În timp ce mulți tineri aleg să plece departe pentru studii, Aliz Kertész, la 18 ani, a ales să rămână acasă, în județul Covasna. Nu din comoditate, ci din convingerea că adevărata schimbare începe acolo unde trăiești și unde contezi. Ea nu își măsoară reușitele doar în note mari sau în diplome, ci în comunități mai vii, în proiecte care aduc oamenii împreună și în puterea de a demonstra că voluntariatul nu e timp pierdut, ci investiție în viitor. În interviul acordat în cadrul campaniei OCV „Tineri fără etichete: 20 de portrete”, tânăra din orașul Covasna ne-a povestit despre curajul de a rămâne acasă, despre profesoara care i-a schimbat modul de a gândi și despre credința că o societate crește atunci când fiecare își găsește locul în care se simte util.

- Ce ți-ai dori ca oamenii din afara Covasnei să știe despre orașul tău natal?

Covasna nu este doar un oraș balnear, ci și un loc cu adevărat viu, iar sufletul lui îl reprezintă comunitățile și oamenii de aici. Ca voluntar în cadrul Organizația Tinerilor din Covasna (FIKOSZ), sunt mândră că am putut lucra împreună la numeroase programe și evenimente care au contribuit cu adevărat la îmbogățirea vieții tinerilor din oraș. Fie că a fost vorba despre strângerea gunoaielor, pregătirea pachetelor de Crăciun sau organizarea de diverse programe, în spatele tuturor acestor inițiative a stat întotdeauna o echipă hotărâtă, formată din oameni care chiar doresc să facă ceva pentru comunitate.

- Cum ți-ai descrie traseul de până acum: mai mult un drum planificat sau o serie de descoperiri spontane?

Îmi place să planific din timp, dar o parte cea mai importantă a drumului meu de până acum s-a conturat spontan. De multe ori, cele mai neașteptate situații mi-au adus cele mai frumoase experiențe, de exemplu atunci când la 15 ani m-am alăturat pentru prima dată ca voluntar la SIC Fest sau când am intrat în FIKOSZ. La fel a fost și DofE România, un program de educație non-formală. La început am vrut doar să încerc, dar am ajuns până la nivelul de argint, iar toamna aceasta voi finaliza nivelul de aur. Aceste experiențe m-au învățat să fiu deschisă la oportunități și mi-au arătat că uneori nu drumurile planificate, ci răsturnările neașteptate te duc mai departe.

- Care a fost momentul când ai simțit că munca ta la liceu chiar „a contat”?

Niciodată nu am muncit pentru a le face pe plac altora. Propria mea dezvoltare m-a motivat. Totuși, atunci când familia, prietenii sau chiar profesorii mei mi-au spus că îmi apreciază munca, atunci am simțit cu adevărat că ceea ce am făcut are valoare reală.

- Dacă ar fi să alegi o lecție de viață pe care ai învățat-o în liceu, care ar fi?

În anii de liceu, am încercat să duc la bun sfârșit toate sarcinile cu precizie și responsabilitate, fie că era vorba de îndatoririle școlare, de activitățile de voluntariat, de proiectele Erasmus, de munca din consiliul elevilor sau de participarea la programele de la Mathias Corvinus Collegium (MCC). Totuși, am învățat că ceea ce facem și pentru ce luptăm trebuie să fie, în primul rând, pentru noi înșine. Nu putem aștepta ca ceilalți să ne aprecieze mereu așa cum ne-am dori, și nici nu e sigur că munca depusă se va răsplăti imediat.

- Ce profesor ți-a schimbat modul de a privi lumea și cum?

Mulți dintre profesorii mei m-au sprijinit și încurajat, dar profesoara de fizică a avut un impact deosebit asupra mea. Nu doar că ne-a predat materia, ci adesea ne-a împărtășit și adevăruri de viață care ne-au ajutat să vedem lumea mai realist. Mi-a atras atenția asupra faptului că, în viața reală, nu întotdeauna cea mai muncitoare sau cea mai corectă persoană reușește să avanseze. La început mi s-a părut descurajator, dar m-a învățat că trebuie să fiu mereu pregătită și perseverentă pe propriul meu drum.

- Mulți spun că voluntariatul e despre a da. Tu ce ai primit din experiențele de voluntariat?

Voluntariatul mi-a oferit enorm de multe: m-a învățat să apreciez mai mult oamenii și comunitatea, mi-a dezvoltat abilitățile de comunicare și m-a ajutat să-mi asum responsabilități cu mai mult curaj. Am învățat multe despre munca în echipă, despre cum să mă adaptez la ceilalți. În plus, am legat numeroase prietenii și simt că aceste legături și experiențe îmi dau o bază solidă pe care mă pot sprijini și mai târziu.

- Care a fost cel mai neașteptat lucru pe care l-ai învățat ajutându-i pe alții?

În ultimii ani am învățat că nu trebuie niciodată să renunțăm la obiectivele noastre, chiar și în cele mai dificile situații. Am văzut exemple care mi-au arătat că perseverența și hotărârea duc adesea mult mai departe decât ne-am imagina. Am înțeles că fiecare experiență, fiecare lucru învățat rămâne cu noi și ne formează, iar aceste lucruri nu ni le poate lua nimeni.

- Dacă ar trebui să convingi un coleg sceptic să facă voluntariat, ce i-ai spune?

I-al spune că voluntariatul are puterea de a schimba complet viața și perspectiva unui om. Îți oferă experiențe de neuitat. În plus, nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci când ajuți pe cineva și primești recunoștință. Nicio altă activitate nu poate înlocui această trăire.

- Mulți tineri aleg să plece din orașul lor pentru facultate. Tu ai decis să rămâi acasă și să studiezi la UBB Sfântu Gheorghe. Cum ai luat această decizie și ce înseamnă pentru tine ideea de acasă?

Pentru mine a fost clar că voi rămâne acasă. Familia și prietenii fac parte din viața mea, la fel și activitățile de voluntariat. Pentru că la Sfântu Gheorghe pot să studiez exact specializarea care mă interesează, economia, în special economia întreprinderii, nu a fost nicio îndoială că voi rămâne. „Acasă” pentru mine înseamnă oamenii, comunitatea și oportunitățile, tot ceea ce mă leagă de acest loc.

- Ce ți-ai dori să schimbi sau să aduci nou în comunitatea tinerilor din Sfântu Gheorghe pe perioada studenției tale?

Vreau să continui activitățile de voluntariat și să implic cât mai mulți tineri în această lume. Cred cu tărie că voluntariatul aduce valoare, nu doar comunității, ci și nouă, tinerilor. În plus, mi-aș dori ca în anii de facultate să lansăm noi inițiative, programe care să-i apropie mai mult pe tineri unii de alții și să le ofere șansa a încerca domenii noi. Sunt convinsă că o comunitate se dezvoltă cu adevărat atunci când fiecare își găsește un rol în care se simte util.

- Ce speri să descoperi despre tine în următorii ani?

Sper ca în anii de facultate să mă dezvolt nu doar profesional, ci și uman, să mă cunosc mai bine și să îmi găsesc drumul pe care abia acum l-am început. Totodată, aș vrea ca această perioadă să îmi ofere posibilitatea să pot ajuta cât mai mulți oameni și comunități, oriunde și oricând am posibilitatea.

- Dacă ai putea rescrie o „etichetă” pe care societatea o pune tinerilor, care ar fi?

Se spune adesea că tinerii „nu fac nimic”. Experiența mea arată exact contrariul. Am cunoscut mulți tineri care muncesc activ pentru schimbare, își urmăresc obiectivele și reușesc să se unească pentru a construi ceva valoros. Ei au un potențial imens, care merită susținut și încurajat să se dezvolte.

***

Acest interviu face parte din campania „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Este un demers al echipei Observatorul de Covasna și CovasnaMedia.ro de a promova și a evidenția acei tineri care reprezintă modele de inspirație pentru comunitatea noastră.

Din aceeași serie citește și: David Alexandru Duculeț: „Nu cred că un concert cu beat-uri realizate de AI este mai frumos decât unul unde există o trupă live”