Dumitru Manolăchescu

Preşedintele PSD şi co-preşedintele USL sunt doi într-unul singur, adică Victor Ponta. Dl. Ponta este de părere că „trioul Macovei-Preda-Voinescu este o combinaţie toxică”. De ce? Şi cât de toxică să fie ea, mai toxică decât, de pildă, combinaţia Severin-Antonescu-Vântu-Voiculescu?

E limpede că reformiştii din PDL şi-au asumat o misiune posibil sinucigaşă. Asta poate fi o problemă, dar în niciun caz pentru Uniunea Social Liberală. Altfel, dacă ar fi în stare să treacă peste politica de duzină pe care o face, Victor Ponta ar trebui să recunoască un lucru, anume că reformele propuse de „trioul toxic” din PDL sunt, sau ar trebui să fie susţinute şi de USL, dacă partidele respective ar dori cu adevărat modernizarea ţării şi reformarea clasei politice.

S-au lansat în dezbatere publică 35 de idei pentru modernizarea PDL, dar ele sunt valabile pentru toate partidele politice româneşti. Iată câteva: „susţinerea oamenilor competenţi pentru ocuparea unor funcţii publice *limitarea susţinerii politice la miniştri şi secretari de stat (se exclud din ecuaţia susţinerii directorii din instituţiile deconcentrate, prefecţii şi subprefecţii), transparenţa obţinerii fondurilor şi cheltuirea lor de către partide *măsuri pentru micşorarea taxelor şi impozitelor, dar şi pentru mărirea lefurilor profesorilor şi medicilor şi stabilitatea sistemului de pensii *reforma asigurărilor de sănătate *combaterea evaziunii fiscale *restructurarea regiilor şi agenţiilor de stat şi scoaterea lor din universul clientelar al partidelor.

Care din aceste idei l-o fi făcut pe Ponta să numească „toxic” întregul amestec? PSD şi preşedintele său ar trebui să fie de acord cu ele, nu să le atace sau să le ignore. Dar aici e vorba de lupta politică, de eterna şi păguboasa luptă politică dâmboviţeană. E vorba de faptul că orice „tresărire” de orgoliu politic al PDL, cu rezonanţe în electorat, ar deveni vizibil şi în sondajele de opinie, ceea ce ar distruge întregul eşafodaj anti Putere, construit cu migală şi eforturi financiare consistente de baronii, oligarhii şi mogulii apropiaţi Opoziţiei. Chiar şi-aşa, cu tot sprijinul unei Medii permanent ostile Puterii, o bună parte a electoratului românesc asociază PSD, PNL şi PC corupţiei unor parlamentari precum Adrian Severin, subordonării faţă de interesele politico-economice ale oligarhilor şi mogulilor de presă, şantajului exercitat de lideri de sindicate acuzaţi de afaceri ilegale şi corupţie, dar şi apropierii de Rusia în detrimentul SUA – după cum dezvăluie recentele „decriptări” ale unor cablograme Wikileaks. Percepţiile astea există, ele nu pot fi ignorate decât dacă aplici politica struţului, ceea ce USL se chinuie să facă în lipsă de soluţii concrete care să schimbe în bine viaţa românilor.

Adevărul este că există o replică la „combinaţia toxică” Macovei-Preda-Voinescu, e vorba de „cvartetul super-toxic” Ponta-Antonescu-Vântu-Voiculescu. Din păcate, acest cvartet nu are decât un singur proiect: dărâmarea cuplului Băsescu-Boc. Efort inutil, care le ocupă timp şi energie. Inutil, pentru că şi Boc, şi Băsescu vor fi oricum istorie peste un an de zile, dacă alegerile parlamentare vor fi câştigate detaşat – aşa cum arată acum sondajele – de  Uniunea Social Liberală. De fapt, oamenii aşteaptă şi altceva de la partidele care vor forma, probabil, un Guvern de coaliţie după 2012. Românii s-au săturat de promisiuni şi fantasme despre ce şi cum ar trebui făcut pentru ca în România să curgă râuri de lapte şi miere. Le lipseşte şi încrederea în respectivii actori politici, pentru că i-au mai văzut la guvernare în diferite perioade şi-au constatat aceleaşi metehne: bătuta pe loc, lipsa de apetit pentru reformă, clientelism politic etc. E greu să crezi că acum totul se va schimba printr-o minune de la „sfinţii” Ponta-Antonescu-Vântu-Voiculescu citire.

Spuneam că ideile reformiste ale trioului Macovei-Preda-Voinescu, oricât ar fi de toxică alcătuirea umană cu pricina, ar fi trebuit să fie îmbrăţişate de liderii Opoziţiei unite. Dar această reacţie este una de bun simţ comun, ea nu introduce elementul politic, care dăunează grav oricărei judecăţi logice. Şi spun acest lucru conştient că nici măcar majoritatea din PDL nu va vota, la Congresul din luna mai, acest set de 35 de idei reformatoare ale grupului politic minoritar sus-numit. Şi-atunci, ce să mai aştepţi de la Opziţie, când în chiar sânul Puterii nu există consens pentru ieşirea din criză şi reformarea statului?!

Prin urmare, PSD, PNL şi PC pot continua liniştiţi cu refrenul „Jos Băsescu”. Nu contează cine şi câţi îi mai cred, contează să umple cu ceva ecranele televizoarelor şi paginile ziarelor. Între timp, PDL îşi taie singur craca pe care abia se mai ţine.