Sportiva din Sfântu Gheorghe spune însă că acasă nu e tratată așa cum ar trebui

Federația Română de Triatlon a organizat la sfârșitul săptămânii trecute Gala Triatlonului Românesc, eveniment în cadrul căruia au fost premiați cei mai buni sportivi. La categoria feminin, titlul de „Triatlonista anului” i-a revenit sportivei Jakab-Benke Hajnalka din Sfântu Gheorghe. Ce înseamnă pentru ea a cest premiu, cum a fost sezonul care tocmai s-a încheiat și ce planuri are pentru la anul, ne-a povestit în cadrul unui interviu.

– Ce înseamnă pentru tine acest premiu de cea mai bună triatlonistă a anului?

– Mă bucură, este oarecum aprecierea muncii depuse în decursul acestui sezon. A fost prima gală a triatlonului și au fost premiați doar trei sportivi: Ciprian Bălănescu la masculin, Gáspárik Márton la juniori și eu la feminin.

– Cum a fost acest sezon pentru tine?

– A fost cel mai bun sezon din cariera mea. Am luat startul la foarte multe curse, am participat la zece concursuri de triatlon, plus altele de alergare sau ciclism. A fost o vară plină, abia dacă a fost weekend fără concurs pentru mine, și din toate concursurile la care am participat, două s-au încheiat fără ca eu să fiu pe podium. Trăgând linie, sunt mulțumită de ceea ce am realizat anul acesta.

– Care a fost cel mai important concurs pentru tine?

– Fără doar și poate, cel mai important a fost Iron Man-ul de la Oradea. Mi-am dorit foarte mult să fac această cursă și să o câștig, și am şi reușit să câștig aurul național. Aceasta a fost cursa cu cel mai mare impact pentru mine. Nu e de neglijat nici concursul de Half Iron Man din Germania. Acolo au fost foarte mulți concurenți, am văzut nivelul triatlonului de afară, a fost o experiență foarte bună, din care am învățat.

– Ai avut în acest sezon vreo cursă care nu ți-a ieșit așa cum ți-ai fi dorit, o cursă de care nu îți aduci aminte cu plăcere?

– Din fericire eu nu am avut probleme cu traseul în sensul că nu m-am rătăcit, cum au pățit alți sportivi. Poate că au fost unele probleme organizatorice, însă atunci când omul câștigă o cursă, nu își mai aduce aminte de neplăceri, se bucură de rezultat și uită de lucrurile care poate l-au supărat. Am trăit însă o experiență neplăcută la Târgu Secuiesc, unde am participat la un concurs de alergare. Organizatorii m-au pus să alerg cu bărbații spunând că sunt prea bună pentru a alerga cu femeile. Acest lucru m-a supărat.

– Știu că ai încheiat sezonul în Guadalupe. Cum ai ajuns acolo?

– Da, a fost un concurs de alergare la care am participat ca sportiv invitat. România a avut un sportiv invitat la această competiție, și am avut șansa ca eu să fiu acel sportiv. La concurs au participat sportivi din toate colțurile lumii, din Kenya, Mexic, Statele Unite ale Americii și Europa. Nu cred că miră pe cineva că prima care a trecut linia de sosire a fost o sportivă din Kenya, eu am terminat pe locul 6, ceea ce spun că este bine, mai ales că am avut doar câteva zile la dispoziție pentru a mă pregăti pentru acest concurs.

– Ce urmează? O perioadă de odihnă?

– Da, mă voi odihni până în decembrie, când voi începe pregătirea pentru următorul sezon. Anul viitor doresc să particip la un prestigios concurs de Half Iron Man în Ungaria, și altele în România. Sper să am rezultate bune și la anul, motiv pentru care trebuie să încep pregătirea încă de acum.

– Cum vezi evoluția triatlonului în România?

– Cred că suntem pe drumul cel bun. Anul trecut Federația Română de Triatlon a devenit entitate separată, înainte fiind parte a Federației Române de Atletism. Această separare s-a simțit în acest sezon în sensul în care au fost mai multe concursuri. Dacă acum doi ani aveam trei curse de triatlon, în sezonul care s-a încheiat am avut 10. Pe de altă parte, triatlonul are din ce în ce mai mulți adepți în țară și ne apropiem de alte țări, unde acest sport este foarte popular.

– Ce crezi despre sportivii din Sfântu Gheorghe? Sunteți din ce în ce mai buni...

– Așa este. Mă bucur că la Sfântu Gheorghe triatlonul este un sport iubit și practicat de multă lume. Ceea ce este și mai bine e că din ce în ce mai mulți copii se apucă de triatlon. Adevărul e că acum sunt și condiții, pentru că avem piscină. Când am început eu triatlonul, am învățat să înot la ștrand. Eram eu și Rácz Botond, care între timp a ajuns în Statele Unite. Nu a fost ușor, dar ne-am zbătut și am reușit. Acum însă copiii cred că ar trebui să profite de piscină și să meargă la înot, să alerge și să pedaleze pentru că triatlonul este un sport foarte frumos, și cei mici au condițiile necesare pentru a deveni campioni.

– Cu toate acestea știu că ai și nemulțumiri față de conducerea orașului…

– Da, așa este. Sfântu Gheorghe este unul dintre orașele în care a început triatlonul în România. Am avut și avem mulți campioni naționali, evoluții bune la competiții internaționale, ducem numele orașului peste tot, dar nu beneficiem de niciun ajutor. Mi se pare anormal ca noi să nu primim de exemplu acces gratuit la piscină. Nicăieri în lume nu vezi așa ceva. La Oradea m-a ajutat un om pe care nici măcar nu îl cunosc, a trimis două biciclete doar pentru că m-a văzut la un concurs. În alte părți oamenii te întreabă cu ce să te ajute, dar aici în orașul nostru ne lovim de tot felul de bariere. Nu cerem salariu de la Primărie, ci acces la piscină. Și nu vorbim de sute de persoane, suntem doar câțiva care au rezultate. Nu înțeleg percepția conducerii orașului.

– Crezi că această situație se va remedia? Ce puteți face?

– Eu sper ca totuși Primăria să înțeleagă situația și să ne ajute. Dacă nu, mai devreme sau mai târziu vom pleca în alt oraș, sau chiar în altă țară unde sportivii sunt respectați. Cei care au putut, au plecat deja, și cred că vor pleca și ceilalți, inclusiv eu, dacă văd în continuare această atitudine față de noi.