INTERVIU 7 iunie 2022

Covăsneanca Adelina Zărnescu, premiată în Italia pentru scrierea unei nuvele: „Scrisul reprezintă pentru mine o formă de terapie”

de David Leonard Bularca | 1037 vizualizări

Adelina Zărnescu, de loc din Întorsura Buzăului, a primit locul II pentru scrierea nuvelei  „O altă poveste despre migrație pe care lumea nu va avea prea mult chef să o citească” (tradus din italiană), în cadrul concursului „Lingua Madre”, din Italia. După această reușită, Adelina spune că a primit foarte multă căldură din partea comunității din peninsulă și chiar din partea presei locale, care a relatat despre premiul obținut de aceasta. 

Cât timp i-a luat Adelinei Zărnescu să scrie nuvela apreciată de juriul din Italia, cu ce se ocupă în prezent, cum crede că ar fi arătat viața ei dacă ar fi rămas în România, dar și alte detalii despre tânăra care a copilărit în județul Covasna, puteți afla din interviul următor. 

– Cum te-ai gândit să scrii nuvela „Un altro racconto di migrazione che la gente non avrà troppa voglia di leggere”?

Pot spune că nu a fost ceva premeditat. Scrisul reprezintă pentru mine o formă de terapie, mă ajută să fac ordine printre gânduri și emoții. Am scris nuvela într-o seară în care aveam nevoie să „mă descarc pe foaie”. Apoi, deoarece mi-a plăcut ce a ieșit și povestea este una de migrație, am decis să o mai dezvolt un pic și să o trimit concursului național din Italia „Lingua Madre”, care este adresat tocmai femeilor de origine străină care locuiesc în Italia și scriu în italiană.

– Înțeleg că este vorba despre povestea ta ca cetățean străin stabilit în Italia. Acum, după această experiență a publicării nuvelei, cum simți că ești văzută în comunitate? Pentru că am văzut că au apărut articole și în presa italiană despre tine.

Într-adevăr, am primit foarte multă căldură din partea comunității, atât din partea cunoștințelor și a prietenilor, cât și din partea presei locale și a instituțiilor, cum ar fi primăria orașului La Spezia. Deși pot spune că m-am integrat bine în comunitate de-a lungul anilor, aceste aprecieri m-au făcut să simt că aparțin la un nivel și mai profund.

– Cât timp ți-a luat scrierea nuvelei?

Am scris schița nuvelei într-o seară, iar apoi am mai dezvoltat-o de-a lungul a două săptămâni, înainte de a o trimite la concurs. Este de precizat că nuvela conține doar două pagini. 

– Crezi că, în viitor, s-ar putea ca nuvela să fie tradusă și în limba română?

Ar fi un proiect foarte interesant! În Italia se va publica o antologie care va conține cele mai bune nuvele scrise în cadrul concursului Lingua Madre din acest an, printre care se află și nuvele scrise de alți cetățeni români stabiliți în Italia. Ar fi interesant să se traducă această antologie în limba română, deoarece în România foarte multe persoane au legături cu „străinătatea” și se pot regăsi în poveștile celor care au migrat. Fiind traducătoare, mi-ar plăcea foarte mult să mă ocup de un astfel de proiect.

– Există posibilitatea să scrii și în limba română?

Chiar mi-ar plăcea acest lucru, dar româna mea a ruginit un pic în ultimii ani. Deocamdată mă exprim mai bine și sunt obișnuită să scriu în italiană, dar nu exclud posibilitatea de a scrie și în română în viitorul apropiat.

– Pregătești și alte materiale? Dacă da, ne poți da puțin „din casă”?

Am o colecție întreagă de poezii prăfuite pe calculator, pe care le-am ținut doar pentru mine până acum. Cine știe, poate vor ieși la lumină într-o bună zi. Deocamdată nu am nimic concret plănuit, dar acum știu cu siguranță că merită să dedic mai mult timp acestei pasiuni.

– Cu ce te ocupi în viața de zi cu zi?

În momentul de față lucrez în domeniul traducerilor: fac traduceri și revizii, control de calitate, gestiune de proiecte de traducere, și așa mai departe. În același timp, sunt înscrisă la Masteratul European de Traductologie și Terminologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care urmează să-l termin, sper cât de curând.

– Cum ai decis să te înscrii la concursul „Lingua Madre”?

Am descoperit concursul Lingua Madre datorită unui atelier de scris organizat de o asociație de la Roma, la care am participat în primăvara anului 2020. Mi s-a părut un proiect frumos și m-am gândit imediat că mi-ar fi plăcut să particip, deoarece simțeam că aveam multe de povestit despre ce înseamnă să migrezi și să trăiești în lumi diferite. Cu toate acestea, nu m-am constrâns să particip imediat, ci am așteptat să scriu ceva în mod natural și doar apoi am participat.

– Ce premii ai reușit să câștigi până acum cu această nuvelă? 

Am participat doar la concursul Lingua Madre, în cadrul căruia am câștigat locul al II-lea. În viitor e posibil să mai particip și la alte concursuri, poate chiar cu povești asemănătoare.

– Cum ai primit vestea atunci când ai câștigat?

Știu că este un clișeu să spun că nu mă așteptam, dar chiar nu mă așteptam! M-am bucurat atât de mult, încât nu am reușit să fac sau să mă gândesc la nimic altceva pentru câteva zile bune. Eram într-o stare de euforie constantă. Mereu am scris, așa mai pe ascuns, dar aceasta a fost prima oară când am primit o recunoaștere pentru ceea ce scriu, iar acest lucru înseamnă enorm de mult pentru mine.

– Știm că ești din județul Covasna, dar detaliază-ne puțin unde ai copilărit și până la ce vârstă ai stat în România.

Sunt din Întorsura Buzăului, județul Covasna, unde am copilărit până la vârsta de 15 ani. Odată ce am terminat școala generală, am decis să-mi continui studiile în Italia.

– Ce amintiri ai din copilărie?

Pot spune că am avut o copilărie grea, dar am și foarte multe amintiri plăcute. Încă mă bucur pentru faptul că am crescut într-o libertate pe care, din păcate, noile generații de copii nu o mai cunosc. Cele mai plăcute amintiri sunt legate de casa bunicii, la țară, unde îmi petreceam verile, jucându-mă cu orice găseam și profitând la maxim de natură.

– Ce te-a făcut să pleci din țară? Crezi că la un moment dat te vei întoarce în România?

O parte din familie plecase în Italia când eram mai mică, iar eu, înainte să mă mut de tot la rândul meu, petrecusem câteva veri acolo. Cu Italia a fost dragoste la prima vedere. Datorită acestor factori, la un moment dat mi-a venit natural să decid să mă mut și eu acolo. În octombrie 2021 m-am întors în România, la Cluj, pentru a urma masteratul la care sunt înscrisă. Mă aflu încă aici, dar mai petrec și unele perioade în Italia. Tocmai pentru că româna mea a ruginit cu anii, mi-am dorit să mă întorc aici, măcar pentru o perioadă, pentru a recupera cât mai mult și a mă reapropia de țară și de cultura românească.

– Ce parcurs crezi că ar fi avut viața ta dacă rămâneai în țară?

Este un pic greu de imaginat. Cu siguranță aș fi optat pentru un parcurs de studii, probabil tot în domeniul literelor, pentru că mereu mi-au plăcut limbile străine și limba română. Unul dintre avantajele de a studia în Italia a fost faptul că am beneficiat de multe burse, care mi-au permis să învăț și să efectuez stagii în diferite țări din Europa. Cred că în România posibilitățile mele ar fi fost mai reduse din acest punct de vedere, și nu cred că aș fi călătorit atât de mult dacă nu aș fi făcut primul pas, acela de a mă muta din țară.

– Ce mesaj ai avea pentru cititorii Observatorul de Covasna – CovasnaMedia.ro?

I-aș îndemna să citească pe cât e posibil de mult, despre cât mai multe lucruri diferite. 

– În final, crezi că ar mai fi ceva de adăugat?

Țin să vă mulțumesc pentru acest interviu, pentru interesul dovedit față de nuvelă și de concurs și pentru spațiul dedicat acestor tipuri de povești.

Sursa foto: arhiva personală

Distribuie articolul:  
|

INTERVIU

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.