Puțini tineri au curajul să spună: „povestea mea merită spusă”. Denis Valeriu Bobeș, elev la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului, a făcut-o, simplu și direct. Are 16 ani, o cameră foto care îl însoțește peste tot și o energie care nu se oprește la sala de clasă: fotografie, teatru, radio, proiecte, emoții și oameni. Cei din jur l-au văzut cândva ca pe un „rebel”, dar el a demonstrat că energia potrivit canalizată poate deveni creație. Prin teatru, prin fotografie și prin vocea sa de la Radio ARME, Denis a învățat să transforme etichetele în inspirație. Astăzi, e dovada vie că a fi „Tânăr fără etichetă” înseamnă, de fapt, să ai curajul să fii tu însuți, curios, implicat și mereu în căutarea unui unghi nou din care să privești lumea.

- Ești „fotograful liceului”, actor în trupă de teatru și membru la Radio ARME. Dacă ar fi să te prezinți într-o singură propoziție, cum te-ai descrie?

Sunt un tânăr curios și creativ, care încearcă să vadă lumea din unghiuri diferite, prin lentila aparatului, prin emoția scenei și prin vibrația radioului.

- Te-ai nominalizat singur pentru campania noastră. Ce te-a făcut să iei această inițiativă și să spui „da, povestea mea merită să fie spusă”?

M-am nominalizat nu pentru a primi laude, ci pentru a arăta că fiecare poate face o diferență atunci când crede în ceea ce face. Prin fotografie, teatru și implicarea în Radio Arme încerc să dau voce ideilor și emoțiilor care pot schimba ceva în liceu și, poate, chiar în oraș. Vreau ca povestea mea să fie o încurajare pentru cei care simt că pot aduce un strop culoare în jurul lor.

- Îți amintești de momentul când ai făcut prima fotografie care ți-a plăcut cu adevărat? Ce avea ea special?

Da, îmi amintesc perfect. Prima fotografie care m-a făcut să simt cu adevărat ceva a fost la activitatea Eco Provocarea, coordonată de doamna profesoară Maria Bularca. În cadru se afla un mic puiet de brad, surprins de aproape, iar eu țineam pentru prima dată un aparat în mână. A fost momentul în care am descoperit cât de mult îmi place să captez emoția și detaliile lumii în jur. De atunci, m-am perfecționat singur, iar prima mea experiență serioasă ca fotograf a fost la un eveniment important în liceul nostru, la venirea doamnei Maria Grapini, unde am reușit să îi iau și un scurt interviu, o experiență care a însemnat enorm pentru mine și m-a motivat să continui să creez și să spun povești prin fotografie.

- Ai fost desemnat „fotograful liceului”. Cum sună asta în realitate? E mai mult un titlu de onoare sau o provocare zilnică? 

Titlul de „fotograful liceului” nu îl văd ca pe o povară, ci ca pe o oportunitate de a face ceea ce îmi place. Sigur, presupune să aleg și să editez fiecare cadru cu atenție, dar pentru mine este mai mult o bucurie decât o provocare zilnică. Țin să îi mulțumesc doamnei Buzea Otilia pentru încrederea acordată, prima dată simțind recunoașterea la Ziua Porților Deschise, când sala era plină de elevi și profesori, un moment care m-a motivat să continui să surprind povești prin fotografie.

- La Radio ARME, creezi conținut pentru colegi. Ce ți-ar plăcea să audă tinerii mai des în loc de veșnicele „trebuie să...” și „nu ai voie să...” ?

La Radio ARME am descoperit o comunitate foarte bună, în care colegii m-au primit de la început cu brațele deschise. Nu avem reguli stricte, ci doar reguli necesare pentru ca proiectul să funcționeze și să continue. Mi-ar plăcea ca tinerii să audă mai des mesaje care inspiră și motivează, în loc de „trebuie să…” sau „nu ai voie să…”. În locul lor, putem spune „poți să încerci…”, „explorează-ți pasiunile…” sau „ai dreptul să greșești”, pentru a aduce curaj și energie pozitivă în comunitate.

- Dacă ai face o fotografie care să descrie cel mai bine energia liceului tău, ce s-ar vedea în ea?

Dacă ar fi să fac o fotografie care să surprindă energia liceului nostru, Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului, în cadru s-ar vedea elevi și profesori colaborând în diverse activități, de la proiecte culturale și inițiative ecologice, până la momente pline de râs, prietenie și balurile organizate de noi. Această imagine ar reflecta spiritul nostru de echipă, dorința de a crea împreună și atmosfera pozitivă care ne definește liceul.

- Care este piesa de teatru în care ai jucat și ți-a plăcut cel mai mult? De ce? 

Piesa care m-a marcat cel mai mult a fost Frumoasa Adormită, la Royale Theatre Summer Festival Sinaia 2025, unde am primit o mențiune cu trupa de teatru. A fost prima dată când am jucat un rol serios într-o sală plină de spectatori, iar experiența m-a făcut să simt adevărata energie a scenei și cât de mult îmi place să transmit emoție prin teatru. De asemenea, prima mea experiență pe scenă a fost Thriller Night, în fața liceului, în rolul lui Claudiu, un moment care m-a introdus în lumea teatrului și m-a motivat să continui să explorez arta teatrală.

- Ți s-a întâmplat vreodată să simți că o imagine sau o piesă de teatru te-a schimbat puțin ca om?

Da, pot spune că teatrul și fotografia m-au schimbat mult ca om. În trecut, unii mă vedeau ca fiind o persoană „rebelă”, dar eu eram doar foarte deschis și sociabil cu toată lumea. Prin teatru am învățat să-mi canalizez energia și emoțiile într-un mod creativ, iar fotografia m-a ajutat să privesc lumea cu mai multă răbdare și înțelegere. Ambele m-au ajutat să trec peste acea etapă și să descopăr o versiune mai echilibrată și mai autentică a mea.

- Mulți tineri visează să plece din orașele mici. Tu, care le vezi zilnic prin obiectiv, cum percepi Întorsura Buzăului? Are și ea povești frumoase care merită spuse?

O, da! Întorsura Buzăului are foarte multe povești frumoase de spus. Prin obiectivul aparatului văd zilnic oamenii și locurile care dau farmec orașului nostru, de la peisaje naturale impresionante, până la momente simple, dar pline de emoție între oameni. Nu înțeleg de ce cineva ar vrea să plece dintr-un oraș atât de frumos, unde totul e la îndemâna ta și comunitatea este atât de primitoare. Cred că fiecare colț din Întorsura Buzăului merită să fie descoperit și împărtășit mai departe.

- Care e momentul când te-ai simțit cel mai mândru de tine în tot ce ai făcut până acum,  fie că a fost pe scenă, în fața camerei sau în spatele ei?

Un moment din viața mea care m-a făcut să mă simt mândru de faptele mele a fost vara trecută, când am fost martor la o situație gravă. Am văzut un om care a intrat în stop cardiac și, urmând indicațiile primite la telefon de la operatorul 112, i-am acordat primul ajutor până au sosit cei de la SMURD. A fost o experiență intensă, dar și una care m-a făcut să realizez cât de important este să fii atent la cei din jur și să acționezi atunci când cineva are nevoie de tine. M-am simțit mândru că nu am rămas indiferent și că am putut contribui la salvarea unei vieți.

***

Acest interviu face parte din campania „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Este un demers al echipei Observatorul de Covasna și CovasnaMedia.ro de a promova și a evidenția acei tineri care reprezintă modele de inspirație pentru comunitatea noastră.

Din aceeași serie citește și: 

• David Alexandru Duculeț: „Nu cred că un concert cu beat-uri realizate de AI este mai frumos decât unul unde există o trupă live”;

• Rita Bács: „Întotdeauna ieșim în evidență din mulțime, alegerea noastră e cum o facem”;

• În apă, dizabilitatea dispare: povestea lui Zelenák Dávid, un campion al curajului din Sfântu Gheorghe;

• Aliz Kertész: „O comunitate se dezvoltă cu adevărat atunci când fiecare își găsește un rol în care se simte util”;

• Florin Kelemen: „Adevărata bogăție nu stă în bani, ci în familie, în credință și în puterea de a ajuta”;

• „Câinele este afectat de starea ta” – Luca Măsar despre pasiunea pentru dresaj; 

• Alin Pantelimon: „Aș vrea să rămână ideea că am arătat că se poate, chiar și dintr-un loc mic”;

• Ștefania Cristea: „Puterea adevărată nu se arată atunci când e ușor, ci atunci când alegi să mergi mai departe chiar și când ți-e greu”