se întîmplă cu noi sunt vitale, pentru că ne feresc de manipulare şi de contaminare. Din aceste motive am simţit nevoia să fiu solidară cu echipa de la Observatorul de Covasna, să o ajut cum pot. Cum ar veni, urmez proverbul maghiar şi pe cel dobrogean: am simţit că aveţi nevoie urgentă de gestul meu de solidaritate şi l-am oferit fără să stau pe gânduri, pentru că meritaţi, pentru că micul meu gest de ajutor devine nu doar de două ori mai mare, ci poate de zece ori, prin binele pe care Observatorul de Covasna îl face în fiecare zi, când ajunge la cititori cu informaţii, articole şi dezbateri  corecte, necesare, încurajatoare”, spune Nina Țînțar. 

„În primul rând, cred că e important de susținut mass-media (sub orice formă, dar în cazul ăsta ziar) care oferă informații reale, verificate și care nu incită la ură și panică. Acesta a fost și unul din motivele pentru care am ales să vă susțin. E important ca oamenii să aibă surse sigure de unde să își ia informațiile care țin de noutățile din vecinătatea lor. Pe lângă asta, mereu am apreciat faptul că susțineți și activitățile despre care se discută mai puțin, dar care sunt foarte importante pentru bunăstarea emoțională a omului: ONG-uri, activități extrașcolare, oamenii care lucrează la schimbare. Pe lângă asta, tata-mare vă citea mereu. Ultima amintire cu el e stând în patul lui citind ziarul. Apoi a plecat. Per ansamblu, știu că munca pe care o faceți implică mult efort, timp, finanțe, cu atât mai mult cât distribuiți știri sigure. Acesta a fost doar un mic efort pe care l-am putut face pentru a vă susține și eu la rândul meu”, ne-a spus Bianca Buliga Crăciun. 

Pe un perete din redacția noastră stau scrise cuvintele lui Arghezi: „Ziarul nu este numai o ştire, articol de fond, reportaj, numai politică şi informaţie... Ziarul e o stare sufletească. Credem în aceste cuvinte. Credem și că după o grea încercare, ca cea prin care trecem, vom renaște, vom ieși mai puternici și mai ales – mai apropiați de comunitatea noastră.. 

Daniel Santa

Iulia Drăghici-Taraș 

Daniela Luca