Nu-mi place şi nu folosesc decât rareori sintagma „trădători de neam şi ţară”. Pare fără substanţă, perfect interpretabilă şi îndeobşte falsă. Oricine poate fi acuzat că e „trădător de neam şi ţară” când face politică, ori când urmează orbeşte exemplul prost al unor politicieni corupţi, analfabeţi, nesimţiţi.

Dar vom folosi astăzi sintagma din titlu ca să înţelegem mai bine două situaţii în jurul cărora curg râuri de vorbe şi se ţes conspiraţii: * recenta vizită a senatoarei Diana Şoşoacă la Ambasada Rusiei şi * absenţa ministrului Sportului, Eduard Novak, de la reuniunea on-line a miniştrilor sportului din 35 de ţări care cer interzicerea sportivilor ruşi şi bieloruşi la JO de anul viitor de la Paris.

Se-ntâmplă lucruri. Un senator al României se duce la Ambasada Rusiei ca să celebreze un an de „război victorios” în Ucraina. De Diana Şoşoacă e vorba. Este un demers profund anti-naţional, anti-românesc, anti-european. Şi nu doar pentru că Rusia a devenit duşmanul întregii lumi pentru invazia şi încercarea de distrugere a Ucrainei independente. Ci mai ales pentru că Rusia vrea să procedeze la fel şi cu Republica Moldova.

Bun, nu-ţi plac ucrainenii, sunt nazişti, Zelenski e un „actoraş ratat”, îi macină corupţia, ne-au luat teritorii, îi discriminează pe minoritarii români etc. Pentru minţile dispuse să se amăgească e suficient ca să-i pupe mâna stăpânului de la Kremlin. Dar ce va face Şoşoacă şi cei ca ea atunci când planul de invazie din Ucraina se va repeta, întocmai, în Republica Moldova?

Momentul se apropie, intenţiile lui Putin au fost demascate de serviciile secrete ucrainene şi americane. Cohorte de turişti ruşi, sârbi şi alte naţii ortodoxe prietene cu Putin străbat astăzi plaiurile basarabene. La fel s-a întâmplat, poate vă aduceţi aminte, şi în zilele premergătoare Revoluţiei române din Decembrie ’89. Atunci s-a schimbat regimul Ceauşescu şi-am fost cu toţii bucuroşi. Ce se poate întâmpla în Republica Moldova nu e deloc greu de ghicit... Doar că Maia Sandu nu e Nicolae Ceauşescu, iar noi nu vom mai fi deloc bucuroşi când Moldova va deveni gubernie rusească.

Ce să caute, aşadar, „muntele de patriotism” senator al României la Ambasada ciolovecilor? Păi s-o fi dus să se-nchine la stăpâni, să vadă filme şi poze despre Ucraina nazistă îngenuncheată, însângerată, distrusă, dizolvată ca stat de ruşii blânzi, empatici, omenoşi. Poate fi asta o dovadă de „trădare de neam şi ţară”? Sigur că poate fi, câtă vreme interesul neamului românesc şi al ţării nu este să apere Rusia de Europa şi America, ci să apere Europa şi America de Rusia. Că de-aia suntem membri ai Uniunii Europene, de-aia am semnat nişte tratate, de-aia suntem membri ai NATO şi avem armata americană în ţară. 

Cu Diana Şoşoacă ne-am lămurit demult, nimic din ce face nu mai e o noutate. Dar e democraţie nu doar pentru ea, ci şi pentru noi, deci nimeni nu ne poate opri să avem o opinie: relaţia ei (şi a altora ca ea, de la AUR sau de-aiurea) foarte apropiată cu Rusia transformă „muntele de patriotism” asumat de ea şi de fanii ei într-un „munte de nesimţire patriotică” faţă de adevăratele interese ale României, care n-au nimic comun cu Rusia lui Putin. 

Ministrul Sportului, Eduard Novak, a reuşit să se dea din nou în stambă. Dumnealui n-a binevoit să participe la o reuniune on-line a miniştrilor sportului din vreo 35 de ţări ale lumii, întâlnire care avea drept scop să ceară Comitetului Internaţional Olimpic interzicerea participării sportivilor ruşi şi bieloruşi la Jocurile Olimpice de anul viitor de la Paris.

Acesta este un subiect delicat. Olimpismul presupune apărarea unor valori sănătoase, valori ale păcii şi prieteniei între naţiuni. Rusia este ocupată să invadeze un stat independent prin forţă, prin omor, prin distrugere. Nu poţi să te uiţi şi să admiri drapelul Rusiei lui Putin fluturând pe catarg la Jocurile Olimpice. Nu poţi să asculţi Imnul Rusiei fără să urli de furie şi durere amintindu-ţi de sutele de mii de civili ucraineni morţi pe care soldaţii ruşi şi comandanţii lor îi au pe conştiinţă.

Deci nu poţi susţine participarea sportivilor ruşi la JO de la Paris, ca ministru al guvernului Ciucă, decât dacă te închini altor valori şi altui guvern decât cel din care faci parte. E drept, ministrul Novak a transmis un comunicat prin care România se alătură ţărilor care susţin interzicerea sportivilor din Rusia şi Belarus la JO. Jumătate de pas a făcut. Cealaltă jumătate a rămas, însă, în aer, aşteptând, cine ştie, sugestii şi comenzi de la „big brother”-ul din vecinătate...

Ministrul Eduard Novak nu este „trădător de neam şi ţară”, dumnealui este doar una din victimele politicii duplicitare a UDMR, de subordonare faţă de „fratele mai mare” de la Budapesta din poziţii de demnitate publică în instituţii subordonate Guvernului de la Bucureşti. E greu de înţeles cum poţi să fii ministru onest şi dedicat în guvernul pro-european al României şi, în acelaşi timp, subordonat al politicilor anti-europene şi pro-ruse activate ofensiv de guvernul revizionist Viktor Orbán.

Sursa foto: Facebook/Ambasada Rusiei în România.