Ăştia duc în derizoriu şi Fericirea, senzaţia aia de mulţumire de sine şi de ceilalţi pe care o au oamenii foarte rar şi de-aia li se pare mereu o noutate, o surpriză, un eveniment. De ce zic eu azi despre Fericire? Pentru că e Ziua Internaţională a Fericirii.

Prostie purtând semnătura ONU, sau UNESCO, sau altă instituţie responsabilă cu găsirea de Zile de-astea sifilitice, cărora nu le dai de cap indiferent de unde le-apuci. Are Fericirea nevoie de o Zi anume? Mulţi se simt fericiţi când se trezesc dimineaţa şi constată că se pot mişca fără prea mari dureri. 

Dar să fim serioşi şi să vedem ce-au zis politicienii noştri fruntaşi în această memorabilă Zi. Aţi ghicit, toţi au promis că ne vor face fericiţi până la sfârşitul veacurilor. Cu o condiţie: să-i alegem. Pentru că Fericirea cu F mare nu poate avea alţi părinţi decât conducătorii legitimi ai naţiunii.

De-aia i-am auzit pe Ciucă, pe Ciolacu, pe Firea vorbind azi în numele fericirii. Cât de sincer şi de competent, rămâne să vedem după alegeri, că garanţii nu ne oferă nimeni, toţi fac doar promisiuni şi calcule.

Dar cel mai mult mi-a plăcut generalul liberal Ciucă. El ne-a asigurat că, dacă PSDNL va avea rezultate bune la „locale”, insistând mai ales pe victoria doctorului Cârstoiu la Primăria Capitalei, atunci liberalii se vor mai sacrifica o dată şi vor continua să ofere României o alianţă cu pesediştii şi pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamnă.

Adevărul e că alte motive de fericire politică nu s-au prea ivit, USR nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, iar de AUR n-are rost să vorbim. În aceste condiţii, PSD şi PNL au racolat la grămadă primari, consilieri locali, manageri şi tot ce mai mişcă prin administraţia publică locală. 

Era cât pe ce să le iasă şi cu primarul de la Întorsura, dl. Urdă, dar s-au împiedicat la urmă, n-au mai avut baterie... Dreapta Unită a rămas cu ce avea USR şi cu doi aliaţi indispensabili precum izmenele pe călător: Orban şi Tomac. Vom vedea la ce le-au folosit.

La noi în judeţ e linişte şi pace, primarul în funcţie, Antal Arpad, n-are probleme cu alegerea. Nici preşedintele Consiliului judeţean, Tamas Sandor, nu tremură. Aceşti oameni vor fi realeşi atâta vreme cât vor dori. Şi nu doar pentru că nu s-ar găsi alţii care să se bage-n seamă, ci şi pentru că au avut prestaţii politice inteligente, oferind maghiarilor majoritari promisiunea că autonomia teritorială pe criterii etnice nu-i o idee moartă, iar minoritarilor români o oarecare siguranţă într-un viitor care va păstra elemente ale identităţii româneşti inclusiv în Covasna şi Harghita. 

Per total, însă, am dat-o-n bară cu fericirea. Calculele din clasamentul alcătuit de World Happiness Report cu ocazia Zilei Fericirii ne arată că n-o ducem bine, am coborât cu 8 locuri, de la 24 anul trecut, la 32 anul ăsta.

Dar e bine şi pe locul 32 din 143 de naţiuni concurente la Cea mai fericită... Păi nu ne putem bate cu nordicii, care din motive independente de frigul, umezeala, zăpada, gheaţa şi testosteronul mic din dotare ocupă invariabil primele locuri în acest clasament. Vorbim de Finlanda, Danemarca, Suedia, Islanda... Sparge monopolul Israel, pe locul 5. Nu, nu începuse războiul din Gaza.

Şi, ca să lămurim misterul Fericirii, iată ce „factori-cheie” sunt luaţi în considerare în stabilirea acestui clasament: sprijinul social, veniturile, libertatea, lipsa corupţiei. Dacă mă gândesc bine, locul 32 ocupat de ţara noastră pare sus de tot faţă de factorii ăştia cheie, care nu ne avantajează deloc.

N-am vrut să amestec Fericirea cu Politica, pentru că n-au nimic comun, dar nu mi-a ieşit. Acum, la final, citesc o ştire conform căreia într-un recent sondaj Euractiv partidul AUR ocupă locul 2 în intenţiile de vot la alegerile europarlamentare, cu 25%, faţă de 42% PSDNL. Dreapta unită are 14%, UDMR şi SOS câte 5%. Oare cât de mulţumiţi de noi şi de ei suntem citind rezultatele acestui sondaj?!