Observatorul de Covasna nu moare, ci devine un produs (și) mai bun, adaptat vremurilor și lumii

Cel mai mare coșmar al meu a devenit realitate. Sună dramatic, însă chiar așa este. Dar să vă explic de ce va deveni acesta cel mai bun lucru care mi se întâmplă.

Sunt aproape 10 ani de când lucrez în presa locală și cam tot atâția de când sunt la Observatorul de Covasna. Nu a fost dragoste la prima vedere între noi, recunosc. La fel ca orice tânăr absolvent de jurnalism, am avut în gând să iau de aici experiența și să fug mai departe, în următoarea „aventură” din lumea mass-media. De la un ziar mai mic, la unul tot mai mare.

Dar cu cât au trecut anii, cu atât mi-am dat seama de cel puțin cinci lucruri. Unu: atâta timp cât îți dorești asta și muncești serios, poți să crești la orice loc de muncă. Mai ales când acum există atâtea oportunități de învățare online, offline, cursuri, burse, mentori de la cele mai mari publicații dispuși să ajute și să îți dea sfaturi. Doi: comunitatea este cu adevărat sănătoasă dacă are presă locală puternică. Nu pot exista una fără alta. Și ar fi păcat să las în urmă experiența acumulată, în loc să o folosesc aici și să o cresc. Trei: echilibrul între viața de familie și carieră este mai ușor de obținut aici. Patru: presa locală este în mare pericol, deci acum, mai mult ca niciodată, trebuie să îi arătăm devotament și să o ținem în viață. Cinci: „decât codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș”.

Așa că, zi după zi, ziar după ziar, greșeală după greșeală, reușită după reușită, Observatorul de Covasna a devenit parte din mine. De câțiva ani am primit, simt că mai mult organic, pentru că sunt cea mai veche în funcție, nu că aș avea cine știe ce abilități pentru asta, funcția de redactor-șef. Și atunci a devenit și mai personală lupta mea de a face din OCV un ziar bun, prezent, viu și parte dintr-o comunitate frumoasă. Mi-am promis că atâta timp cât voi fi aici, acest ziar nu va muri, ba dimpotrivă, va deveni un etalon.

Ce credeți că s-a întâmplat în mintea și sufletul meu când au început discuțiile că trebuie să renunțăm la cotidian? Exact ce am zis la început: cel mai mare coșmar al meu a devenit realitate. M-am gândit, în primă fază, că e vina mea. Că dacă aș fi fost mai bună, mai pregătită, mai abilă, mai, mai, mai, nu se întâmpla asta pe „tura” mea. Pentru că e oribil să te gândești că după 20 de ani în care acest ziar a rezistat pe piață, acum nu mai poate.

Apoi am ridicat puțin capul din… foi, am respirat adânc și am găsit multe alte argumente, la rece, mai logice, care mi-au arătat că dacă nu venea acum schimbarea, se întâmpla mai devreme sau mai târziu. Pentru că lumea nu mai citește ziare (sau cărți), când atenția îi e furată de telefon, de rețelele de socializare. Viteza este o calitate foarte apreciată a vremurilor noastre, așa că online-ul e rege. Alte publicații, mai mari, mai cunoscute și cu o istorie mai impresionantă decât a noastră s-au închis. Un studiu prezentat de Reuters Institute for Journalism a pus cumva punctul pe i. Arăta că aproape jumătate din oamenii care au fost întrebați dacă ar plăti pentru știri au răspuns că nu ar face asta, mai ales când le găsesc gratis online. Iar la seminariile din Bruxelles și Strasbourg la care am participat, concluziile la care au ajuns experți internaționali și colegi din alte țări au fost că presa locală are nevoie de ajutor și de schimbare.

Puteam să fac mai lucrurile mult mai bine? Categoric. Puteam să opresc „tăvălugul”? Astăzi înțeleg faptul că răspunsul este: categoric nu.

Dar cu toate acestea, cred din tot sufletul că cel mai mare coșmar al meu are toate premisele să devină cea mai importantă realizare, nu doar a mea, ci a întregii echipe. Ziarul Observatorul de Covasna se transformă din cotidian în revistă săptămânală de calitate. Merge mai departe și site-ul covasnamedia.ro, unde vrem să aducem în continuare știrile verificate, în timp real. Totodată, vrem să ne concentrăm ca articolele din revistă să fie unice și speciale, așa ca oamenii care ne citesc.

Avem tot ce ne trebuie: determinare, o echipă faină, tânără, dar și experiență, creativitate și o comunitate care merită tot ce e mai bun.

Știți cum se mai zice: când o ușă se închide, alta se deschide. Sau „un șut în fund e un pas înainte”. Noi mergem mai departe. Sperăm că veți face și voi, dragii noștri cititori, acest pas alături de noi!

Haideți să transformăm o provocare într-o oportunitate!

2024 să fie exact așa cum vă doriți! La mulți ani!

Semnat pentru ultima dată în cotidianul Observatorul de Covasna,

Iulia Drăghici - Taraș