STIREA ZILEI 16 aprilie 2019

„Încearcă și tu, oricare ar fi profesia ta, să fii un bun profesionist”

de Luca Daniela | 473 vizualizări

Interviu cu Vlad Vidican, tânărul avocat din Sfântu Gheorghe care este și managerul proiectului Saint George City of Debate

Pentru că se apropie perioada în care absolvenții de liceu își vor alege facultatea pe care o vor urma, am stat de vorbă cu un tânăr de succes din Sfântu Gheorghe care, prin prisma experienței sale, este în măsură să împartă câteva dintre cele mai utile sfaturi. Vlad Vidican este un tânăr avocat din Sfântu Gheorghe. În 2010 el a absolvit Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. După liceu, a urmat cursurile Facultăţii de Drept de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În perioada 2014-2015, Vlad a fost în Statele Unite ale Americii, la „Paul M. Hebert Law Center”, Louisiana State University, Baton Rouge, unde a aprofundat studiile în drept. Întors din Occident, Vlad Vidican și-a construit o cariera la Sfântu Gheorghe, orașul în care s-a născut și s-a format ca om. Despre cum să îți alegi profesia care ți se potrivește, despre voluntariat, soft skills, dar și despre eșec, în următorul interviu.

– Crezi că educația și pregătirea pe care ai primit-o în Sfântu Gheorghe a fost un start bun pentru tine?

– Da, eu chiar am avut noroc de profesori, învățători și educatori foarte buni. Așa s-au conturat lucrurile. Consider că a fost un noroc și o șansă pentru mine. Chiar de la grădiniță am avut parte de educatoare foarte bune care au adus în '94 modelul acesta de învățământ step by step. Clasele primare la fel le-am făcut în regim step by step. După ce am terminat clasele primare, școala generală am făcut-o cu niște profesori foarte buni, la fel și în liceu. Am avut cumva parte de profesori și învățători care s-au implicat și ne-au îndrumat, iar acest lucru chiar a contat. Le mulțumesc dascălilor mei de fiecare dată când merg pe stradă sau când îi mai văd pe Facebook, le mai scriu câteva rânduri.

– Prin ce clasă ai început să te gândești la cariera ta? Presupun că destul de devreme știai deja ce ai vrea să faci din punct de vedere profesional.

– La mine în familie este o chestiune cu dreptul. Sunt a cincea generație de avocat. Bunicul, tata și eu, toți am fost avocați, străbunicul, încă nu era foarte bine conturată profesia asta de avocat, dar era oricum funcționar în drept și la fel cu o generație înainte. Deci de cinci generații familia Vidican pe linie masculină are treabă cu dreptul. Tata, deși e avocat, nu a insistat să urmez dreptul, dar au contribuit și alți factori. Bineînțeles și familia și această tradiție de familie a avut o contribuție, nu o pot nega, dar au fost și alți factori determinanți care m-au îndreptat spre drept, cum ar fi clubul de dezbateri.

– Aveai și alte idei pe lângă drept și dacă da, atunci cum ai reușit să faci alegerea în favoarea dreptului?  

– Mă gândeam la ceva în zona economică. Cam astea erau direcțiile în care aș fi vrut să fac ceva, dar cumva dreptul chiar s-a pliat foarte, foarte bine pe tot ce îmi doream și îmi doresc în continuare. Dreptul este o facultate foarte complexă. Dacă ai terminat dreptul, din punctul meu de vedere, poți să faci foarte, foarte multe. Cred că nicio facultate nu îți dă posibilitățile pe care ți le dă facultatea de drept. Lumea când aude drept, se gândește imediat – avocat, procuror, judecător, notar, ceva în zona asta. Dar dacă vrei să fii antreprenor, vei avea nevoie de drept să-ți deschizi o firmă, te vei confrunta în fiecare zi cu noțiuni de drept și cu legi. Dacă vrei să lucrezi în administrație publică, dreptul poate este cel mai bun lucru. Dacă vrei să fii primar, la fel, trebuie să știi drept. Dacă vrei să fii politician, de asemenea trebuie să știi drept și avem o groază de politicieni care au terminat dreptul sau au fost avocați. Deci în foarte multe domenii dreptul este o piatră de bază.

Eu sunt o persoană curioasă de fel, cred că cea mai curioasă persoană pe care o cunosc și curioasă în sensul în care vreau să văd cum funcționează lucrurile și eu de mic am avut o curiozitate cum poate omul să se organizeze și să creeze orașe, state și elementul acesta de societate, care este fundamentul unei societăți, cum funcționează ea. Și singura facultate care îmi răspundea cel mai bine la această întrebare era dreptul și regulile și legile pe care omul le-a inventat ca să se organizeze. Asta înseamnă până la urmă dreptul. Tot ceea ce facem este ghidat de legi.

– Cui crezi că i se potrivește acest domeniu și ce calități trebuie să aibă o persoană care se gândește la o carieră în drept?

– Pentru drept trebuie să ai o anumită gândire logică. Aici se învârte tot. Dacă ești o persoană logică, ți-a plăcut matematica, științele exacte, dar și partea umană cumva și înțelegi lucrurile ușor, cum se desfășoară o problemă de logică, atunci dreptul cred că se potrivește. Și asta nu o spun eu, o spune examenul de admitere de la facultatea din Cluj pe care am terminat-o, „Babeș Bolyai”. Acolo examenul de admitere este un test de logică.

– La toate facultățile de drept este un examen de admitere?

– Nu, din păcate. Dar ar trebui. Un examen de admitere totuși triază mult mai bine viitorii studenți decât o medie din liceu. Diferențele dintre mediile de liceu și nivelul liceelor din țară este foarte diferit. Chiar și de la o secție la alta, de la real la uman, notele și mediile sunt foarte diferite, nu pentru că elevii ar fi diferiți, ci pentru că sistemul de notare și profesorii notează după alți parametri.

– Cu mai multe ocazii ai spus că ai vrea să ai posibilitatea să te revanșezi față de orașul și societatea care te-a educat. Despre ce valori mai exact este vorba?

– Mereu trebuie să existe un echilibru în lume, în Univers, ca să fiu mai filozofic. Ideea este că numai așa se poate construi ceva. Omul fiind o ființă socială, el mereu trăiește într-o societate. Societatea respectivă în primii ani de viață investește în tine. Statul investește în tine, părinții investesc în tine, oamenii, educatorii, toată lumea investește în tine până la o anumită vârstă. Iar de la acea vârstă , când devii om matur, pe picioarele tale, atunci societatea se bazează pe tine ca să poată pregăti următoarele generații. Atunci cumva filozofia mea de viață se pliază exact pe ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă tu ai primit ceva într-un stadiu mai incipient al vieții tale, este bine să te gândești că trebuie să dai ceva înapoi pentru că și tu la rândul tău ai primit ceva. Și asta nu se rezumă doar la a fi implicat în acțiuni de voluntariat sau alte lucruri din astea civice, ci dacă tu ai avut o educatoare care a avut grijă de tine și s-a dăruit profesiei pe care și-a ales-o, încearcă și tu, oricare ar fi profesia ta, să fii un bun profesionist. Trebuie nu doar să faci ceea ce ai primit, ci să oferi și ceva în plus.

– Spuneai cu alte ocazii că ai o pasiune aparte pentru organizarea și managementul de evenimente. Nu te-ai gândit niciodată să renunți la cariera ta și să faci ceea ce îți aduce atâta satisfacție? E posibil să găsești acel echilibru și să faci și ceea ce îți aduce plăcere și ceea ce este necesar?

– Referitor la organizarea de evenimente, inclusiv profesia asta pentru care am optat, avocatura, o privesc și ca pe o organizare cumva. Nefiind angajat, având propriul meu cabinet de avocatură, eu îmi organizez treaba și pe termen lung privesc profesia asta ca pe o afacere. Atunci practic îți organizezi afacerea, poți să o dezvolți, poți să o duci în anumite direcții cu aceste capacități organizatorice. Bineînțeles, m-am gândit că la un moment dat în viață să mă reprofilez pe partea asta de organizat evenimente, în special în domeniul educației pentru că educația este cea mai importantă resursă pe care o are o societate. Mă întorc din nou la societate și dacă România mai are vreo șansă, sau dacă planeta asta mai are vreo șansă, atunci asta este. Este educația. Vreau să investesc cât mai mult în asta, mai ales că îmi și place. Din feedback-ul pe care l-am primit până acum se pare că fac și ceva bine și atunci aș vrea ca dacă voi continua pe partea de organizat evenimente, ar fi în domeniul educației. Foarte mult aș vrea să fac educație și pentru adulți. Deci specializări pe ceea ce americanii numesc soft skills. Lucruri pe care nu ai avut ocazia să le înveți în școală, sau în facultate, dar care sunt foarte importante în viața de zi cu zi, cum ar fi vorbitul în public, cum ar fi un time management bun, puțin drept, să știi măcar că există un cod civil, un cod penal, care este diferența dintre ele, deci lucruri de genul acesta care te ajută să faci cât mai bine ceea ce faci tu, indiferent de profesia pe care o ai. Simt că este nevoie, este foarte, foarte mare nevoie, în România.

– Spuneai că din feedback-ul pe care îl primești ai realizat că faci bine ceea ce faci. În ce moment al vieții apare acea confirmare că ești pe drumul cel bun?

– S-a întâmplat la concursul acesta de dezbateri, în primul an când am preluat rolul de manager. A venit o persoană pe care o cunoșteam din vedere doar și a zis „nu te supăra, Vlad, permite-mi să te iau în brațe și să-și mulțumesc pentru că ai organizat și pentru că alături de echipa ta ați făcut ceva incredibil și extraordinar”. În momentele acestea când vine omul și vezi ceva mai mult decât o părere, vezi sentimentele, vezi ceea ce poate să facă munca ta, ce sentimente poate să scoată din persoana respectivă, atunci apare confirmarea. Sentimentele nu sunt ceva rațional, nu sunt ceva gândit și foarte greu pot fi contrafăcute.

– Este normal să ai dubii atunci când urmezi o facultate sau să vrei să renunți?

– Dacă ai dubii cu privire la facultate și ele ți se și confirmă, este cel mai bine să renunți și eu încurajez acest lucru. Decât să pierzi o viață, mai bine îți asumi un an la începutul carierei. Acel an nu este pierdut, este un an în care tu te-ai descoperit mai bine, dar învață din greșeli și descoperă-le cât mai repede. Pentru că s-ar putea să te trezești și acele dubii să te urmărească la 35 de ani și la 35 de ani îți vine să te arunci pe geam pentru că nu-ți place ceea ce faci. Eu încurajez să fii sincer cu tine și aici nu mă refer la carieră, ci la absolut orice. Orice sentiment pe care îl ai, fie de prietenie, fie că ai un iubit, un loc de muncă, orașul în care trăiești, dacă nu-ți place și simți că atunci când stai tu un pic cu tine și îți asculți sufletul, îți dai seama dacă este doar o siguranță trecătoare, sau într-adevăr este un sentiment adevărat pe care tu îl simți. Dacă concluzia este că acel sentiment este analizat la rece, atunci urmează-l.

– Dar asta nu înseamnă că atunci când simți că îți este greu, trebuie să dai înapoi, nu-i așa?

– Nu, niciodată. Trebuie să te gândești bine dacă acel greu este în parametri normali de acea zonă de confort pe care tu o depășești ca să poți să progresezi, sau este de fapt ceva care te trage înapoi. Depinde din ce parte vine forța. Este o dorință de a progresa, sau este de fapt ceva care te trage pe tine în spate.

– Crezi că poți să reușești și fără o facultate?

– Bineînțeles. Foarte multă lume crede că numai dacă faci facultate poți să reușești, este total greșit. Eu am un prieten foarte, foarte bun, am jucat în echipa de handbal împreună, a fost și el la „Mihai Viteazul” și undeva în liceu a plecat în Germania alături de părinții lui. La terminarea școlii l-am întrebat dacă vrea să urmeze o facultate sau nu și mi-a spus că dacă ar fi rămas în România poate că da, dar acum că a văzut și un alt stil de a gândi, nu mai vrea. El se pricepe foarte bine la meșterit. S-a angajat la o firmă care se ocupă cu instalații sanitare, vrea să facă acest lucru și să fie cel mai bun în domeniul acesta. Asta se întâmpla acum nouă ani.(...) Acum îi merge din ce în ce mai bine, este foarte respectat în ceea ce face, plănuiește să-și deschidă propria lui firmă, are clienți. Pe el o facultate l-ar fi încetinit, nu i s-ar fi potrivit nimic. El a urmat o școală postliceală unde a învățat o meserie, în paralel a lucrat și devine din ce în ce mai bun. Sunt foarte mândru de el pentru că nu s-a lăsat influențat de societate, de părinți, de prieteni care s-au dus să facă facultate doar de dragul de a face.

– Care crezi tu că sunt cele mai de succes domenii în momentul de față, spre ce ar trebui să se îndrepte tinerii?

– Cred că nu există un domeniu mai bun sau mai prost. Ideea este să îți placă ce faci, dar cumva să te și uiți cam care este cererea pieței. Pentru că asta cu „fă ceea ce îți place și poți face orice” este valabilă doar în parte că dacă vrei să reușești în absolut orice domeniu care îți place ție, atunci trebuie să fii foarte bun, spre geniu. Deci cumva trebuie să te uiți și la piață, la care sunt locurile de muncă, ce se caută mai mult. Dacă este să alegi între ceva ce-ți place ție foarte mult, dar nu există o piață, sau există o piață suprasaturată, și un domeniu care îți place un pic mai puțin, dar nu există atât de multă concurență, atunci eu aș alege mai degrabă al doilea domeniu. Ce să nu faci niciodată este să te duci să faci ceva doar de dragul banilor, dau de dragul părinților, sau doar pentru că se cere și sunt locuri bine plătite pentru că pe termen lung, lucrurile acestea n-o să mai conteze atât de tare.

– Care ar fi argumentele cu care am putea convinge tinerii care au plecat la studii peste hotare, să se întoarcă înapoi la Sfântu Gheorghe?

– Este o chestiune personală care ține de fiecare om, dacă vrea sau nu să se întoarcă. Ideea este că din nefericire, contextul politic din momentul în care vorbim este foarte nefavorabil. Aș fi răspuns altfel acum cinci ani sau trei ani când simțeam că România este pe un trend ascendent, se îndreaptă într-o direcție bună, începea să existe speranță, dar acum dacă lucrurile nu se vor schimba, am să mă gândesc și eu foarte serios să plec din țară. Dorința mea de schimbare și ceea ce discutam adineauri, să fii un om bun, să fii cea mai bună versiune a ta, să dai înapoi comunității, se aplică până la un moment dat. Până în momentul în care greutățile nu sunt greutățile acelea bune care te fac să mergi înainte, ci se transformă în forța aia care te trage înapoi. Când simți că lucrurile sunt atât de rele încât ești tras înapoi, atunci trebuie să pleci. Este foarte trist, dar acesta este adevărul.

– În final, care crezi că este impactul voluntariatului în ceea ce ține de carieră, cât de mult te ajută să progresezi, să te dezvolți?

– Este exact partea de soft skills despre care am vorbit înainte. Voluntariatul te ajută să îți dezvolți niște capacități pe care nu le poți avea din școală. Cum să editezi un filmuleț, cum să filmezi, cum să faci o poză bună, cum să scrii un comunicat de presă, cum să faci un proiect cu care să aplici la diferite fonduri, europene, la primărie. Toate lucrurile acestea le înveți din voluntariat. Nu le înveți nici de la școală, nici de la prieteni. Ori le înveți din voluntariat, ori te apuci și le faci și le înveți pe propria piele. Dar în voluntariat, tocmai existând sistemul acesta de predare, elevii mai tineri, vin și învață de la cei mai în vârstă. Sistemul acesta se perpetuează de undeva din 2006-2007, vorbesc de asociația de tineret Ecou. Eu am fost acolo când a început toată mișcarea asta de voluntariat în oraș, dar cel mai puternic voluntariat l-am făcut în facultate. Am fost coordonatorul unui proiect foarte mare, cea mai mare Universitate de vară din țară și am fost și membru în Consiliul profesoral și reprezentant al studenților la facultate.

(Sursă foto: Facebook)

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.