OPINII 28 mai 2021

EDITORIAL. Seduse şi abandonate

de Dumitru Manolăchescu | 2098 vizualizări

De nişte clădiri vechi e vorba, nu vă gândiţi la altceva. Mi-au revenit în minte câteva: fostul sediu al Casei de cultură a sindicatelor, actualul sediu al Poştei Române, fostul hotel-restaurant Bodoc şi clădirea în care PNL şi-a avut sediul în urmă cu ani de zile, cea care îngustează trotuarul din prelungirea Băncii Raiffeisen. Embleme ale neputinţei sau nedorinţei de a trece cu inteligenţă şi eleganţă peste trecutul mai mult sau mai puţin recent.

Citesc în ziar că ne-a vizitat un domn director general de la Poşta Română. Persoană importantă, cel puţin teoretic, şeful unei instituţii care se confruntă cu mari probleme, şi nu doar de imagine. O instituţie pe care românii încep s-o uite de irelevantă ce a devenit odată cu dispariţia unor servicii „arhaice” – plicurile cu scrisori, de pildă, înlocuite de telefon şi alte formule de contact electronice. Dar, desigur, o instituţie cu oameni foarte bine plătiţi – nu la poştaşii şi lucrătorii de la oficiile poştale mă refer.

Dincolo de unele informaţii destul de criptice apărute în presă, îndrăznim să credem că dialogul oficialităţilor judeţului cu directorul Poştei Române s-a axat şi pe cedarea către primăria municipiului Sf. Gheorghe a sediului Poştei din zona super-centrală a oraşului. Un sediu aparent uitat de Poşta Română, dar la care instituţia nu renunţă din motive uşor de ghicit. Ar cam fi cazul ca „urâţenia” patronată de Poşta Română să devină o clădire regândită şi armonizată cu statutul de construcţie istorică pe care bănuim că îl are.

Casa de cultură a sindicatelor are doar trecut. Prezentul nu există decât pentru oamenii de afaceri care conduc Sindicatele libere, iar viitorul este încă pe hârtiile şi în declaraţiile autorităţilor locale, puse în situaţia de a nu putea face nimic din cauza nepăsării şi indiferenţei celor care conduc sindicatele la nivel central. E păcat de clădirea asta, care a însemnat ceva pentru oraş nu doar în comunism, ci inclusiv în primul deceniu şi jumătate de după Revoluţia din decembrie. Dar care va deveni în scurtă vreme o ruină greu de repus pe picioare pentru oricine va încerca acest lucru.

În sfârşit, Hotelul Bodoc. Cumpărat, recumpărat şi răscumpărat. O clădire care a văzut şi auzit multe, prin dormitoarele şi saloanele căreia şi-au purtat paşii oameni mari şi oameni mici – la trup, la suflet, la minte, la orice doriţi dvs. Greu de reconstruit aşa ceva cu bani puţini. Iar bani mulţi Primăria încearcă să găsească asociindu-se cu Consiliul judeţean şi Universitatea Sapientia. Să sperăm că bunele intenţii – onorabile şi lăudabile – vor deveni fapte, dar până la cel mai modern Centru cultural şi de tineret din ţară va mai trece o vreme, doi ani şi jumătate în cel mai fericit caz. Important este, totuşi, că fostul Bodoc dispune de un proiect ambiţios, care va adăposti cam tot ce înseamnă instituţii de cultură în Sf. Gheorghe: sală de concerte, teatru, bibliotecă, teatru de păpuşi etc.

Vreme trece, vreme vine... Important e să se mişte, în sfârşit, ceva. Speranţe sunt, voinţă din partea autorităţilor locale este, ar mai trebui nişte „întâlniri de lucru” bine gândite cu factorii de decizie de la Sindicate şi Poşta Română. Una a avut deja loc, să sperăm că n-a fost degeaba. Hotelul Bodoc dispune, deja, de un proiect ambiţios, care va adăposti cea mai modernă sală multifuncţională din ţară.

E important să ne armonizăm cu trecutul, nu să-l uităm sau să-l ignorăm. În materie de clădiri vechi, Sf. Gheorghe are mult trecut. Şi nu toate sunt „de patrimoniu”, cele mai multe adăpostesc locuitorii în blocuri de care te-apucă mila-sila doar văzându-le. Aici lucrurile se mişcă şi mai greu, pentru modernizarea şi reamenajarea lor sunt necesare sume mari de bani, inclusiv din contribuţia locatarilor. Greu de crezut că oamenii vor cuteza să investească în nişte proiecte care au nevoie de un „vot” unanim din partea locatarilor. Riscant şi scump, foarte scump, precum într-o reclamă care nu ne mai enervează cu prezenţa pe micile ecrane.

Despre fostul sediu PNL ce să mai zic?! Casa respectivă zace în acel spaţiu ca nuca în perete. Sper ca istoria clădirii să nu se potrivească cu titlul, cel puţin în privinţa liberalilor: seduşi şi abandonaţi... În rest, clădirile sunt victime ale nepăsării, neputinţei, uitării sau ignoranţei noastre în diferite perioade istorice.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.