În taină, dar pe înţelesul tuturor, se dă ca sigură o nouă tulpină Covid 19 românească, apărută după grele suferinţe morale între parteneri naturali: tulpina USL 2. Sau 3-4, că nici nu mai ştiu câte înţelegeri secrete ori fi avut PSD şi PNL de-a lungul istoriei lor comune.

Cu USR nu te poţi înţelege, ăştia sunt apucaţi, nu ştiu ce-i aia negociere pe sub masă, fentă din vorbe, electorat cumpărat cu minciuni. O ţin una şi bună: certificat verde Covid, transparenţă, dosare la DNA indiferent de nume şi partid, mai vor şi ministere importante... Cum dracu’ să le dai ăstora Justiţia pe mână?! Ce se întâmplă cu cohortele de politicieni hoţi şi corupţi din marile partide, ce vor face baronii locali care ne asigură voturile?!

Adevărul e că frica de procese publice şi puşcărie e mare peste tot. Mai mică la USR, că n-au avut timp să se-nfrupte. E drept, în acelaşi timp, că useristul Stelian Ion n-a făcut nimic împotriva corupţilor în mandatul lui la Justiţie, dar dacă le trece prin minte să-şi pună alt om la acest minister?! Dacă vine unu’ care să nu plece urechea la comenzile de la Cîţu-Ciolacu-Iohannis-Hunor?!

L-am băgat în ecuaţia politică şi pe şeful partidului UDMR nu pentru că mi-e antipatic, că nu mi-e, ci pentru că se prefigurează un viitor guvern majoritar PSD-PNL-UDMR. Adică soluţia „infectă” pe care preşedintele Iohannis ar fi blestemat-o acum vreo doi ani, când „PSD voia să dea Ardealul ungurilor”. Acum Ardealul s-a stabilizat, am auzit refrenul „România te iubesc” cântat la staţia de amplificare de la stadionul nou, ăla făcut cu bani ungureşti... Deci nu ne mai agresează nici PSD, nici Ungaria. 

Cum rezolvă PNL criza politico-sanitară s-a văzut. Cu tăceri, nu cu fapte. N-au acceptat procedura de urgenţă cerută de USR la o lege care ar fi introdus obligativitatea certificatului verde pentru angajaţii instituţiilor publice, de stat sau private. Un certificat cerut de specialişti, adică de medici, de sistemul sanitar. Un certificat care ar fi eliberat măcar puţin spitalele ocupate de covido-scepticii înghesuiţi în secţiile ATI. Aceiaşi prea-cinstiţi penelişti l-au acceptat însă în tăcere, cu mâinile legate la spate, pe pesedistul Sorin Grindeanu şef la Camera Deputaţilor. Deci e clar ce ne aşteaptă, PNL s-a pronunţat deja.

N-aş prea crede că Iohannis mai are vreo carte-n mânecă. E singur pe terenul de golf de la Pianu de Jos şi începe să fie singur şi la Cotroceni. Îi e frică de suspendare, pentru că, refuzându-i pe pesedişti în noul guvern, îi ostilizează şi nu se ştie niciodată când pică votul pentru suspendare. O acţiune care va avea acordul electoratului, Iohannis e pe nicăieri în sondaje, îl cauţi cu lupa, a reuşit să devină „nomine odiosa” în doar câteva luni. 

Noul guvern pare ca şi făcut. Nu-şi asumă Cîţu certuri interminabile cu Cioloş, preferă varianta ocolitoare: un Ciolacu care să aibă „argumente”; PSD e cel mai mare partid, stă cel mai bine în sondaje, nu poate fi refuzat la infinit. Un Ciolacu spăimos şi argumentat, dublat eventual de un premier general Ciucă obedient, poate fi soluţia agreată de un PNL care începe să fie irelevant. Teribil pentru unii, perfect pentru alţii. Aşa-i întotdeauna în politică, nu poţi mulţumi pe toată lumea. Iar preşedintele va alege să le mulţumească „trădătorilor de ţară” din PSD. Mi-aş dori să nu am dreptate, dar toate semnalele lansate până acum duc la acest final tragi-comic de „epocă Iohannis”. 

Cum văd oamenii normali, cum vede „plebea proletară” degringolada politică la nivel înalt? Cu revoltă, cu ură, cu frică, cu tristeţe, cu frustrare. Ce-am vrut, şi ce-am avut! Oamenii normali trăiesc propriul lor scenariu, în care tâmpeniile politicienilor nu-şi găsesc decât un loc secundar. Pentru ei e important să trăiască ziua de azi şi să fie siguri că vor avea cum s-o trăiască şi pe cea de mâine. Când siguranţa existenţei lor zilnice este ameninţată, atunci se pot întâmpla lucruri.  Iar mie mi se pare că am ajuns exact în acest moment: clasa politică ne oferă orice, doar siguranţă şi stabilitate nu!