Interviu cu șefa Inspectoratului Școlar Județean Covasna, Keresztely Irma Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) Covasna este condus, de aproape 15 ani, de o doamnă marcantă a vieții sociale covăsnene, Keresztely Irma, cunoscută ca fiind unul dintre conducătorii de instituții care, de-a lungul vremii, a făcut cu succes față schimbărilor politice care de cele mai multe ori au adus modificări succesive în conducerile acestor instituții. Keresztely Irma spune că secretul consecvenței sale în carieră a fost

Interviu cu șefa Inspectoratului Școlar Județean Covasna, Keresztely Irma

Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) Covasna este condus, de aproape 15 ani, de o doamnă marcantă a vieții sociale covăsnene, Keresztely Irma, cunoscută ca fiind unul dintre conducătorii de instituții care, de-a lungul vremii, a făcut cu succes față schimbărilor politice care de cele mai multe ori au adus modificări succesive în conducerile acestor instituții. Keresztely Irma spune că secretul consecvenței sale în carieră a fost tocmai profesionalismul și faptul că s-a dedicat acestuia în primul rând, urmărind mereu să perfecționeze sistemul de învățământ județean prin seriozitate și multă muncă.

Trecând peste rigiditatea unui interviu axat strict pe problemele legate de activitatea sa de la IȘJ, Keresztely Irma ne-a vorbit cu deschidere și onestitate despre trecut, parcurs profesional și prezent, păstrându-și totodată o distincție cum rar se mai întâlnește.

- Doamna Keresztely, vorbiți-ne despre începuturile carierei la IȘJ - cum ați ajuns aici și cum ați evoluat, ajungând să conduceți practic învățământul covăsnean?

- Totul a început în 1993, când am fost numită inspector de specialitate pe Fizică, eu fiind profesor de fizică, iar din acel moment și până în 1997 m-am ocupat de tot ce revenea acestui post. În acești ani mi-am format o imagine de ansamblu asupra învățământului din județ, iar în 1997 am acceptat să fiu numită inspector școlar general. A fost o perioadă de numire cu delegație, iar apoi, în 1998, m-am prezentat la concurs, ministru fiind pe atunci domnul Andrei Marga. Consider că, practic, debutul meu în activitatea de inspector școlar general a venit cu anul 1998, iar apoi, de câte ori a fost cazul, m-am prezentat în continuare la concursurile în acest sens.

- Ce anume v-a ferit de furia politică, de situațiile în care șefii de instituții erau destituiți doar pentru că partidul din care făceau parte nu-i mai putea susține acolo?

- Cred că dincolo de apartenența mea la UDMR, cel mai important a fost faptul că profesional m-am angajat total și m-am axat pe învățământ. Aceasta a fost mereu prioritatea mea, am ținut să conduc, să coordonez activitățile Inspectoratului – mereu pentru progres și mereu vizând rezultate frumoase. Sigura politică pe care am făcut-o în Inspectorat a fost cea educațională, desigur derivând din programul Guvernului referitor la învățământul de masă. Cred că deschiderea, negocierile și transparența m-au ajutat să nu deviez de la ceea ce mi-am propus să fac. Cu sprijinul comunităților, al părinților, asociațiilor de pedagogi, al consilierilor locali, directorilor de școli și cu cel al echipei de la Inspectorat, am găsit mereu calea cea mai potrivită pentru stabilirea unor obiective clare, benefice pentru învățământul covăsnean.

- Sunteți percepută ca fiind o femeie destul de strictă și de dură, sau aceasta e doar o impresie?

- De regulă un manageriat îți impune strictețe și duritate, dar eu am convingerea că sunt un manager și un conducător bun. Am empatie și pot face față provocărilor, însă desigur că uneori se poate să fiu nevoită să iau unele decizii nepopulare, moment în care intervine necesitatea de a conduce ferm. Mă axez pe carieră în sensul de a face orice lucru bine, cu profesionalism. Sigur, feedback-ul funcționează și în învățământ, așa că mi-a fost dat să aud că aș conduce cu ”o mână de fier”, că aș fi o ”doamnă de fier”. La început am fost poate surprinsă și puțin indignată auzind așa ceva, dar apoi am înțeles că asta nu e o imagine neapărat negativă și mi s-a confirmat inclusiv în discuțiile cu alții. Poate că trebuie să fii așa ca să poți conduce un învățământ județean, cu toate schimbările care intervin periodic... De asta, acum cred că în mine sunt două persoane - una sensibilă și capabilă să ajute un individ în problemele sale, dar și una severă și riguroasă, care e consecventă în această atitudine tocmai în interesul învățământului - iar asta îmi dă un echilibru de care este cu adevărat nevoie.

- Cum s-a schimbat învățământul de la momentul în care ați intrat în sistemul IȘJ?

- În sensul acesta se pot spune multe, s-au făcut analize și studii, se pot face comparații... Cred că schimbările sunt enorme, însă dacă e să luăm aspectul infrastructurii, 14-15 ani, de când au început investițiile și schimbările reale, sunt totuși prea puțini pentru a recupera rămânerea în urmă pe care au dat-o cei 40 de ani de comunism. Ideea este că nu putem vorbi de școli din chirpici în Covasna, iar directorii sunt implicați din acest punct de vedere și de asta se fac pași mari. Pentru că s-a pus însă foarte mult accentul pe școlile din mediul rural, care erau la pământ înainte, odată cu investițiile au cam avut de pierdut cele din mediul urban, care au fost oarecum neglijate. Când merg pe teren, vreau să văd peste tot școli frumoase, luminoase, în care copiii să se simtă bine, căci pe lângă un cadru didactic bun este nevoie și de un ambient benefic. Educarea copiilor impune autoexigență și indiferent de unde vine un copil, trebuie să aibă accces la condiții de calitate în școală.

- Ce pretenții aveți de la cadrele didactice?

- Unitățile de învățământ au atins totuși progrese realmente evidente, însă pe de altă parte, în ceea ce privește mentalitățile, progrese foarte mari nu sunt. Există angajați din învățământ care au reușit să se schimbe, să se alinieze noilor provocări, însă numărul celor care nu au reușit e mai mare. Mă refer aici la cazurile acelor dascăli care nu consideră că e necesar să dobândească noi competențe, să se formeze continuu, pentru că au avut rezultate frumoase cu elevi de execepție și consideră că vor putea obține în continuare aceleași rezultate. Susțin performanța și elevii de elită, dar cred că profesorii sunt responsabili și de educare nu doar de pregătirea de specialitate a elevilor. E vorba de faptul că trăim într-un sistem capitalist, în democrație și avem nevoie de abordări noi, suntem responsabili de educare în sprijinul democrației, pentru a-i forma pe cei tineri în acea noțiune de ”om european”, fără de care nu se vor descurca și nu se vor realiza. Simpla pregătire teoretică nu e suficientă, iar fericirea se atinge prin automulțumire profesională și în viața privată, de asta e nevoie și de o educare generală, fără de care se poate ajunge la efecte negative precum dependența de droguri, de exemplu.

- Există o altfel de abordare în cazul profesorilor tineri, din acest punct de vedere? Sunt ei mai buni decât restul?

- Într-o oarecare măsură, da, dar problema este că și aceștia provin din universități care în continuare pregătesc specialiști pe domenii, fără a insista pe partea de formare a cadrului didactic. Pentru a fi un cadru didactic bun trebuie să ai în primul rând vocație în acest sens, să-ți placă copiii, să le predai și să-i educi cu dragoste; trebuie să lucrezi continu cu ei și să te și formezi fără oprire. Noua Lege a Educației ține cont de aceste sugestii ale noastre, drept pentru care tinerii absolvenți nu vor mai putea deveni titulari fără stagiatura cu un mentor. În prezent se lucrează la metodologie, anul viitor va începe selecția mentorilor după criterii clare, iar un tânăr profesor va deveni titular doar după un an sau doi de stagiatură, timp în care se poate lămuri dacă e sau nu făcut pentru această meserie.

- Ce ne mai puteți spune despre infuența noii Legi a Educației asupra învățământului covăsnean?

- Județul nostru primește în mare parte aceeași influență ca și celelalte, însă avem două particularități importante: la 223.000 de locuitori, noi avem școli și grădinițe în fiecare unitate administrativ teritorială, iar organizarea rețelei școlare va permite acest lucru, astfel încât fiecare comunitate să aibă școala sa. În plus, o altă particularitate este cea a învățământului în două limbi. Noua Lege descentralizează sistemul de învățământ preuniversitar, dă autonomie la nivelul fiecărei unități de învățământ cu personalitate juridică, asumându-se totodată strategiile de dezvoltare. Vom funcționa cu efective reduse de elevi și școli cu personalități juridice tocmai ca urmare a numărului mare de consilii locale din județ și a faptului că avem învățământ în două limbi, astfel că efortul financiar este unul suplimentar pentru județ și nu cred că finanțarea per capita va reuși să acopere integral nevoile, deci o cofinanțare de la Guvern va fi necesară și se va impune, deoarece dreptul la educație este garantat prin Constituție. Din păcate, nu se vor elimina clasele simultane - tot ca urmare a predării în două limbi, dar eu consider că este important ca școala să se păstreze în fiecare comunitate, deoarece aceasta dă stabilitate, alături de Biserică.

- Ce se va întâmpla cu posturile din învățământ?

- Posturile se aprobă pe an școlar, fiind deci valabile până pe 31 august, după care vom avea o nouă configurație. Sper că nu vom fi constrânși la centru în ceea ce privește posturile didactice, căci oricum vom avea reduceri. Din septembrie, norma de predare a cadrelor didactive cu vechime peste 25 de ani va fi la fel cu a restului cadrelor, adică de 18 ore pe săptămână, ceea ce va duce la reduceri de posturi, însă nu și de personal, sper. Oricum ar fi, consider că avem responsabilitate față de titularii de posturi, deoarece suplinitorii vin și pleacă.

- Cum caracterizați calitatea învățământului covăsnean - suntem competitivi oriunde ne-am duce?

- Eu cred că da, suntem, iar dovadă stă faptul că avem studenți în toate marile centre universitare ale țării - la Cluj, Iași, București, Sibiu, la facultăți unde se fac selecții riguroase. Avem absolvenți de licee cu predare în limba maghiară care au ajuns la facultăți din București, deci nu sunt probleme din acest punct de vedere și județul Covasna se încadrează în aceiași parametri cu alte județe. În același timp, există și facultăți locale - iar Extensia Universității Babeș-Bolyai s-a impus și și-a dovedit utilitatea, mai există și școli postliceale... Pe de altă parte, trebuie recunoscut faptul că există o scădere a interesului față de învățătură, iar motivele pot fi multiple. Ceea ce mă bucură însă este că în ultima perioadă începe să crească interesul pentru învățământul profesional, e un semn că oamenii au înțeles că nu putem fi cu toții teoreticieni, că avem nevoie de meserii dacă vrem să mergem înainte. Iar ceea ce aș mai aprecia este faptul că abandonul școlar a scăzut foarte mult, meritul fiind al programelor derulate de IȘJ Covasna alături de ONG-uri, programe prin care copiii și părinții au fost motivați în favoarea învățăturii.

- Privind la toate acestea, la câte ați realizat și la câte urmează - ați simțit vreodată dorința de a renunța, împovărată de responsabilități?

- Orice decizie pe care am luat-o în carieră s-a referit la a continua sau a merge în altă funcție, dar nu mi-am propus să mă întorc vreodată la catedră. Nu pentru că nu mi-aș iubi meseria de profesor, ba chiar și în prezent mai sunt copii ai prietenilor pe care-i ajut la fizică... ci pentru că în momentul în care ocupi o funcție, te implici. Iar pentru mine, cariera a fost mereu pe primul plan înainte de toate - și am avut parte inclusiv de sprijinul familiei. Dar am învățat mult în anii aceștia, am competențe de real folos și dacă m-aș întoarce la catedră nu le-aș mai putea folosi. Cred că nu doar pentru mine ar fi o pierdere, ci și pentru sistem, eu având convingerea că mai pot face multe în învățământul covăsnean. Sigur însă că orice om este înlocuibil și odată va veni momentul în care și eu va trebui să-mi iau rămas bun de la această funcție, nu este o problemă... dar în mod cert am convingerea că în calitate de cetățean voi putea asigura consiliere și coordonare pentru învățământ, indiferent unde-mi voi desfășura activitatea, chiar și după pensionare, căci nu sunt persoana care să stea acasă, să tricoteze și să se uite la telenovele.