Dacă ai trecut măcar de câteva ori pe la Robi Cafe, sunt șanse mari să-l fi văzut. Dacă nu acolo, poate într-un clip pe social media, într-o reclamă sau la vreun eveniment din Sfântu Gheorghe. Molnár Robert pare să fie peste tot și, aproape de fiecare dată, cu aceeași energie. La 26 de ani are propriul business, este student la Drept, lucrează în weekenduri ca barman, face voluntariat la Crucea Roșie și își găsește timp și pentru sport. Firma și-a deschis-o în 2022, când avea doar 22 de ani. Patru ani mai târziu, recunoaște că imaginea omului mereu zâmbitor spune doar o parte din poveste. Dincolo de tejghea, de camere și de brand, sunt zile în care obosește, momente în care simte că trage prea mult de el și o lecție pe care a învățat-o între timp, aceea că nu trebuie să fii disponibil pentru toată lumea, tot timpul. Printre toate acestea, Robi și-a făcut loc și pentru o conversație despre omul din spatele cafelei și despre cât costă, de fapt, să construiești ceva al tău atât de devreme.

Robi a fost elev al Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, iar acum este student la Drept. Dar dacă îl întrebi cine este atunci când nu trebuie să servească o cafea, să vorbească în fața unei camere sau să reprezinte vreun brand, nu începe cu niciuna dintre etichetele acestea.

„Robi este, înainte de toate, un om simplu. Dincolo de cafenea, sunt frate, prieten, fiu și un om care are și zile bune, și zile mai grele. Nu sunt mereu energic și zâmbitor, dar încerc să rămân recunoscător pentru ceea ce am construit”, spune el.

Poate tocmai partea aceasta se vede cel mai puțin din exterior. Pentru că imaginea lui publică este aproape opusul unei zile grele. Mereu vorbește ușor cu oamenii, nu pare intimidat de cameră și are genul acela de prezență care funcționează și pe ecran. Se vede și în cifre. Când apare într-un clip, acesta ajunge adesea la mai multe vizualizări decât celelalte postări ale aceleiași pagini. Nu întâmplător, în ultimii ani a ajuns să fie și imaginea mai multor branduri.

Spune însă că siguranța aceasta nu a existat dintotdeauna.

„Cred că am învățat cel mai mult direct, din interacțiunea cu oamenii. Când vorbești zilnic cu clienți diferiți, când trebuie să iei decizii și să îți asumi ceea ce faci, capeți încredere. Încă am emoții uneori, doar că am învățat să nu le mai las să mă oprească”, ne-a povestit Robi.

Firma deschisă la 22 de ani și partea pe care Instagramul n-o arată

În 2022, Robi și-a deschis firma. E vârsta la care pentru mulți primul job serios abia începe să capete contur. Pentru el a venit la pachet cu facturi, decizii, clienți și responsabilitatea unui business.

Patru ani mai târziu, știe că în spatele unui business sunt multe lucruri pe care clienții nu le văd.

„Instagramul arată rezultatul, nu și diminețile începute foarte devreme, oboseala, grijile, greșelile și lunile în care nu știi dacă ai luat decizia potrivită. Antreprenoriatul înseamnă multă muncă repetitivă și multe responsabilități pe care nu le vede nimeni. Este frumos, dar nu este ușor și nu se întâmplă peste noapte”, mai spune el.

Iar programul lui nu se termină atunci când se închide cafeneaua. Este student la Drept, face voluntariat la Crucea Roșie, sportul ocupă și el un loc important în viața lui, iar în weekend lucrează ca barman. Cu toate astea, spune că oamenii nu sunt doar cei pentru care își consumă energia. De multe ori, tot ei sunt cei care i-o dau înapoi.

„Uneori, energia vine chiar de la oameni. O conversație frumoasă, un client care revine sau cineva care îți spune că se simte bine la cafenea pot schimba complet o zi”, ne-a povestit Robert.

Dar sunt și zile în care simte că a tras prea mult de el.

„Sigur că există și momente în care simt că nu mai pot, iar atunci încerc să mă opresc puțin. Am învățat că nu trebuie să fii disponibil pentru toată lumea în fiecare secundă ca să faci lucrurile bine”, spune tânărul.

Lucrurile la care renunți când construiești un business

Un business început atât de devreme vine și cu lucruri la care trebuie să renunți. În cazul lui Robi au fost timp liber, vacanțe, liniște și ore pe care altfel le-ar fi petrecut cu familia sau prietenii.

Nu spune asta cu regret. Mai degrabă pare să fi acceptat schimbul.

„În schimb, am primit independență, experiență și șansa de a construi ceva în care cred. Cel mai important lucru pe care l-am primit este comunitatea din jurul cafenelei. Oamenii care revin, care ne susțin și care se simt parte din povestea noastră fac toate sacrificiile să merite”, continuă el. 

Probabil aici se află și una dintre explicațiile pentru energia pe care o asociază oamenii cu el. Robi spune că pozitivitatea lui are o parte naturală, dar și una pe care a construit-o în timp.

„Antreprenoriatul m-a învățat că nu poți controla tot ce se întâmplă, însă poți controla felul în care reacționezi. Aleg să nu las o zi dificilă să-mi definească întreaga poveste”, a adăugat Robi.

Robi Cafe nu este povestea unei singure persoane

În spatele numelui există doi frați.

În februarie, când a primit premiul Best of Sepsi, Robi a ținut să spună că, dacă el a câștigat, atunci a câștigat și fratele lui, Lajos, sau Lolo, cum îi spun cei apropiați. Nu a fost doar o formulă frumoasă spusă pe scenă.

„Fratele meu nu este doar partenerul meu de business, ci una dintre persoanele datorită cărora Robi Cafe există. Am pornit împreună, am trecut împreună prin momentele dificile și am împărțit fiecare reușită. Premiul acela nu putea fi al unuia singur, pentru că în spatele rezultatului se află munca amândurora”, mai spune tânărul.

Să lucrezi cu propriul frate are avantajul unei relații în care multe lucruri nu mai trebuie explicate. Dar tocmai apropierea poate face diferențele de opinie mai complicate.

Nici ei nu reușesc întotdeauna să lase businessul la ușa casei.

„Încercăm să ne amintim că relația noastră este mai importantă decât orice decizie de business. Până la urmă, rămânem frați înainte de a fi parteneri”, a adăugat el.

Ce înveți despre oameni când îi vezi în fiecare zi de după tejghea

Într-o cafenea vezi sute de oameni. Pe cei grăbiți, pe cei care comandă același lucru de fiecare dată, pe cei care vor să vorbească și pe cei care poate nu spun aproape nimic.

După câțiva ani, Robi spune că una dintre cele mai importante lecții de business nu a venit dintr-o carte și nici de la facultate.

„Am învățat că oamenii nu vin întotdeauna doar pentru produs. Uneori vin pentru o conversație, pentru familiaritate sau pentru sentimentul că cineva îi vede și îi ascultă”.

Poate de aceea, în cazul Robi Cafe, granița dintre omul Robi și brandul Robi a devenit tot mai greu de trasat. Și el și-a dat seama de asta treptat, când oamenii au început să-i spună că nu se întorc doar pentru cafea.

„Este o bucurie, dar și o responsabilitate. Înseamnă că brandul nu mai este doar un logo sau o cafea, ci și oamenii care îl reprezintă. Încerc să rămân autentic, pentru că Robi Cafe a crescut tocmai dintr-o poveste reală, construită de doi frați”, spune el.

Cât de mare poate deveni o idee începută la 22 de ani

La 26 de ani, Robert are deja planuri pentru ce ar putea deveni Robi Cafe. Dar când vorbește despre viitor, nu începe cu numărul de locații, ci cu ceea ce nu ar vrea să piardă pe drum.

„Îndrăznesc să visez la un brand cunoscut pentru calitate, atmosferă și oameni, nu doar pentru cafea. Mi-ar plăcea ca Robi Cafe să crească frumos, fără să-și piardă identitatea și apropierea față de comunitate. Nu vreau doar mai multe locații, ci locuri în care oamenii să se simtă acasă”, explică el.

Iar dacă pentru câteva minute am scoate din ecuație banii și riscul, planul ar deveni și mai mare. Robert ar construi un spațiu în care cafeaua ar fi doar începutul, iar oamenii ar veni acolo să lucreze, să învețe, să creeze, să participe la evenimente și, poate cel mai important, să se întâlnească.

Până atunci, viața lui continuă să încapă între multe lumi, între cursuri, cafenea, ture de barman, voluntariat, sport, filmări, întâlniri și planurile unui business pe care l-a început când avea 22 de ani. Privit din afară, pare că Robi are energie pentru toate. El spune lucrurile puțin diferit.

Sunt și zile grele. Sunt momente în care simte că trage prea mult de el. Sunt lucruri la care a renunțat și altele pe care încă încearcă să învețe să le echilibreze. Dar, dintre toate rolurile pe care le are la 26 de ani, există unul pe care încearcă să nu-l piardă printre celelalte.

„Îmi place să petrec timp cu oamenii apropiați, să mă retrag din când în când și să-mi aduc aminte că, înainte de brand, există omul”.

Sunt lucruri pe care le construim și lucruri care, fără să ne dăm seama, ne construiesc pe noi. Robert pare să fi învățat deja câte puțin din amândouă. Iar restul poveștii abia începe.