Soarta copiilor de la Casa Familială nr. 1 din Sfântu Gheorghe este, deocamdată, incertă

Un proiect de hotărâre, aparent banal, a stârnit controverse când a fost suspus dezbaterii în cea mai recentă ședință a Consiliului Local din Sfântu Gheorghe. Proiectul de hotărâre care vizează înființarea unei case de tip familial în localitatea Coșeni, în care ar urma să locuiască mai mulți copii de la Casa Familială nr. 1 din Sfântu Gheorghe, a fost amânat după ce reprezentantul localității a supus atenției celor prezenți niște argumente care a lăsat audiența aproape fără cuvinte.

Proiectul de hotărâre care vizează înființarea unei locuințe pentru copiii de la Casa de Tip Familial nr. 1 din Sfântu Gheorghe, printr-o finanțare în valoare de 250.000 de euro a Fundației Sera, a fost dezbătut aprig în cadrul ședinței ordinare a Consiliului Local, de joi, 30 august.  

În expunerea de motive, viceprimarul din Sfântu Gheorghe, Tóth-Birtan Csaba a precizat că solicitarea a fost formulată de către Consiliul Județean (CJ) Covasna și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Covasna, care văd necesară construirea acestei case, în condițiile în care copiii locuiesc în prezent într-un apartament la etajul 4 al unui bloc din Sfântu Gheorghe, adică un spațiu limitat, care, pe deasupra, nu deține nici teren de joacă.

Autoritățile din Sfântu Gheorghe au identificat un teren în localitatea Coșeni, cu o suprafață de 3.100 de metri care corespundea acestui scop.

Primele semne de întrebare cu privire la acest subiect au fost puse încă din ședința Comisiei Economice, care a avut loc cu o zi înainte de ședința Consiliului Local. Aici, reprezentantul localității Coșeni, Miklós András, a semnalat faptul că o parte dintre locuitori au nelămuriri în legătură cu acest proiect.

„Pentru această comunitate mică nu ar fi un impact bun”

În discursul său din cadrul ședinței din 30 august, Miklós András a prezentat părerea majorității locuitorilor din Coșeni, prin care respinge vehement ideea construirii acestei case.

„Deci fără să ocolesc, locuitorii au avut o opinie negativă. Ca un cetățean european, dar și ca simplu cetățean consider că este nevoie de astfel de case pentru că e vorba de copii, despre tineri. Și noi suntem părinți. Casa de tip familial este un loc în care sunt tineri, nu este un penitenciar, deci sunt tineri care au acces liber și se pot întâlni cu tinerii de la noi din localitate. Și așa copiii noștri vin la școală la oraș și pe lângă lucrurile pe care le învață la școală, se întorc acasă cu o serie de aspecte negative pe care le întâlnesc. Eu consider că, colegii mei consilieri de la oraș nu simt acest lucru, dar eu care simt pulsul localității, al satului respectiv, sunt mereu împreună cu locuitorii acestei localități, atât cu copiii cât și cu părinții lor și înțeleg foarte bine aceste griji pe care le au părinții. M-am interesat între timp și am aflat că acei tineri nu au un comportament foarte bun. Și vecinii se plâng foarte mult, abia așteaptă să se mute instituția din blocul lor. În localitatea Coșeni sunt 25-30 de tineri, dacă între aceștia mai aducem 10-12 tineri, n-aș vrea să spun o caracterizare a lor, spun simplu tineri, pentru această comunitate mică nu ar fi un impact bun. Supun atenției să vă gândiți înainte de a vota. Și pot să vă spun că și eu sunt de acord cu opinia formulată de către locuitorii satului Coșeni. Las la latitudinea dumneavoastră modul în care votați”.

Consilierii locali și reprezentanții DGASPC, surprinși de argumentele aduse împotriva proiectului

Unii dintre consilieri, dar și reprezentantul conducerii DGASPC care a participat la ședința CL, Szász Katalin Melinda, s-au declarat surprinși de o astfel de reacție din partea localnicilor din Coșeni.

„Sunt foarte surprinsă de această atitudine și de această caracterizare pe care o faceți copiilor din sistem. Sunt 12 case de acest gen care funcționează în localități mai mici și peste tot au fost primiți cu brațele deschise. Acesta este primul caz în care întâlnim o astfel de reacție adversă. Aș vrea să vă spun și puteți să verificați în statistici, dacă facem o comparație între numărul copiilor cu probleme din acest sistem, și numărul copiilor cu probleme care trăiesc în familii obișnuite, obținem cam același raport. Noi de fapt am dori ca în aceste case să fie copiii mai mici, care să meargă la școală, la grădiniță. Așa cum ați și spus, nu este un penitenciar sau o instituție de corecție și țelul nostru pentru care vrem să construim acea casă la țară este ca acei copii să se integreze în viața comunității și persoanele care sunt în localitate și ar dori să participe la educarea lor să aibă această posibilitate”, a spus Szász Katalin Melinda.

De aceeași părere a fost și consilierul Kondor Ágota, de profesie cadru didactic.

„Este prima oară când avem o astfel de reacție față de acești copii care au un handicap din punct de vedere social și de altfel, societatea ar trebui să se ocupe de îmbunătățirea vieții unor copii care au o viață mai grea, este obligația noastră să îmbunătățim viața lor. Pe baza muncii voluntare pe care o fac, cunosc foarte bine viața din astfel de case din sistem și ceea ce pot să vă spun e că acei colaboratori fac o muncă foarte bună. (...) Copiii care vin la școală de la diferite cămine, nu sunt diferiți, poate au nevoie de mai multă atenție, de puțină iubire și de acceptare. Sunt surprinsă că sunt tratați ca niște mici infractori”, a punctat aceasta.  

„Problema are implicații educaționale mult mai profunde”

Pe de altă parte, consilierul local Rodica Pârvan a declarat, în luarea sa de cuvânt, că având în vedere argumentele ambelor tabere, adevărul ar putea fi undeva la mijloc.

„Nu mi se întâmplă de foarte multe ori să nu știu cum să dau votul. Partea de educator de 40 de ani din mine spune că trebuie să facem totul pentru a educa copiii, cealaltă parte îmi spune că trebuie să respectăm și dorința locuitorilor localității Coșeni.(...) O lipsă a dumneavoastră este aceea că nu s-a popularizat, poate că acei copii fac și lucruri bune. (...) Nu cunoaștem cine sunt acei copii. Ar mai fi niște întrebări, care sunt criteriile de selectare a lor. Nu știm care este limita de vârstă, cum se asigură supravegherea lor. Nu cunoaștem care este situația. Dacă noi care suntem aici și eu fiind membru al comisiei sociale, nu cunoaștem, atunci cum să știe oamenii din Coșeni? Ei se tem de influența negativă. E normal. Eu le dau dreptate locuitorilor de acolo că se tem de influențele nefaste, dar în același timp ca educatori suntem datori să facem ceva pentru acești copii, să-i integrăm. Numai cum îi integrăm când la 18 ani îi scoatem afară și-i punem în fața instituției? (...) Sunt foarte multe lucruri care trebuie puse la punct. Problema are implicații educaționale mult mai profunde”, a spus Rodica Pârvan.

În final, la propunerea viceprimarului Sztakics Éva-Judit s-a votat amânarea proiectului de hotărâre.

„Oamenii nu arată interes pentru astfel de cauze”

Referitor la nelămuririle pe care le-au avut consilierii, dar și localnicii, și directoarea DGASPC Covasna, Vass Mária a făcut o serie de precizări prin intermediul unui interviu acordat ziarului Observatorul de Covasna.

„Ne-a surprins foarte mult reacția localnicilor din Coșeni. De obicei, în momentul în care primeam de la Consiliul Local acea adresă prin care ne propuneau un teren și dacă era corespunzător, nu se mai punea problema că nu se va aproba acest lucru. Săptămâna viitoare mă voi întâlni cu domnul primar și vom vedea cum procedăm mai departe - sau va identifica un alt teren sau vom face o informare către comunitate. (...) Nici nu m-am gândit că ar fi nevoie de o informare pentru că în momentul în care ni s-a oferit acest teren, mă gândeam că oamenii cunosc aceste detalii. Toate informațiile sunt publice. Avem pagină de web cu toate informațiile, în fiecare an rapoartele de activitate sunt prezentate în ședință de Consiliu. În fiecare casă lucrează 6 persoane: 1 șef de casă, 4 educatori cu studii medii și un educator cu studii superioare. Deci aceste persoane sunt cele care supraveghează, îngrijesc, educă copiii. Copilul primește atenție, e într-o comunitate mică care se aseamănă cu o familie mai mare. Oamenii nu arată interes pentru astfel de cauze. Nu vreau să generalizez, dar adesea, un copil care este în sistemul de protecție, și la școală și peste tot e văzut altfel. Problemele sunt altfel tratate. Bineînțeles eu sunt dispusă să discut și cu localnicii, să dau interviuri, să prezint sistemul”, a explicat Vass Mária.

„Ar trebui ținută o ședință să chemăm lumea, să înțeleagă despre ce e vorba”

Pentru a ne forma o imagine clară asupra situației, ne-am deplasat la fața locului, în localitatea Coșeni, unde l-am întâlnit pe reprezentantul localității în Consiliul Local, Miklós András. Acesta ne-a vorbit din nou despre temerile și semnele de întrebare pe care le au localnicii. Reprezentantul localității susține că majoritatea părinților din sat sunt împotrivă. Neliniștea lor este susținută de opinia conform căreia unii profesori ar fi nemulțumiți în ceea ce privește educația lor, iar vecinii din blocul unde se află copiii în prezent ar fi semnalat de mai multe cazuri în care aceștia au avut un comportament nepotrivit.

„Pot să zic că 90 la sută dintre localnici nu vor instituția asta aici. Dacă o să meargă copiii aceștia la grădinița noastră, părinții o să-și ia copiii lor și o să-i ducă la Sfântu Gheorghe. Chiar dacă e incomod să spun, dar asta e realitatea, e ceea ce mi se spune. Ar trebui ținută o ședință, să chemăm lumea, ca să înțeleagă despre ce e vorba, să facem o echipă de 4-5 părinți, să meargă acolo să vadă instituția. Eu nu am auzit păreri bune despre acea instituție. Nu va fi bine nici pentru tinerii aceștia dacă nu sunt primiți de comunitatea respectivă”, a subliniat Miklós András.

„Sunt prietenoși și din câte am înțeles învață bine”

În virtutea obiectivității, am mers și la blocul în care activează Casa Familială nr. 1 din Sfântu Gheorghe. Aici, relatările vecinilor vin în contradictoriu cu părerea formulată de către locuitorii din Coșeni.

„Nu am avut niciodată incidente cu ei, sunt aici de 14 ani și nu am auzit vreodată ca vecinii să se plângă. Nu au fost probleme cu ei nici la școală. De obicei, ceilalți copii de la școală se joacă împreună cu ei. Sunt ca frații, se înțeleg foarte bine unii cu alții”, ne-a spus Anca.

De aceeași părere este și vecinul acesteia, Luca: „Au fost multe generații de copii aici, noi ne-am obișnuit cu ei, nu cred că ar putea influența negativ pe cineva. Majoritatea copiilor sunt mici. Sunt prietenoși și din câte am înțeles învață bine”.

Casa de tip familial - o familie numeroasă

De la începutul anilor 2000, în România s-a început desființarea orfelinatelor, care au fost înlocuite treptat cu servicii alternative, dintre care și centrele de plasament de tip familial.

În prezent, în județul Covasna funcționează 12 astfel de centre de plasament de tip familial, conform datelor DGASPC.

Directorul Vass Mária ne-a explicat că în casele de tip familial sunt un număr redus de copii, pentru ca aceștia să beneficieze, fiecare în parte, de atenția cuvenită. Aceasta a subliniat, de asemenea, că nu mai există orfelinate, iar că aceste case au un mod de organizare şi funcţionare în conformitate cu viaţa reală de familie, în care activităţile desfășurate țin cont de nevoile, drepturile şi responsabilităţile copiilor și tinerilor găzduiţi. Mulți dintre ei rămân acolo chiar și după împlinirea vârstei de 18 ani.

 „Nimeni nu îi dă afară. Copilul la împlinirea vârstei de 18 ani depune o cerere în care scrie că doreșe să rămână în sistem încă doi ani pentru integrare socială sau pentru continuarea studiilor, în cazul în care continuă studiile, poate să rămână până la 26 de ani”, a punctat Vass Mária.

Problema copiilor care se află în dificultate fără voia lor este nu doar actuală, ci și, se pare, cât se poate de prezentă. Totuși, poate că o colaborare eficientă între instituții, o informare corectă a societății, dar și un interes real din partea cetățenilor ar putea fi de folos în dezlegarea ițelor acestei situații care, în mod neașteptat, s-a dovedit a fi foarte complicată.

Daniela Luca