Rita Bács are 16 ani și este elevă în clasa a XI-a la Liceul „Berde Áron” din Sfântu Gheorghe. Ea a reușit să își facă un nume în lumea Ju Jitsu-ului românesc și internațional. Sportivă de doi ani la clubul Show Time, secția Jiu Jitsu, Rita a devenit campioană balcanică după doar un an de practică, iar anul acesta și-a adăugat în palmares titlul de campioană națională la categoria U18 – 48 kg, medalia de campioană europeană la Combat Games și titlul de vicecampioană la Campionatul European No-Gi. În paralel cu performanțele sportive, se pregătește intens cu lotul național pentru Campionatul Balcanic și Campionatul Mondial. 

Am discutat cu ea în cadrul campaniei „Tineri fără etichete: 20 de portrete” despre parcursul său sportiv, provocările și sacrificiile din drumul către performanță, dar și despre modul în care reușește să îmbine școala, antrenamentele și viața personală.

- Cum ai descoperit Jiu Jitsu și ce te-a atras la acest sport?

Despre acest sport mi-a vorbit o voluntară, acum doi ani, într-o tabără organizată de mama mea pentru copii nevoiași.

- Ți-ai imaginat vreodată, la început, că vei ajunge campioană europeană în doar câțiva ani?

Da, am pus tot efortul, am sacrificat multe. Sunt o perfecționistă și am încredere în mine.

- Ce înseamnă pentru tine să faci parte din lotul național la doar 16 ani?

Să fiu componentă a lotului național este ceva de nedescris, o adevărată onoare și o mare responsabilitate.

- Cum arată o zi obișnuită de antrenament pentru tine?

Dimineața mă trezesc la ora 6:00 și merg la școală. După aceea ajung acasă și învăț, apoi merg la antrenament între orele 18:00 și 20:00. După antrenament mă întorc acasă și învăț din nou. Am trei antrenamente pe săptămână, iar pe lângă acestea merg la înot, alerg și fac sală de forță.

- Care a fost cea mai grea competiție de până acum și ce ai învățat din ea?

Cea mai grea competiție a fost Cupa Mondială din Croația. Acolo am învățat multe tehnici și am primit o lecție de viață: să nu mai concurez la o categorie mai mare. 

- Cum reușești să îți menții echilibrul între școală, antrenamente și viața personală?

Încerc să obțin un echilibru, dar nu reușesc mereu. Uneori balanța înclină mai mult către școală, alteori către sport.

- Cum te simți înainte să intri pe tatami la o competiție importantă?

Sunt stresată și îmi doresc foarte mult să câștig. Cred că toată lumea vrea asta. Vreau să fiu cea mai bună. Sunt câteodată isterică, iar dacă pierd devin și mai stresată. Totuși, din cauza supărării, reușesc apoi să câștig.

- Ce competiții importante urmează pentru tine?

Următoarea competiție importantă este Campionatul Mondial, care se desfășoară între 8 și 15 noiembrie la Bangkok.

- Ai un moment preferat din cariera ta de până acum, care ți-a rămas în suflet?

Da, îmi amintesc primul meu concurs, când am câștigat locul trei, după doar o lună de antrenamente. Atunci am simțit cu adevărat că vreau să practic acest sport și că trebuie să devin cea mai bună.

- Cum te susțin familia, colegii și prietenii în tot acest drum?

Toată lumea este alături de mine: familia, prietenii și chiar persoane pe care nici nu le cunosc. Vreau să le mulțumesc tuturor, mai ales mamei mele, pentru că fără ea nu aș fi aici. Ea este cea mai bună mamă din lume. De asemenea, vreau să-i mulțumesc antrenorului meu, care a avut încredere în mine, și iubitului meu, care a acceptat că viața mea personală poate fi mai restrânsă din cauza sportului, dar care m-a susținut, m-a pregătit și m-a consolat în continuare.

- Știu că te implici și în acțiuni caritabile. Ce te motivează să faci asta, în paralel cu sportul?

Consider că este important să ofer ceva înapoi comunității. Am primit mult ajutor pe drumul meu și aș vrea ca și alții să simtă că nu sunt singuri.

- Crezi că sportul și voluntariatul se completează? Cum?

Ambele te învață perseverența, disciplina și colaborarea. Voluntariatul te ajută să rămâi aproape de oameni, iar sportul te învață să lupți.

- Care este visul tău cel mai mare în sport? Dar în viața personală?

Cel mai mare vis din punct de vedere sportiv este să câștig Campionatul Mondial. În viața personală, îmi doresc să termin școala, să absolv Facultatea de Drept și, privind înapoi, să știu că fiecare moment, fie el greu sau ușor, fiecare lacrimă, a meritat. Vreau să am o carieră de succes.

- Ce ai vrea să le transmiți tinerilor de vârsta ta care poate se gândesc să înceapă un sport de performanță?

Le-aș transmite tinerilor de vârsta mea să nu le fie frică să înceapă ceva neobișnuit. Mai întâi să învețe să piardă ca să poată să câștige. Să nu asculte criticile negative, ci doar pe cele care te ridică și te ajută să fii optimistă. Să nu renunțe niciodată, chiar dacă nu reușesc prima, a treia sau a zecea oară. Dacă depui efort și te concentrezi, rezultatele vor veni. Să nu aibă un script, să fie spontani, unici și să aibă întotdeauna încredere în ei, chiar dacă alții nu au, și să știe că pot. 

- Cum vezi tu rolul unui sportiv tânăr în comunitatea din care face parte?

Cred că trebuie să dăm exemplu: că munca grea, cinstea și perseverența duc la rezultate. Aceasta poate inspira și pe alții să își urmeze propriul drum. Întotdeauna ieșim în evidență din mulțime, alegerea noastră e cum o facem. Trebuie să dovedim și să ne ridicăm la înălțime – e greu, dar merită.

***

Am mai discutat în trecut despre Rita și parcursul ei sportiv. La doar 16 ani, ea a reușit să se remarce în Ju-Jitsu și să se califice la Campionatul Mondial din Thailanda, programat între 7 și 15 noiembrie. Practică acest sport de aproape doi ani la clubul Show Time din Sfântu Gheorghe, sub îndrumarea antrenorului Cristian Schiopu, iar  participarea la competițiile internaționale încă depinde de sprijinul financiar. În ciuda tuturor provocărilor, Rita continuă să se antreneze cu pasiune, iar familia, prietenii și comunitatea o susțin necondiționat. 

Acest interviu a fost realizat în urma propunerilor cititorilor pentru campania „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Rita Bács s-a aflat printre cei mai nominalizați tineri și a stabilit un record de propuneri.

Din aceeași serie citește și: 

• În apă, dizabilitatea dispare: povestea lui Zelenák Dávid, un campion al curajului din Sfântu Gheorghe; 

• David Alexandru Duculeț: „Nu cred că un concert cu beat-uri realizate de AI este mai frumos decât unul unde există o trupă live”;

• Aliz Kertész: „O comunitate se dezvoltă cu adevărat atunci când fiecare își găsește un rol în care se simte util”.