Un medic oarecare dintr-un oraş oarecare dintr-o ţară deloc oarecare, pentru că e ţara mea, se trezeşte strigând că alţi medici, colegi de meserie, fac moarte de om prin spitale tratând bolnavii de Covid 19 cu mijloace ştiinţifice: oxigen, medicaţie subtilă, distanţare, mască etc. Puţini (poate mulţi, dar nu-mi dau seama acum de proporţii) sesizează că madama medic îşi face reclamă propriului cabinet, „singurul” în care bolnavii de Covid se fac peste noapte sănătoşi doar atinşi de Dumnezeirea cuibărită în mintea, palmele şi sufletul „sfintei”. Minune, miracol, ocroteşte-i Doamne pe români!

De-aici se naşte isteria perfectă: susţinere pe Facebook de la tot soiul de pricepuţi la orice, manifestări de simpatie în stradă, „Jos Guvernul!”, „Alegeri anticipate!” şi alte măscări politice şoşociste. Dar, mai ales, neîncredere în ştiinţă, în medicii din spitale, în medicamente, în vaccinuri, în tot ce mişcă-n ţara asta fără aprobare de la AUR, Neamul Românesc şi alte structuri naţionalist-arhaice cu interese profund politice. Sau artistice, că printre marii perdanţi pandemici se află „celebri” actori, regizori de film, teatru, operă şi operetă, muzicieni şi alte personaje cu talente.

Până aici sună ca o poveste pe care parcă am mai trăit-o, v-am mai spus-o, aţi mai citit-o şi auzit-o. Dar ipochimenii ăştia coronasceptici duşi cu pluta au rostit o vorbă care m-a dat pe spate. Zice un „grup” de pe Facebook care o apără pe medicinista ghicitoare în bobi de virus: „Să nu permitem batjocorirea acestui om, medic excepţional, de către nişte suboameni, fie ei medici, jurnalişti sau nişte nimeni”...

Acuma, ce să zic, nu mă apasă prea tare că ziariştii sunt trataţi de nişte anonimi pe Facebook drept „suboameni”, unii chiar sunt, unii chiar merită. Problema e cu medicii, cu specialiştii, cu Oamenii care îşi pierd zilele, nopţile, viaţa tratându-i pe bolnavii infectaţi cu Sars-Cov2, bolnavi care ajung în spitale în ultimul hal pentru că stau acasă până nu mai au aer, nu cred în Covid 19, nu cred în ştiinţă şi în medici, ei aparţin taberei de susţinători ai madamelor Şoşoacă, Groşan, Budeanu şi alţii ca ele.

 Dacă aş fi medic şi aş vedea specimenele astea lungite pe paturi de spital, le-aş trata cu sictir. Dar nu sunt medic, medicii nu aşa procedează, medicii adevăraţi îi tratează şi pe coronasceptici, şi pe „iniţiatorii” de pe Facebook care îi jignesc şi îi înjură şi îi numesc „suboameni”. Chiar dacă nu merită efortul, dar asta e doar părerea mea de „jurnalist subom” trecut prin infecţie, deci în cunoştinţă de cauză.

Cum ar veni, suntem o „ţară a suboamenilor”. Dacă nişte maimuţe fără mască, vorbitoare pe Facebook şi prin pieţele ţării, îşi permit să le spună medicilor adevăraţi „suboameni”, să-i acuze că omoară oamenii cu bună ştiinţă prin spitale, atunci e de datoria mea de „jurnalist subom” să-i numesc pe coronascepticii violenţi „suboameni”. Şi-uite-aşa ne împărţim în „suboameni buni” şi „suboameni răi”. Sau proşti, deştepţi, luminaţi, cretini. După gusturi, obiceiuri, educaţie, simpatii politice, porniri atavice, gene ofensive şi altele. O ţară cu de toate şi cu de toţi. O ţară care, din păcate, nu ştie să se protejeze de netoţii care îşi bat joc de noi defilând fără mască pe străzi, în dispreţul bunului simţ şi al unei minime empatii.

Ca „jurnalist subom” mi-aş dori ca ţara asta să demonstreze la toamnă, undeva prin septembrie, că s-a vaccinat suficient de mult ca să-i lase fără oxigen pe maimuţoii care cred că viaţa şi moartea sunt o conspiraţie a industriei Pharma, eventual a lui Cîţu şi Iohannis. Altfel, chiar am ajunge o „ţară a suboamenilor”, pentru că dacă medicii, jurnaliştii şi ceilalţi „nimeni” sunt suboameni, atunci la socoteala finală suboameni am fi cam toţi. Desigur, şi garantat, mai puţin cei 100.000 de troglodiţi coronasceptici care postează pe Facebook apărând un medic diletant şi penal, care nu cred în virusuri, în medici, în medicamente, în vaccinuri, în boli, în ştiinţă. Care nu cred decât în puterea infinită a Creatorului.

Slavă ţie, Teodosie, şoşocii au făcut pui!