La doar 20 de ani, Zelenák Dávid ne arată ce înseamnă să transformi o provocare într-o pasiune. Sportiv paralimpic cu sindrom Down, Dávid face înot de performanță, are medalii câștigate și vise clare spre podium. În bazin, dizabilitatea pare să dispară, iar fiecare antrenament și fiecare zâmbet îi arată voința și bucuria de a depăși limitele. În spatele succeselor sale stau ore nesfârșite de muncă, dar și sprijinul necondiționat al familiei și al antrenorului Csiki Jenő Sándor. Anul acesta a terminat Liceul de Arte „Plugor Sándor” din Sfântu Gheorghe, dar pentru Dávid, călătoria abia începe.

- Îți amintești de prima dată când ai intrat într-un bazin? Cum ai simțit apa atunci?

La 5 ani am intrat pentru prima dată într-un bazin și am avut emoții mari, chiar frică de apă mare și rece.

- Cum arată o zi obișnuită din viața ta – una în care ai antrenamente?

Mă trezesc la 6:45 și la 7:30 sunt deja la bazin. Am antrenamente de patru ori pe săptămână, iar tata mă duce acolo. Până la ora 9:00 am antrenament, apoi tata sau antrenorul mă duc acasă. Mănânc și mă relaxez acum, pentru că sunt liber. Anul trecut, la ora 11:00 mergeam la școală până la 17:50.

- Care este partea ta preferată dintr-un antrenament și care este, pentru tine, cea mai grea?

Îmi place totul, fac totul cu plăcere, dar pot spune că stilul meu preferat de înot este fluture.

- Ce te ajută să mergi mai departe atunci când ești obosit sau când nu ai chef să te antrenezi?

Nu prea se întâmplă. Știu că trebuie să mă antrenez mult ca să am rezultate bune. Aștept cu nerăbdare să merg la bazin, mai ales că acum nu am alte preocupări. Am deja cunoștințe bune acolo, chiar și prieteni cu care mă întâlnesc aproape în fiecare zi.

- Din toate medaliile și premiile pe care le-ai câștigat, care are cea mai mare valoare pentru tine și de ce?

Am aproape 100 de medalii, toate înseamnă mult pentru mine, dar cel mai valoros este locul II obținut în 2022, la Albufeira, Portugalia, la a 10-a ediție a World Down Syndrome Swimming & Artistic Championships, la 25 m craul, categoria juniori. Prima dată când am urcat pe podium am simțit emoție și recunoștință.

- Cum te pregătești acum, cu gândul la Campionatul European din Portugalia?

Mă pregătesc cu multe antrenamente și cu speranțe.

- Cine este persoana care îți oferă cea mai mare susținere în tot ceea ce faci?

În primul rând, familia mea. Mama mă însoțește întotdeauna la competiții, iar eu singur nu aș putea fără sprijinul ei. La fel de important este și antrenorul meu, Csiki Jenő Sándor, care pentru mine este ca un părinte, dascăl și prieten. Am învățat multe de la el și mă sprijină nu doar în sport, ci și emoțional.

- Cum percepi sprijinul pe care îl primești din partea statului sau a comunității? Ce crezi că ar trebui să se schimbe pentru sportivii ca tine?

Sunt mulțumit și recunoscător. Sprijinul nu vine direct de la stat, ci de la Special Olympics sau de la Comitetul Paralimpic. Întotdeauna primim echipamente de competiție, iar transportul, cazarea și masa sunt asigurate 100% pentru sportivi. De exemplu, când au loc competiții în țară, acestea durează trei zile. Anul acesta s-au ținut la Bistrița, unde atât eu, cât și mama mea am avut gratuitate la cazare și masă.

Pe lângă competiții, sportivii beneficiază și de evaluări medicale complexe: stomatologie, nutriție, ORL, mobilitate, inimă, optometrie. Dacă este necesar, se fac gratuit ochelari care sunt apoi trimiși acasă sau se pot alege chiar pe loc ochelari de soare. De fiecare dată primim și mici cadouri utile.

- Ce îți place să faci atunci când nu ești în bazin? Ai hobby-uri sau activități care îți aduc bucurie?

  Îmi place muzica și să petrec timp cu animalele noastre de companie, o pisică și un câine. De asemenea, îmi place să mă uit la seriale și să ascult muzică ușoară, veselă, care mă binedispune.

- Ai acum ocazia să fii o sursă de inspirație pentru alți tineri. Care ar fi cuvintele tale pentru ei?

„Să câștig, dar dacă nu pot câștiga, să fiu curajos în încercare”. Acesta este motto-ul Special Olympics, dar a devenit și motto-ul meu. Merită să faci sport: este cea mai bună terapie, aduce relaxare și sănătate.

***

Dávid ne dă o adevărată lecție despre curaj. Antrenorul său, Csiki Jenő Sándor, spune că „în apă dizabilitatea dispare”, iar fiecare copil sau tânăr merită șansa să descopere ce poate realiza, fără etichete sau limite. Povestea lui Dávid ne amintește că sprijinul familiei, pasiunea și încrederea în propriile forțe pot transforma orice provocare în oportunitate. Așa că, după ai cititi despre el, te întrebăm: tu ce scuză ai?

Acest interviu face parte din campania „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Este un demers al echipei Observatorul de Covasna și CovasnaMedia.ro de a promova și a evidenția acei tineri care reprezintă modele de inspirație pentru comunitatea noastră.

Din aceeași serie citește și: 

• David Alexandru Duculeț: „Nu cred că un concert cu beat-uri realizate de AI este mai frumos decât unul unde există o trupă live”;

• Aliz Kertész: „O comunitate se dezvoltă cu adevărat atunci când fiecare își găsește un rol în care se simte util”.